Ultimele dezvoltări și învolburări ale relațiilor politice româno-ungare nu-și au loc în aceste pagini. Pentru simplul motiv că noi scriem despre sport, chiar dacă știm că factorul politic nu are cum să nu ne influențeze viața. Dar voi evita să fac vreo referire la politica agresivă a maghiarilor în privința redobândirii unor teritorii și a influenței pe care au avut-o odată în zonă. Și mă voi referi doar, cu admirație, la efortul de a investi în sport așa cum noi nici n-am putea visa de acum înainte vreo douăzeci, treizeci de ani! Cu siguranță că Viktor Orban și guvernul pe care-l conduce au și o agendă ascunsă pentru asemenea investiții, dar încerc să fac abstracție de ea, să mă rezum doar la ce-am văzut cu ochiul deschis al iubitorului de sport, aproape uluit de ceea ce fac vecinii noștri în acest domeniu.
Cu prilejul aniversării a nu mai puțin de 110 ani de la înființarea sa, Asociația jurnaliștilor sportivi maghiari („Magyar Sportújságírók Szövetsége” – MSUSZ) a invitat o mulțime de ziariști sportivi la Budapesta, între care m-am numărat, ca președinte al APSR. Vizita în capitala Ungariei, deși scurtă, mi-a dat prilejul de a vedea câteva dintre noile construcții sportive, unele cu adevărat impresionante. Văzusem deja Danube Arena (uriaș complex de natație construit în mai puțin de doi ani, mai 2015-februarie 2017), locul unde au avut loc întrecerile Campionatului Mondial. Arena are 8.000 de locuri (!), dispune de două piscine olimpice și alte bazine. În cealaltă parte a orașului se află Laszlo Papp Arena, purtând numele celebrului boxer maghiar, o sală multifuncțională de 12.500 de locuri în care, între altele, s-au disputat mai multe ediții ale Final Four-ului la handbal feminin. În apropierea acestei săli uriașe se ridică acum noul Puskas Ferenc Stadion, stadionul ridicat exact deasupra demolatului Nepstadion. Va avea circa 68.000 de locuri pe scaune și se dorește a fi inaugurat la 15 noiembrie anul acesta printr-un meci de gală, dar încă nu s-a stabilit care va fi adversarul. Aici poate e momentul să vă povestesc anecdota pe care s-a bucurat să ne-o spună dl. Balász Fürjes, secretar de stat, care ne-a condus prin cotloanele noului stadion, aflat încă în plină construcție. Se spune că un important personaj vienez a fost informat că urmează să se dispune în acea zi un meci între Austria și Ungaria. Bine, a răspuns el, și cu cine jucăm?!, crezând că Austria-Ungaria a rămas în continuare o echipă!
Dl. Balász era desigur foarte mândru să ne prezinte uriașa construcție, aflată aproape de stadiul final. Ne-a vorbit insistent despre tradiția pe care ungurii vor neapărat să o respecte și s-o păstreze, spre a da continuitate fenomenului sportiv. Ne-a spus că la noua arenă au fost utilizate o serie de componente din beton ale vechiului stadion, dar – și mai interesant -, că punctul cu var de la mijlocul terenului, acolo de unde se va da lovitura de începere, va coincide exact cu locul de unde Ferenc Puskas dădea de regulă startul meciurilor echipei naționale pe vechiul Nepstadion, cu mulți ani înainte. Mă rog, mă gândesc, e cam greu de probat, dar până la proba contrarie nu putem decât să credem. Mai mult, susține secretarul de stat, proiectul și execuția sunt integral ungurești, fără niciun amestec ale specialiștilor „din afară”, așa cum se cuvine fără îndoială unui Stadion Național! Lipită de noua arenă este unica clădire păstrată din vechiul stadion, acolo unde ungurii vor crea ceea se va numi Muzeul Puskas, dispus pe vreo șase etaje, în măsură să slăvească elogiul nemărginit al celui mai mare jucător de fotbal al Ungariei.
Construit special pentru acest scop, Ferenc Puskas Arena urmează să găzduiască trei meciuri și o optime de finală la Campionatului European 2020. Ca și la noi, ungurii se tem ca nu cumva echipa lor națională să nu se califice la turneul final, astfel încât spectatorii să nu aibă ocazia de a aplauda propria echipă națională. Sau, și mai grav, să fie nevoiți să asiste la meciuri în care să joace fotbaliști din Slovacia sau România! Deocamdată, ca și noi, sunt oarecum în cărțile calificării, lăudându-se cu o victorie în grupă (norocoasă, ce-i drept) cu selecționata Croației și o alta cu Țara Galilor. Dar, desigur că, indiferent de obținerea sau ratarea calificării la Euro 2020, uriașa arenă va rămâne acolo, mărturie a eforturilor gigantice de edificare a construcțiilor sportive în Budapesta. Mai mult, grație acestei baze materiale de excepție între țările din vechiul lagăr comunist, capitala Ungariei s-a aflat ani de-a rândul între orașele găzduind cele mai multe competiții sportive de vârf. Există de altfel un clasament la nivel mondial (alcătuit de firma engleză „Sportcal”, care monitorizează întrecerile desfășurate în 190 de țări ale lumii), extrem de apreciat de firmele de marketing, clasament în care Budapesta s-a aflat anul trecut pe primul loc! Obiectivul nostru, spunea dl. Balász Fürjes, este de a rămâne între primele trei locuri ale clasamentului, astfel încât să ne îndeplinim visul de a găzdui Jocurile Olimpice din 2032…
Am vorbit mult cu acest prilej și cu Robert Sus, ziarist maghiar născut la Tg. Mureș, pe care l-am întrebat dacă știe numărul exact al bazinelor de înot din capitala Ungariei. „Exact nu știu, mi-a răspuns. Trebuie să fie între trei și patru mii. Și oricum noi considerăm că sunt prea puține!” Peste 3.000 de bazine, numai în Budapesta?! Vă vine să credeți? Mai merită să facem comparații?!
Reportaj de Dumitru GRAUR