Programul de Guvernare 2017-2020 include, după un sfert de veac, și o serie de măsuri importante pentru salvarea și redresarea sportului românesc, de la dublarea bugetului alocat, la dezvoltarea sportului de masă, investiții serioase în infrastructură și tratarea specialiștilor din domeniu ca niște profesioniști cu motivări financiare pe măsura rezultatelor
Daniel Ion
Pentru noul Guvern, sportul nu mai este ultima dintre prioritățile mandatului pe patru ani. Până la finele anului 2020 sau, rămânând pe linie sportivă, până la finalul următorului ciclu olimpic și până la concluziile de după JO de la Tokyo, se va ști dacă se poate și mai rău decât la Rio 2016. Dacă ne uităm la Programul de guvernare 2017-2020, strict ca poziționare n-ar fi nici prea multe motive de satisfacție, capitolul „Tineret și Sport” fiind penultimul al programului, înainte de „Minorități”, cu începere de la „coada” paginii 98, din programul de 104 pagini cu măsuri pentru redresarea României. Trebuie menționat că ultima precizare are mai degrabă motivarea privind dezinteresul politicului față de sport și sănătatea populației din ultimul sfert de veac, decât neîncrederea într-un guvern care nici nu s-a instalat bine. E provocată în primul rând de scepticismul firesc față de clasa politică care a dus la căderea în derizoriu a „brandului de țară numărul 1” al României – sportul, amestecată cu speranță că se va găsi totuși cineva, cândva (de ce nu chiar acest guvern) care chiar să poată și să vrea să facă ceva pentru acest „Capitol”.
Privind și partea bună a acestui nou început de drum, un program de guvernare are un capitol consistent de proiecte și măsuri pentru revitalizarea sportului și o concluzie lucidă asupra situației reale în care acesta se află la începerea unui nou ciclu olimpic. „Sport în România” publică principalele direcții ale programului în susținea sportului, măsuri care pot reda strălucirea unui fenomen, ce a dat mai multe vârfuri mondiale decât oricare altul.
Restart în prag de dezastru
În Program găsim în primul rând o analiză foatrte pertinentă: „În prezent, activitatea sportivă din România se află într-un moment de cotitură. În ciuda măsurilor luate în ultimii ani cu privire la stimularea acestui domeniu grav afectat îndeosebi de deficitul de finanțare, se simte nevoia unei restartări. Astfel, federațiile sportive naționale au dificultăți din ce în ce mai mari să își completeze loturile naționale cu sportivi bine pregătiți. Numărul antrenorilor și al profesorilor antrenori din România care sunt implicați în marea performanță sportivă este în continuă scădere. Marea majoritate au emigrat, pentru condiții mai bune de muncă și pentru recunoașterea socială a muncii lor, în raport cu activitatea depusă. Cei mai mulți sportivi de performanță și de mare performanță, la categoria tineret și seniori, abandonează sportul cu mult înainte de a ajunge la capacitatea lor maximă, din cauza lipsei unui sistem de integrare în societate bazat pe norme, reguli și predictibilitate.
Perioada lungă (7 ani) în care s-a suspendat dreptul la premiere și alte recompense, pentru rezultatele deosebite, ale sportivilor și antrenorilor, a dus și mai mult la accelerarea procesului de plecare din sistem, în special a tinerilor care practicau sportul de performanță. Încercarea primăriilor de a se implica în activitatea sportivă de performanță, fără a avea structuri interne specializate și fără o legislație clară în domeniu, a dus la apariția uneori a încălcării legii și a creat imaginea ca sportul de performanță este vulnerabil și fără viitor. Lipsa de viziune și a unei strategii, unitare, simple și ușor de aplicat, pentru elevi, tineri și sportivi, a dus la sentimentul că fiecare face ce vrea și nimeni nu are nicio răspundere. În ce privește conceptul de sport de masă în România de astăzi, principalele aspecte negative sunt reprezentate de: lipsa unui plan general și național prin care să fie direct implicate școala, comunitatea locală, direcțiile județene de tineret; implementarea slabă a programelor de sport și tineret deja existente, de cele mai multe ori din lipsa finanțării, dar și din cauza slabei coordonări și a lipsei evaluării rezultatelor; nu se pune accent în școli pe predarea conceptului de voluntariat și de evidențiere a beneficiilor mișcării și a lucrului în echipă, mai ales la copiii din clasele primare și gimnaziale; lipsa locurilor amenajate în parcuri pentru a practica în mod individual mișcarea și exercițiile fizice”.
Concluzia este următoarea: implicarea statului în activitatea sportivă din România este prezentă la nivelul structurilor sportive centrale, dar scade pe măsură ce ajunge la nivelul județului și lipsește cu desăvârșire la nivel local – școli. Din acest mod de finanțare reiese că oricât de mulți bani se vor atribui structurilor sportive centrale, aceștia nu vor ajunge la structurile locale și consecința este blocajul de astăzi.
Federațiile se ierarhizează și bugetează corespunzător
Noul Guvern are în vedere o bugetare a federațiilor mai aproape de necesitățile, dar și de aportul lor la înalta performanță, urmărindu-se prioritizarea acestora: “Clasificarea disciplinelor sportive în funcție de tradiția autohtonă, de performanțe obținute, număr de practicanți, audiență la public și venituri atrase la bugetul federal. Desemnarea a 10-15 federații în categoria „de interes național”, care să beneficieze de finanțare suplimentară. Clasificarea altor 10-15 federații drept „sporturi de perspectivă”, cu alocarea unor bugete medii. De asemenea, se va urmări înființarea unor centre de excelență naționale. “Pentru federațiile de interes național, Guvernul susține înființarea unor centre naționale de excelență (1-2), pentru sportivi de 14 – 18 ani, după modelul celor ale FRH, cu finanțări venite de la bugetul MTS, M.E.C., al federației respective și al administrațiilor locale. Susținem, de asemenea, înființarea unor centre de selecție și inițiere județene pentru copii și tineri cu vârste între 8 și 13 ani, cu accent pe sporturile de interes național, dar și cu deschidere spre disciplinele cu tradiție locală. Acestea vor fi finanțate prioritar de autoritățile locale, susținute și de MTS, dar și de federațiile direct interesate“.
Se construiesc încă două “Polivalente”
Și în planul infrastructurii, Guvernul are mai multe inițiative lăudabile: “La nivel național, construcția a cel puțin două săli polivalente (10-15.000 de locuri); La standarde internaționale, construirea a câte două săli specifice pentru următoarele discipline: atletism, gimnastică, tenis, scrimă, atletică grea (haltere, lupte, arte marțiale, lupte, box); Două baze nautice pentru caiac-canoe și două pentru canotaj; Cel puțin 4 patinoare acoperite; 2 hipodromuri și 1 velodrom. Modernizarea Institutului Național de Cercetare pentru Sport și a Institutului Național de Medicină Sportivă. Organizarea anuală a cursurilor de perfecționare a antrenorilor români cu participarea lectorilor din țară și străinătate, cu sprijinul federațiilor internaționale pe ramura de sport. Finanțarea activităților sportive: alocarea a 1% din PIB, cumulat în următorii 5 ani, pentru sportul de masă și pentru cel de performanță”. Aceste extraordinare măsuri sunt prevăzute în Programul de Guvernare 2017-2020, după ce, timp de mai bine de un sfert de veac, sportul a avut alocat doar în jur de 0.056 la sută din PIB.
Guvernul susține următoarele măsuri:
1. Guvernul susține înființarea de asociații sportive școlare, la nivelul instituțiilor de învățământ din România, finanțate în baza Legii nr. 350/2005 de către consiliile locale pentru municipii și orașe, iar pentru comune de către consiliile județene. Argumente în favoarea înființării de asociații sportive școlare:
• Aducerea în prim plan a celor 2.550.000 de copii, care sunt înscriși în sistemul de învățământ din România, în ciclul primar, gimnazial și liceal. Sistemul de învățământ reprezintă, din punctul de vedere al resursei umane, baza întregii mișcări sportive și de voluntariat din România.
• Readucerea în sistemul sportiv și competițional a celor peste 15.000 de profesori de educație fizică din școli.
• Reluarea legăturii dintre sportul de masă și cel de performanță.
• Crearea unor oportunități imediate pentru elevii cu calități fizice și motrice deosebite, din mediul rural, prin aducerea la cluburile sportive din mediul urban, pentru performanță sportivă.
• Crearea unei baze de date clare și de la sursă, despre evoluția dezvoltării din punct de vedere motric al tuturor elevilor.
• Reînceperea educației sportive și de voluntariat în școli și prezentarea tuturor elevilor a beneficiilor obținute prin practicarea unor activități sportive în școală.
2. Constituirea Consiliului național al mișcării sportive din România
Acesta va fi constituit din reprezentanți ai ministerelor care au acțiune directă cu activitatea sportivă din România și va avea următoarele atribuții principale:
• să armonizeze legislația specifică în vigoare, pentru a se putea implementa un proiect național;
• să elaboreze norme și reguli specifice;
• să elaboreze un sistem de monitorizare și evaluare a implementării proiectului;
• să inițieze și să finalizeze alte proiecte cu impact național, care să vizeze domenii în strânsă legătură cu mișcarea sportivă din România, cum ar fi: tineret, sănătate, voluntariat.
3. Promovarea educației sportive și de voluntariat în școli și prezentarea beneficiilor obținute prin practicarea unor activități sportive tuturor elevilor
4. Folosirea activităților fizice și a sportului ca o componentă importantă pentru integrarea în comunitate a invalizilor, copiilor cu dizabilități și a celor orfani
5. Crearea unei noi viziuni a mass-mediei asupra promovării sportului ca mod sănătos de viață
6. Dezvoltarea și susținerea practicării continue a activităților fizice și sportive cu implicarea administrației publice locale, mai ales în mediul rural, acolo unde sportul este promovat insuficient pentru a vedea oarecare rezultate
7. Dotarea unităților școlare cu baze sportive și cabinete de medicină sportivă complet utilate
8. Încurajarea sportului de masă
9. Susținerea sportului de performanță
10. Susținerea profesorilor de sport specializați pe ramuri sportive pentru a se deplasa în zonele dezavantajate.
11. Implementarea unui program național de promovare a sportului și a beneficiilor acestora prin cooptarea marilor sportivi.
12. Conservarea resursei umane din sport prin alocarea unei sume lunare, pe bază de criterii, tuturor sportivilor performanți după retragerea din activitate și sprijinirea acestora în vederea integrării pe piața muncii.
13. Reorganizarea competițiilor naționale interșcolare
14. Înființarea unui program național de recrutări în sport în parteneriat cu federațiile sportive.
15. Finanțarea taberelor sportive pentru recompensarea câștigătorilor competițiilor sportive.
16. Dezvoltarea unei baze sportive minimale la nivelul fiecărei școli principale din comune.
17. Introducerea activităților sportive extrașcolare în programul săptămânal al elevilor.
Educația fizică obligatorie
“Educația fizică, disciplină obligatorie în întregul sistemul de învățământ: Pentru grădinițe (învățământul preșcolar): minimum 1 oră/zi; Pentru ciclul primar, clasele I-IV: minimum 3 ore/săptămână, predate de profesori de educație fizică licențiați; Pentru clasele V-VIII: minimum 3 ore/săptămână și 2 ore de colectiv sportiv; Pentru licee: minimum 4 ore/săptămână și 2 ore de colectiv; Introducerea la Bacalaureat a unei probe obligatorii la disciplina Educație fizică; Pentru mediul universitar: minimum 2 ore/săptămână și 2 ore de colectiv sportiv. În plus se va urmări:
– Asigurarea accesului gratuit al copiilor, elevilor și studenților la bazele sportive;
– Organizarea campionatelor școlare și universitare, prin colaborarea dintre inspectoratele școlare, decanate și federațiile de profil.
– Organizarea evenimentului sportiv „România în mișcare”, o competiție cu caracter de masă, similară evenimentului „Challenge Days”, deschisă separat orașelor și satelor, care urmărește angrenarea populației într-o formă de mișcare organizată, constând în întrecerea între orașe și, separat, sate, pe parcursul unei zile, în funcție de numărul participanților la o formă de mișcare, de la plimbare la jocuri sportive cu participanți între 5 și 80 de ani.
De interes general
Vom menționa aici și alte câteva direcții prioritare al Programului de guvernare, de interes general și mare importanță strategică:
“Calitatea resursei umane este primordială. Privim educația ca un factor strategic de dezvoltare. Educația a fost și va rămâne un domeniu de interes major, mereu pe agenda publică. Educația trebuie să fie captivantă, continuă și coerentă”
“Implementarea principiului egalității de șanse în educație, îmbunătățirea performanțelor educaționale, abilităților și competențelor tuturor copiilor și tinerilor, prin accesul la un sistem de educație de calitate, relevant și incluziv, sunt cheia pentru creștere economică și prosperitate”.
“Reforma administrației publice are obiective subsumate țintelor strategice promovate în „Strategia pentru consolidarea administrației publice 2014—2020”: eficiență, responsabilitate, credibilitate, transparență și deschidere către cetățean”.
“Astăzi 15% din populație câștigă 85% din venituri și 85% din populație 15% din venituri. Vrem să creștem și să consolidăm clasa de mijloc”.
“Tinerii sunt viitorul României, resursa strategică a țării, pentru care statul român are datoria să asigure toate condițiile unei vieți decente și prospere”.
“Acordarea respectului cuvenit, inclusiv în ceea ce privește asigurarea unor venituri decente, pentru cei care au muncit o viață, trebuie să fie o prioritate a oricărei guvernări”.
“Avem în vedere creșterea gradului de securitate socială, dar și responsabilizarea individuală, printr-o politică socială centrată pe copil și familie, care să încurajeze o îmbătrânire demnă, bazată pe un sistem integrat de servicii și prestații sociale, mai ales pentru grupurile vulnerabile”.
“Toți salariații din sistemul public vor beneficia anual, începând cu primul semestru din 2017, de un tichet de vacanță egal cu valoarea salariului minim brut din acel an, ce va putea fi utilizat în interiorul granițelor României”.
“Creșterea salariului mediu pentru cei din sectorul public va fi de 20% până la 1 iulie 2017, alți 20% începând cu 1 iulie 2018 și 8% începând cu 1 iulie 2019. Vom ajunge astfel de la o alocare de 7,8% din PIB astăzi, pentru cheltuielile de personal din sistemul public, la 9,5% din PIB în 2019”.
“Estimăm că 10 mld. € vor intra în economia României în următorii 4 ani prin FSDI”.
„Ne punem mare încredere și în atingerea obiectivului de a avea în România anului 2020 peste 1 milion de cetățeni cu salariul brut mai mare de 1.000 €, făcând parte deci din clasa de mijloc, față de mai puțin de 200.000, cât sunt în prezent. În aceste condiții, dar și prin investițiile masive ale statului, FSDI și din fonduri europene, salariul mediu brut în România se va apropia in 2020 de 1.000 €. Concomitent, vom corobora și creșterea nivelului salariului minim la cel puțin 1.750 lei în 2020, acesta atingând 44% din salariul mediu în 2020”.
Multe dintre aceste ținte sunt menționate în premieră absolută într-un program de guvernare, motiv pentru care ne exprimăm speranța că ele vor fi puse în aplicare cât mai curând cu putință, aducând România la un alt nivel de dezvoltare.