Federaţia Română de Gimnastică l-a numit antrenor coordonator al lotului feminin pe constănţeanul Nicolae Forminte. Omul împins să plece în 2010, după ce cucerise aurul olimpic la Beijing, are misiunea de a reaprinde flacăra celei mai performante discipline olimpice din istoria României
Alexandru Enciu
Gimnastica românească se întoarce pe urmele binecunoscute ale performanţei sportive. La începutul lunii septembrie, când încă nu se ştersese grimasa olimpică de pe chipul celui mai performant sport din istoria României, Comitetul Executiv al FR de Gimnastică decidea reinstalarea lui Nicolae Forminte în fruntea lotului naţional feminin şi mutarea centrului de greutate la Deva, în cetatea de aur a gimnasticii româneşti. Antrenorul care a adus prima medalie de aur pe noul cod de punctaj la Jocurile Olimpice, Sandra Izbaşa – 2008, revine astfel la lot după o pauză de şase ani.
Federaţia îşi asumă greşelile
Gimnastica românească a încheiat trist ciclul olimpic 2013-2016, cel mai bun rezultat fiind obţinut la Rio – un loc 4, prin veteranul Marian Drăgulescu. Forul condus de Adrian Stoica s-a confruntat în tot acest timp cu nenumărate probleme: accidentări, incertitudini, fluctuaţii şi, peste toate, unele decizii mai puţin inspirate, fapt recunoscut chiar de preşedinte. ”Am avut o ultimă perioadă extrem de cruntă prin ceea ce s-a abătut asupra gimnasticii noastre, sub foarte multe aspecte. Sigur, anumite greşeli – şi, poate, nu puţine – s-au făcut şi ne aparţin, cu repercusiuni directe asupra rezultatelor generale, erori pe care dorim să le evităm în continuare, motiv pentru care au fost luate o serie de hotărâri în ceea ce priveşte reorganizarea loturilor, reaşezarea pregătirii şi responsabilităţilor, pentru eficientizarea la maximum a valorii şi calităţilor gimnastelor de perspectivă aflate la nivelul actualelor loturi, eligibile pentru Tokyo 2020, fără a le uita, desigur, pe sportivele aflate în vârful ierarhiei”, a declarat Adrian Stoica prin intermediul unui comunicat postat pe siteul FRG.
La lotul de senioare din 1993, coordonator din 2005
Nicolae Forminte a împlinit 60 de ani, pe 17 octombrie. Cariera, anvergura, experienţa, dar şi vârsta îi sunt atuuri în acest moment, iar federaţia mizează pe ele. Forminte pare acum mantaua de vreme rea, salvatorul gimnasticii. Federaţia nu a mişcat niciun deget în 2010, când constănţeanul a demisionat de la lotul naţional, considerând probabil că există alte opţiuni, dar se reîntoarce acum cu faţa spre el. Forminte a acceptat, aşa cum a făcut-o de fiecare dată, pentru că înainte de orice altceva are o inimă mare, de român.
Mai apreciat în Italia decât în România
În mandatul lui Forminte, exceptând Mondialul din 2006 (locul 4), echipa României a fost mereu pe podium. La Beijing a fost bomboana: aur cu Sandra Izbaşa. ”După Beijing am mai stat până în 2010, după Glasgow, când am venit pe trei la europene, din cauza unei duble ratări la bârnă. Imediat după au început demersurile ca eu să fiu împins către ieşire, cu întoarcerea celor doi supraantrenori (nr – Bellu şi Bitang). Iniţial, cei din federaţie au crezut că vom colabora, dar nu s-a înţeles un lucru elementar, care ţine de pedagogie. Odată ce ai fost căpitan pe vas, nu mai poţi rămâne pe acelaşi vas matelot. Matelot te duci oriunde altundeva, dar nu acolo”, spune Forminte.
Plecat de la lot, constănţeanul a ales exilul. Prima destinaţie – Italia, cu un contract pe doi ani. A revenit în 2012. ”Am stat câteva luni pe acasă, crezând că oamenii au înţeles între timp cum stau lucrurile şi vor apela la serviciile mele pentru lotul de junioare. Dar nu s-a întâmplat acest lucru. Am plecat apoi cu contract de şase luni în SUA. Sincer, m-am dus acolo cu gândul de a rămâne definitiv. Mi-a plăcut foarte mult în State, la fel ca şi în Italia, unde am fost foarte apreciat de oameni pentru care nu am făcut nimic. Italia m-a acreditat cu titlul de antrenor naţional, deşi nu am adus nicio medalie pentru Italia, în timp ce în România nu mi se recunoaşte acest drept. Medaliile se aruncă la tomberonul de gunoaie”, afirmă Forminte, cu tristeţe în glas.
După experienţa din SUA, s-a întors în ţară în 2013, iar în acelaşi an, în octombrie, a fost numit la lotul de junioare de la Deva. În doi ani şi jumătate, a ridicat o generaţie nouă.
Cea mai mare problemă: dispariţia antrenorilor valoroşi
Nicolae Forminte şi-a suflecat mânecile şi lucrează deja intens la repunerea sistemului în funcţiune la Deva. Prima întrebare a reporterului este legată de ruperea gimnasticii de la uzina de performanţă de sub Cetate: ”Cât de mult adevăr este în expresia că gimnastica feminină s-a stins odată cu plecarea de la Deva?”. Forminte răspunde: ”Eu nu sunt de acord cu găsirea unor explicaţii simpliste şi de suprafaţă. Problemele regresului gimnasticii româneşti nu stau în locaţia unde se află, deşi şi asta are importanţă, în sensul că, privind în urmă, de câte ori s-a încercat mutarea lotului de la Deva către Bucureşti mereu a fost un eşec, iar lotul s-a destrrămat. Evenimentele anterioare au arătat că Bucureştiul nu este benefic”.
Care au fost cauzele regresului gimnasticii, în accepţiunea lui? ”Problema reală este dată de dispariţia antrenorilor valoroşi şi neformarea unora care să-i înlocuiască. A doua cauză a fost schimbarea codului de punctaj, care a venit ca o măciucă. Nu am făcut nimic ca să-l pregătim. Aşa cum noi am surprins gimnastica mondială prin evoluţiile Nadiei, schimbând tipologia gimnasticii feminine la Montreal, aşa s-a întâmplat după Atena. Beţia rezultatelor ne-a împiedicat, poate, să apreciem la justa valoare ceea ce avea să se întâmple în gimnastica mondială. Regresul poate fi asociat, de asemenea, cu pierderea poziţiilor din structurile internaţionale. Şi abia după aceea ajungi la aria restrânsă de selecţie, la diversificarea interesului copiilor, indisponibilitatea pentru muncă, diminuarea orelor de educaţie fizică, dispariţia plăcerii de a face mişcare în şcoală, nesincronizarea proiectelor şi a programelor la Cluburile Sportive Şcolare cu cerinţele internaţionale, şi multe multe altele”, punctează antrenorul cu peste sută de medalii obţinute la JO, CM sau CE.
”De specialişti cârcotaşi nu ducem lipsă”
Vorbele lui Forminte taie. Antrenorul coordonator nu umblă la cutia cu diplomaţie. Nici nu mai e timp pentru aşa ceva. Ori i se dă mână liberă şi se iau măsurile necesare, ori alunecăm în continuare. ”Oricât de valoros ar fi un antrenor, el nu urcă pe podium, nu evoluează pe aparate şi nu poate rezolva problemele întregului sistem. Mă răscoleşte abordarea simplistă. Se întoarce Forminte, o să fie bine. Nu ştiu cât de bine o să fie, pentru că începem reconstrucţia de la locul 13. Este clar că nu voi accepta această poziţie, iar în capul lui Fominte nu sunt decât locurile 1-3 şi, în cel mai rău caz, locul 4 cu echipa. Pentru că aşa cum fost crescut, este în ADN-ul meu. Dar mă rog la Dumnezeu să-mi dea sănătate, că de când s-a produs numirea s-a acumulat o oboseală psihică, tot socotesc şi fac fel de fel de planuri şi mă lovesc de aceeaşi problemă la care nu găsesc soluţie. Nu găsesc specialistul de care am nevoie lângă mine în echipă. Dar specialistul care să tragă cu mine la aceeaşi căruţă, dar nu specialistul cârcotaş, că de genul acesta nu ducem lipsă”, punctează Forminte.
Colectivul tehnic e format, se caută cu disperare staff medical
Stafful său este deja format: Liliana Cosma secund, Florin Cotuţiu, Remus Nicolai şi Dana Nicolai, Ramona Micu, Adela Popa. ”Eu mai simt nevoia şi de altceva, am nevoie de oameni de care să mă bazez. Va fi mult de muncă, mai ales în primul an. În prima etapă trebuie să fac o predicţie foarte bună a potenţialului fiecărei gimnaste. După aceea, va trebui să văd şi să pregătesc acele gimnaste de care va fi nevoie pentru acoperirea competiţiilor următoare, primii doi ani ai ciclului olimpic. Sunt multe lucuri de pus la punct, să rezolv problema cantonamentului la junioare, să creez condiţiile optime de pregătire, să alerg cu disperare după un staff medical, dar mai întâi să găsesc resursele financiare să motivez stafful medical. Cu ce oferă MTS şi COSR nu vine nimeni. Trebuie să am sprijin, inclusiv din partea mass-media, pentru că situaţia este cea care este. Să nu mai comparăm mere cu pere. Noi pe gimnastica de azi, pe noul cod, avem o singură campioană olimpică, iar aceasta este Sandra Izbaşa”, spune el.
Pentru a rezolva toate problemele, ziua ar trebui să aibă 48 de ore
Mai poate reveni România în top pe noul cod de punctaj? Ne mai lipseşte ceva? Forminte crede că ne lipsesc multe. ”În primul rând o strategie comună, pe care să o agreeze toate instituţiile, Ministerul Educaţiei, MTS şi COSR. Lipseşte acea direcţie de pregătire şi obiective de instruire la nivelul secţiilor Cluburilor Sportive Şcolare. La lot, ca să rezolvi problemele cu care vin copiii ar trebui ca ziua să aibă 48 de ore. Toată lumea a văzut că sunt foarte multe accidentări la lot. Eu am identificat două cauze majore. Lipsa unei tehnici corecte şi atunci execuţiile multiple repetate pe o tehnică greşită duc la uzură şi la cedarea articulaţiei. A doua, suprasolicitarea. Venind cu un bagaj tehnic redus şi fără o pregătire fizică adecvată tu eşti obligat să apeşi pe două acceleraţii deodată, şi pe tehnic şi pe fizic. Cam în aceeaşi unitate de timp. Foarte puţin copii reuşesc să reziste. Iar cei care rezistă sunt cei supratalentaţi, care au o capacitate de autocorecţie ieşită din comun, asta înseamnă inteligenţă motrică şi o inteligenta emoţională deosebită. Nu e timpul necesar. Dacă la asta pui presiunea mass-media, raportarea la vremurile de glorie, ajungi unde suntem”, explicăm Nicolae Forminte.
Lege strâmbă: nu poate fi antrenor naţional cu indemnizaţie maximă
Problema cu salarizarea e şi ea acută. Forminte este angajat la CS Farul Constanţa şi mai beneficiază, pe lângă salariul modest de antrenor, de o indemnizaţie de 900 de lei. Nu are dreptul la maximum (statutul de antrenor naţional), pentru că HG 888 spune că ar fi trebuit să antreneze la ultima ediţie a JO şi să aibă sportivi clasaţi pe locurile 1-6! ”Ce vină am eu că nu mi s-a mai dat ocazia să pregătesc 2012 şi 2016?”, se întreabă retoric Forminte. ”De data aceasta am pretenţia să fiu apreciat şi respectat de statul meu, de poporul meu la valoarea reală, aşa cum sunt respectat peste hotare”, mai spune el.
Lotul de sportive s-a reunit deja la Deva, fără Larisa Iordache şi Cătălina Ponor, care se vor pregăti separat, cu antrenori personali. ”Avem copii cu potenţial, dar multe fete vin după traume, care le-au ţinut multă vreme departe de pregătire. Pentru primele obiective mă gândesc la Ocolişan şi Holbură, la care să se adauge 2-3 junioare, dintre Cîmpean, Crişan, Ghiciuc, Botnaru. Nu ştiu în ce măsură e refăcută Vulcan şi ce ritm de recuperare va avea Jurca. Nu înseamnă că am renunţat la ele”, enumeră Forminte. Pe listă nu e şi Denisa Golgota, medalită cu aur şi argint la europene de junioare de anul acesta. ”Pe Golgota aşteptaţi-o la Tokio. Trebuie să avem răbdare”, spune Forminte.
Răbdarea este o calitate cu care gimnastica nu a fost obişnuită. Când mergi pe sârmă, cea mai mare greşeală e să te grăbeşti, pentru că garantat vei cădea! Oare vor înţelege toţi acest pericol?