Breaking News

Gemenele succesului

copertaIonela Livia Lehaci şi Gianina Elena Beleagă au cucerit titlul mondial de tineret la dublu vâsle categorie uşoară şi sunt speranţa canotajului tricolor pentru reînnodarea tradiţiei olimpice de aur în această probă

Alexandru Enciu

Canotajul românesc este pe cale să-şi reclădească un dublu de categorie uşoară capabil să refacă tradiţia de aur a acestei probe feminine. Ionela Livia Lehaci şi Gianina Elena Beleagă au cucerit în luna iulie titlul mondial de tineret (U23) la competiţia desfăşurată în Bulgaria, la Plovdiv, şi privesc deja cu speranţă către Jocurile Olimpice de la Tokio 2020.
Cele două sportive au fost prezente şi la JO de la Rio, însă la 21 de ani, cât aveau la momentul desfăşurării competiţiei, au fost prea crude pentru o competiţie atât de puternică. Lehaci şi Beleagă ar putea însă reînnoda şirul victoriilor olimpice româneşti în această probă. Timp de trei ediţii ale JO (1996, 2000 şi 2004), aurul a fost tricolor, în formula Constanţa Burcică – Camelia Mihalcea (1996) şi Constanţa Burcică – Angela Alupei (2000 şi 2004).
Un dublu de categorie uşoară se formează mult mai greu decât unul de ”open”, pentru că o astfel de construcţie conţine o doză mărită de hazard. Când sunt selectate, sportivele nu sunt alese cu scopul de a intra în categoria uşoară, care impune o anumită greutate maximă (sportivele nu pot depăşi 57 de kilograme), ci pentru ”open”. Reconversia se face pe parcurs, din rândul sportivelor care nu iau în greutate. Sunt extrem de puţine şi, de multe ori, tentate să renunţe la performanţă înainte de a-şi găsi calea. Gianina Elena Beleagă este exemplul tipic.

„M-am chinuit să mă îngraş, dar nu am putut”

Giani s-a născut la Valea Moldovei pe 21 mai 1995, iar la 13 ani a fost selectată pentru canotaj. ”Antrenorii Ioan Despa şi Vasile Avrămia au fost cei care m-au convins să vin la canotaj, iar primii ani i-am făcut la Fălticeni. Aveam 51 de kilograme când am început, iar în primul an am pus zece kilograme pe mine, plus 4 centimetri în plus la înălţime. Brusc, m-am oprit acolo. Din 2009 până în 2015 am încercat să mă mai îngraş, dar nu am putut”, povesteşte Gianina.
Începutul carierei a fost promiţător. Deşi nu avea masivitatea unora dintre colegele ei, Gianina a prins un loc în barca de 8+1 şi a cucerit medalii de aur la Campionatele Mondiale de juniori din 2012 şi 2013. Anii au trecut, dar Giani a rămas la aceeaşi greutate, în timp ce colegele ei au crescut în masă musculară. A ajuns astfel rezervă. A tras cu ochiul către dublul de categorie uşoară, care tocmai începuse să se coaguleze, dar acolo era testată perechea Ionela Lehaci şi Andreea Asoltanei. ”În 2014 am decis să renunţ la canotaj şi să mă axez pe şcoală. Luasem examenul de Bacalaureat cu notă mare şi îmi făceam planuri în această direcţie. În vacanţă, domnii antrenori Dorin Alupei şi Cristi Maliş m-au contactat pentru a reveni în pregătire, pentru a face categorie. Andreea Asoltanei avea nişte probleme medicale şi era nevoie de mine, pentru a face pereche cu Ionela Lehaci. Din 2015 tragem în aceeaşi barcă. Nu e mult, dar cred că deja progresat mult”, punctează sportiva legitimată la Steaua.

„La Provdiv am cucerit primul meu aur din carieră”

lehaci-si-beleagaIonela Livia Lehaci a avut un start al carierei oarecum asemănător. A fost selectată de la Şcoala cu clasele I-VIII Doroteia din zona natală (oraş Frasin, Suceava), de antrenorul Cristi Maliş. ”Aveam 49 de kilograme atunci când am început, la 1,76 metri înălţime. M-au selectat după anumite criterii, înălţime, anvergură. La început am tras la open, la Campionatele Mondiale din 2011, alături de Ioana Vrînceanu, dar la 17 ani, în ultimul an de juniorat, mi-am dat seama că nu voi mai urca în greutate şi voi face categorie. Acum am 1,79 metri înălţime şi 57 de kilograme”, spune Livia.
La Plovdiv, în 2012, cucerea prima medalie mondială, argint la dublu vâsle, alături de Andreea Asoltanei, cu care a pornit în tentativa de a forma dublul de categorie uşoară. În 2015 a fost nevoită să-şi schimbe colega, iar alături de Gianina Beleagă a cunoscut prima mare bucurie a carierei. ”Medalie de la Mondialele de tineret de anul acesta este primul meu aur din carieră. Am muncit enorm pentru el, dar suntem conştiente că încă mai este de lucru până să ajungem la aurul mondial de senioare sau la cel olimpic”, afirmă Lehaci, sportivă legitimată la CS Dinamo.

”Suntem foarte pretenţioase cu noi înşine”

Personalităţi puternice, Gianina Beleagă şi Ionela Lehaci se completează de minune. ”Ne potrivim de minune, suntem ca două surori gemene. Suntem foarte pretenţioase cu noi înşine. Avem aceleaşi obiective şi ne uneşte un singur gând, să facem orice pentru ca barca să alunece perfect. Mai avem divergenţe de opinie, pentru că aşa se întâmplă când împarţi acelaşi spaţiu cu un om zi de zi, dar găsim întotdeauna forţa de a merge mai departe, pentru că ne uneşte cel mai frumos sport din lume, canotajul şi dorinţa de victorie”, spune Gianina.
Livia Lehaci punctează la rându-i: ”Ne-am legat mult ca echipă, am îmbunătăţit tehnica, lovitura, dar mai e de lucru. Înainte de a pleca la Mondialele de tineret din Bulgaria am reuşit să scoatem un timp excelent pe Snagov, la o pistă de verificare. Am vâslit cei 2.000 de metri în 6:51. Adică am bătut recordul mondial de tineret şi am fost la numai patru secunde de cel mondial de senioare. Sunt reuşite care ne dau forţa să mergem mai departe. Anul acesta mai avem Mondialele de seniori în SUA, dar gândul nostru se îndreaptă de pe acum către Jocurile Olimpice de la Tokio. Acolo vrem aur”.

Lideri în lume

La numai o săptămână de la Mondialele de tineret a venit şi rândul juniorilor să-şi măsoare forţele în cea mai importantă competiţie de vârstă. Mondialele de juniori s-au desfăşurat la Trakai, în Lituania, iar România a încheiat competiţia pe primul loc în clasamentul pe naţiuni, cu două medalii de aur, două de argint şi două de bronz. Canotajul românesc dovedeşte astfel că are o piramidă a performanţei extrem de bine structurată, cu loturi valoroase şi sportivi numeroşi, care pot duce mai departe tradiţia acestei discipline.

poza-lat

leave a reply