Editorial | Am predat ștafeta

Dumitru Graur

Vine o vreme când, dacă ești sincer cu tine însuți, înțelegi că ar fi bine ca un om mai tânăr, cu mai multă energie și inițiativă, să îți ia locul de șef. Scriu aceste rânduri pentru că revista pe care o citiți este editată de Asociația Presei Sportive din România, iar la vârful ei tocmai s-a petrecut o schimbare majoră prin înlocuirea președintelui. Am fost timp de 12 ani președintele acestei uniuni de breaslă a gazetarilor sportivi și mă mândresc sincer cu ce am realizat în toți acești ani și cu ce am lăsat în urmă după cele trei mandate de președinte. Astăzi APS este o structură non-profit solidă, cu conturi pline și sper frumos viitor, asociația redevenind una respectată și de bun renume în lumea sportului românesc, și nu numai. Ca să dau un exemplu, am să reamintesc că întreaga ierarhie valorică pe care s-a bazat organizarea primei ediții a Galei Sportivul Anului, desfășurată sub egida Ministerului Sportului la începutul acestui an, a fost stabilită de membrii asociației noastre și respectată ca atare.

Când mă uit în urmă, văd o mulțime de lucruri frumoase, de realizări. Sub conducerea mea, APS a devenit o asociație națională de utilitate publică, a intrat sub Înaltul Patronaj al reprezentanților Casei Regale a României, a sărbătorit cu fast la Ateneul Român 85 și respectiv 90 de ani de la înființarea sa, a organizat un turneu internațional de fotbal pentru ziariștii din Balcani, în 2013, la Bușteni, a stabilit clasamente ale sportivilor la sfârșit de ani și i-a premiat pe cei mai valoroși gazetari sportivi, a obținut un sediu civilizat, a apărat drepturile ziariștilor în relația uneori toxică vizavi de unele cluburi de fotbal, a facilitat acreditarea gazetarilor români la marile competiții internaționale, cum sunt Jocurile Olimpice sau Jocurile Europene, a emis legitimații APS și AIPS, a chemat în judecată Ministerul Culturii pentru refuzul de a-i considera pe jurnaliștii sportivi oameni de creație, putând astfel primi și ei un spor de 50% la pensie (proces aflat în curs de desfășurare), a încheiat parteneriate cu o serie de federații naționale și mai ales a reușit să scoată de sub tipar o revistă premium, vorbesc de „Sport în România”, care în octombrie anul acesta va aniversa 10 ani de existență.

De fapt, nu mă retrag de tot. Voi rămâne directorul revistei și am devenit vicepreședintele asociației, făcând astfel ușorul pas înapoi despre care am tot vorbit în ultima vreme. Noul președinte este dl. Cătălin Țepelin, redactorul șef al prestigiosului cotidian „Gazeta Sporturilor”, care se bucură de toată încrederea, ca și de sprijinul meu necondiționat. Împreună sunt convins că vom face o echipă bună, în interesul propriu-zis al asociației. Noul Consiliu APS, votat democratic în Adunarea Generală din 22 aprilie trebuie să se apuce cât mai urgent de treabă, căutând mijloace noi pentru consolidarea prestigiului, ca și a sănătății financiare a asociației. Peste numai patru ani, la sfârșitul mandatului actual al noului președinte, APS va sărbători 100 de ani de existență neîntreruptă! Asociația noastră este una dintre cele mai vechi din România, iar aniversarea centenarului ar trebui să capete în acel moment o însemnătate națională. Momentul aniversar trebuie pregătit din vreme, așa cum trebuie.

Mă bucur totodată că asociația a revenit într-un fel sub „patronajul” Gazetei Sporturilor, cu Cătălin Țepelin – președinte, Andrei Crăițoiu – secretar general și Cristi Geambașu – membru al Consiliului, plus Dochița Moșoianu (prima femeie în Consiliul APS de la înființare), ea făcând mult timp parte din ceea ce se chema „echipa Ioanițoaia”. Multă vreme, în cei 95 de ani care au trecut, asociația s-a confundat aproape cu Gazeta Sporturilor, ziarul furnizând majoritatea membrilor cotizanți. Astăzi revenirea spre nava amiral a gazetăriei sportive o consider de bun augur pentru asociația noastră. Trăiască APS!

Dumitru Graur