ÎN CĂUTAREA LÂNII DE AUR
“Stejarii” au ratat “finala” Cupei Europene a Naţiunilor, fiind învinşi clar de selecţionata Georgiei. Drumul spre World Cup le este însă deschis
Una dintre cele mai renumite legende din mitologia greacă spune că Iason porneşte pe mare într-o călătorie incredibilă, în căutarea Lânii de Aur. El este însoţit în faimoasa expediţie de cei 50 de membri ai echipajului său, prietenii curajoşi numiţi “argonauţi”. Scopul lor este acela de a recupera lâna berbecului care i-a adus în zbor pe Frix şi pe Hele în Colchida.
Ei bine, dacă mai aflăm că teritoriul sus-numit, Colchida, coincide cu teritoriul de astăzi al Georgiei, mi-a plăcut să cred că am plecat la rândul nostru, cei cam 50 de suporteri dedicaţi trup şi suflet selecţionatei naţionale de rugby, între care şi prim-ministrul Victor Ponta, într-o tentativă similară, încercând să aducem acasă, pe la mijlocul lunii trecute, “Lâna de aur” a rugbyului continental, trofeul care îi răsplăteşte pe învingătorii Cupei Europene a Naţiunilor.
Corabia de această dată nu s-a numit “Argo”, ci un Boeing 727 aparţinând companiei TAROM, la bordul căruia s-au suit primul-ministru Victor Ponta, însoţit de miniştrii Gabriela Szabo, Titus Corlăţean şi Constantin Niţă, de consilieri, reporteri şi fotografi, ca şi de o serie de vechi internaţionali de renume: Harry Dumitraş, Pompilie Borş, Constantin Dinu (zis “Capone”), Florian Constantin, Stelian Podărescu, Ion Ţuţuianu sau Marin Ionescu. “Argonauţi” unul şi unul, încercaţi în bătăliile homerice cu Franţa, Ţara Galilor sau Scoţia, pe vremea când rugbyul românesc se afla la un pas de Turneul celor 5 mari naţiuni.
Victor Ponta: “Realmente totul a pornit de la Alin Petrache, preşedintele federaţiei, care mi-a spus: avem un meci important cu Georgia; am întrebat când şi i-am spus: nu ştiu dacă reuşesc să ajung doar la meci, dar lasă-mă să încerc, fiindcă de mult plănuiam să am o vizită politică, lasă-mă să văd dacă pot să aranjez aceste lucruri. Cabinetul meu a vorbit cu cabinetul primului-ministru georgian şi i s-a spus, da, pe 14 este foarte bine! După care ei m-au întrebat, mi-au zis: «Ştiţi că a doua zi e un meci de rugby, rămâneţi?». Şi le-am zis, vai ce idee frumoasă, vă mulţumesc foarte mult, rămân! Vedeţi, de la sport şi de la faptul că am vrut să fiu alături de echipa României s-a făcut o întâlnire politică. Deci nu sportul se ia după politică, ci politica după sport!”
Articolul complet il puteti citi in Revista Sport in Romania Nr. 7–aprilie 2014.