„Dacă nu schimbăm acum, nu sunt deloc optimist în privinţa viitorului sportului românesc!”
Dumitru Graur: Stimate domnule preşedinte, dincolo de felicitările noastre – desigur, deplin meritate – pentru alegerea dvs. ca membru al Comitetului Internaţional Olimpic, am dori să vă întrebăm cum trebuie interpretat corect: dvs. sunteţi în fapt reprezentantul României şi al sportului românesc în CIO sau, mai curând, reprezentantul CIO în România?
Octavian Morariu: Întrebarea este bună şi mă bucur că putem să clarificăm acest lucru: titulatura oficială este cea de membru CIO pentru Romania. Aceasta este titulatura pe care o s-o găsiţi pe site-ul CIO. Bine, asta vine din istorie, cumva. Dar, în realitate, pot să spun că lucrurile sunt în cele două direcţii, dat fiind că sunt şi preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Nu trebuie cineva să-şi imagineze că, fiind cooptat în CIO, nu mă mai ocup de sportul românesc, mă ocup numai de problemele din CIO. Până la urmă este doar o chestiune de formă – dar în acelaşi timp îmi dă, cum să spun, îmi dă o autoritate morală în ceea ce priveşte promovarea valorilor pe care le propagă sportul şi Comitetul Internaţional Olimpic.
– Aţi izbutit să ocupaţi un loc extrem de onorant în Comitetul Internaţional Olimpic, acolo unde alte două nume foarte cunoscute, Ion Ţiriac sau Nadia Comăneci, nu au reuşit să ajungă. Cum aţi reuşit dumneavoastră?
– În primul rând, trebuie spus din capul locului că atât Ion Ţiriac, cât şi Nadia Comăneci au avut cel puţin tot atâtea atuuri câte am avut eu şi în plus au beneficiat şi de o notorietate sigur mai mare… Dar nu pot eu să vă răspund la această întrebare, fiindcă nu m-am ales singur, m-au cooptat colegii mei… Tot ce pot să spun este că de multe ori e o chestiune de conjunctură… de moment… în timp, şi că nu trebuie făcută o comparaţie, să-i zic aşa, abruptă.
– Care ar fi atuurile dumneavoastră, ce s-a luat în consideraţie, ce aţi putut prezenta ca “dosar”, ca să zicem aşa?
– Încă o dată spun: nu se cade să mă judec singur, cu atuuri şi merite, nu e în regulă chestiunea asta. Poate este vorba despre o continuitate – sunt de aproape zece ani preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român –, şi o continuitate nu numai formală, ci în acţiuni care s-au succedat în aceşti ultimi zece ani. Fie că au fost manifestări sportive, fie de natură pur investiţională; deci noi am avut activitate tot timpul şi nu am stat de pe un an pe altul sau între două cicluri olimpice cu mâinile în sân. Probabil că această activitate a contribuit. Pentru că activitatea pe care am depus-o nu este numai pentru unitatea care este Comitetul Olimpic şi Sportiv Român – este o activitate de natură olimpică, care duce la promovarea valorilor olimpismului. Când se vorbeşte despre COSR, implicit lumea vorbeşte despre olimpism.
N-au să curgă banii gârlă de la CIO
– Care ar fi beneficiile sportului românesc în urma alegerii dvs. la acest înalt nivel al sportului mondial?
– În general, prezenţele de această natură sunt importante, pentru că ele creează o imagine în plus pentru ţara respectivă. Creează mai ales un curent de comunicare, informaţional, care permite de multe ori să anticipezi lucrurile, să explici mai bine lucruri şi acţiuni ale ţării tale. Şi asta este foarte important. Dar nimeni nu trebuie să-şi imagineze că, dacă am fost cooptat membru în acest înalt for, gata, acum o să curgă banii gârlă de la CIO… Nu se întâmplă deloc aşa, iar banii care vin pentru ţara noastră sunt în primul rând datorită sportivilor, mai puţin datorită celorlalţi factori. Sportivii sunt aceia care promovează imaginea în faţa instanţelor internaţionale.
– Aţi fost din nou ales anul acesta, în februarie, pentru al treilea mandat de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. În ce măsură alegerea dvs. ar putea afecta activitatea COSR şi dacă veţi continua până la expirarea mandatului, în 2017, ţinând seamă de faptul că acum sunteţi şi membru al CIO?
– În niciun caz cooptarea mea în Comitetul Internaţional Olimpic nu afectează activitatea mea la COSR, dimpotrivă, aş zice, chiar o completează, într-o anumită măsură. Am început un nou mandat în 2013 şi ţin să-l duc la bun sfârşit, fără să mă abat cu nimic de la toată motivaţia şi dedicaţia pe care o am pentru COSR – pentru că nu mi s-ar părea corect! M-am angajat pentru încă patru ani, este o Olimpiadă la mijloc, care se anunţă dificilă, Olimpiada de la Rio, nu ar fi – aş zice – moral să renunţ acum. Oamenii ar putea spune: şi-a văzut sacii-n căruţă, a intrat în CIO, nu-l mai interesează Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi aşa mai departe… Nu, îmi duc mandatul la bun sfârşit şi fără să diminuez din eforturile pe care le fac pentru Comitet şi pentru sportul românesc în general, fără doar şi poate, şi nu cred că ar putea cineva să comenteze acest lucru.
– Aţi declarat că principalul obiectiv al noului mandat la COSR este modificarea legilor în interesul sportului românesc. Cum aţi avansat între timp în această direcţie?
– De aproximativ un an sau, mă rog, de când s-a reînfiinţat ministerul, în decembrie, lucrez cu ministrul Bănicioiu la acest proiect, m-am întâlnit regulat cu dumnealui, acum e în dezbatere toată chestiunea asta şi sper ca remarcile noastre să fie însuşite de Executiv. Nu ascund faptul că îmi doresc ca sportul de performanţă să fie coordonat de COSR, din motivele cunoscute de toată lumea. Pentru că de ani de zile vorbesc despre acest lucru; sigur, în măsura în care şi alte modificări legislative sunt prevăzute în această mare reaşezare a legislaţiei în ce priveşte sportul – şi m-aş referi în special la partea de sport în şcoală, sport în administraţie şi apoi la partea de finanţare a sportului. E nevoie de această clarificare pentru toată lumea, ca fiecare să ştie exact unde se găseşte şi din clipa aceea să putem face politici comune, politici coerente, care să fie în interesul sportului, al sportivilor. Noi vorbim de multă vreme de tot felul de strategii şi proiecte în sport, dar trebuie să ne gândim tot timpul că le facem în interesul sportivilor şi atât.
COSR trebuie să preia frâiele sportului românesc
– Credeţi că COSR are mijloacele şi pârghiile necesare pentru a conduce sportul românesc de performanţă? Dar banii necesari? Vă menţineţi acest obiectiv, acum declarat, de a prelua întreaga mişcare olimpică din ţara noastră, precum si unele baze sportive?
– Întrebarea e bună, pentru că se referă şi la partea de resurse umane; şi aici o spun clar că avem resursa umană pentru aşa ceva, sunt oameni foarte bine pregătiţi în Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, capabili să facă această muncă de coordonare a sportului de performanţă. Vorbind despre mijloacele financiare, aici e mult de lucru, mai ales când vine vorba despre venituri proprii, iar pentru asta ne trebuie o legislaţie adecvată: e vorba despre modificarea din Codul Fiscal care să atragă partenerii către federaţii şi către Comitet, e vorba de o modificare în ce priveşte Loteria Naţională – peste tot în Europa, loteriile naţionale finanţează comitetele olimpice sau mişcarea sportivă -, e vorba de impozitarea jocurilor pe Internet, e vorba de a facilita marilor companii cheltuieli pentru sport care să fie deductibile fiscal şi aşa am putea scăpa de o mare ipocrizie în multe domenii şi am face totul absolut la vedere, în sensul ca o companie mare să poată să plătească sportivi, să întreţină o echipă la modul transparent. Acum sunt fundaţii, sunt tot felul de astfel de artificii. Şi fiscal, şi legal ar fi un mare pas înainte. Da, nu ascund acest lucru şi cred că aşa şi este firesc. Este ceea ce se întâmplă acum în Polonia, în Slovacia, în Cehia, care nu sunt, aşadar, Elveţia sau Olanda, sunt ţări care sunt ca şi noi în zona mixtă, în fostul lagăr comunist, şi care, iată, fac acest demers. E cazul şi în Serbia. Vorbesc cu ei şi îmi spun că totul decurge foarte bine. Federaţiile, acolo, sunt foarte bucuroase, pentru că ştiu un lucru foarte clar; la noi, federaţiile încă mai şovăie, încă ar vrea să mai ia bani şi de la minister, şi de la Comitet… stăm puţin cu fundul în două luntre, cum se spune.
– Sunteţi optimist în direcţia asta?
– Aici nu e chestie de a fi optimist sau pesimist; sunt motivat! Pentru că, încă o dată, mă întorc la sportivi. La ei mă gândesc în primul rând.
– Sunt şi unele baze sportive pe care COSR le-ar prelua în acest proiect, se vorbeşte despre cea de la Poiana Braşov, cea de la Piatra Arsă…
– Baze… vedeţi, când lumea aude că cineva vrea să preia o bază, spune „ce vrea ăla să facă cu baza?”. Cam aşa se gândeşte la noi. Sigur, e vorba de pregătirea sportivilor! Noi avem baza de la Izvorani, care e o bază foarte bună pentru pregătirea la şes; ne-ar trebui Piatra Arsă, care e la mare altitudine … Poiana Braşov ar fi la jumătate – ar completa, să zicem fericit, arsenalul de baze de care este nevoie pentru pregătire.
– Cum vedeţi, domnule preşedinte, reprezentarea sportului românesc la Jocurile de la Rio, în 2016?
– Vor fi Jocuri foarte grele. Pentru că, dacă mă uit la ce rezultate am avut în ultima vreme în marile competiţii internaţionale, nu putem fi foarte bucuroşi. Din punctul ăsta de vedere, sunt îngrijorat. Este o situaţie care a devenit notorie: totul vine de la o bază de selecţie restrânsă şi de la o finanţare insuficientă. Lumea sportivă o ştie. Asta ar fi pe fond. Sunt două megamotive: când nu ai efective suficiente şi n-ai nicio finanţare care să îţi permită să ai o “ştiinţă a sportului” mult mai performantă şi o infrastructură de calitate care să te ajute în pregătire, uite că lucrurile negative se acumulează.
“Gândiţi-vă ce s-ar putea face cu 500 de milioane de euro în educaţie, în cultură şi în sport!”
– Aţi afirmat în martie, anul acesta, că piaţa pariurilor online în România rulează anual între trei şi patru miliarde de euro, o sumă uriaşă, pentru care nu se plătesc impozite! Şi aţi propus impozitarea cu 10 la sută, bani care ar merge direct la finanţarea sportului. Adică, spuneţi, vreo 100-120 de milioane de euro anual. V-a auzit cineva?
– Da, îmi menţin afirmaţia. Multă lume mă aude, dar e puţină lume care şi face ceva. Ce pot să vă spun este că toate aceste cifre sunt adevărate, dar nu e vorba numai de pariuri, e vorba şi de jocuri online, la care se plătesc bani. Problema nu e simplă şi nu e numai la noi, e în toată Europa. Serverele sunt de regulă în ţări cu o fiscalitate foarte avantajoasă, mult mai avantajoasă decât a României, care deja are o fiscalitate, să-i zicem corectă pentru Europa, de 16 la sută. Unele dintre aceste ţări sunt teritorii de peste mări ale unor ţări din Uniunea Europeană. Dar sunt şi ţări care câteodată sunt în Uniunea Europeană, alte ori nu sunt, depinde cum le aranjează! Şi unele servere sunt în ţări europene. Sigur că e un blocaj, pentru că impozitele ar trebui să fie plătite acolo – şi sunt mici. Dar să ştiţi că nu e vorba numai în România, şi Germania a început să facă aşa, apoi Marea Britanie şi Franţa, deci toate statele astea se gândesc, că aici nu e vorba numai de sport, e vorba de bugetul statului, măcar dacă o parte dintre aceşti bani ar merge la sport, ar fi bine. Să zicem, 10 la sută la sport şi 90 la stat. Dacă faceţi un calcul, luaţi 2-3 miliarde şi aplicaţi 16 la sută, ajungeţi undeva pe la 500 de milioane de euro, care nu merg la bugetul de stat. Şi mă întreb de ce nu facem lucrul acesta?!
– Poate că nu ştim unde sunt serverele…
– Poate tocmai pentru că ştim foarte bine unde sunt serverele, poate d-aia! Ele nu sunt în Martinica, sunt în Uniunea Europeană… Repet, nu e vorba aici doar de sport. Eu mereu am militat şi aş vrea ca lucrul acesta să fie reţinut. Şi când am fost preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport şi Tineret, când am făcut modificările legislative, m-am luptat nu numai pentru sport, m-am luptat pentru cultură, m-am luptat pentru religie, m-am luptat pentru tot ce e social. Pentru că sportul este o parte din acest conglomerat social: educaţie, cultură, sport, religie. Şi când vorbesc de aceste modificări, sigur că militez în primul rând pentru sport, dar militez şi pentru cultură, şi pentru educaţie şi aşa mai departe… Gândiţi-vă ce s-ar putea întâmpla cu 500 de milioane de euro care ar merge în educaţie, în cultură, în sport!
– Ca să rămânem pe aceleaşi coordonate, la aşa-numitul „moment zero” al sportului românesc, conferinţa desfăşurată la MTS în prezenţa premierului Victor Ponta, aţi sesizat faptul că legea sponsorizării sportului din partea Loteriei Naţionale se încheie anul acesta. Riscăm ca sportul să piardă acum şi aceşti bani?!
– Aici toate sunt în mâna Guvernului, Guvernul gestionează Loteria, fiind acţionarul principal – poate nu Guvernul, Statul. Şi contractul cu Loteria a ajuns, din câte ştiu eu, la termen. Nu ştiu, fiindcă nu mi s-a comunicat ce s-a întâmplat în continuare; până astăzi nu ne-a sunat nimeni ca să ne spună că avem 10 la sută din veniturile Loteriei Naţionale şi bănuiesc că nu s-a întâmplat nimic. Ceea ce n-ar fi un lucru bun! Pentru că ne privează de o sursă importantă. Mai mult decât atât, sunt comitete olimpice în Europa care au loteriile lor. Şi aici, efectul e foarte interesant. Lumea are impresia că atunci când apare o loterie nouă, veniturile se împart. Şi nu e aşa. Veniturile cresc, fiindcă lumea joacă de două ori! Pentru că, teoretic, oamenii au de două ori mai multe şanse… Eu am avut discuţia asta şi cu slovenii, şi cu italienii. Mi-au spus că la început au avut mari dificultăţi până i-au convins pe guvernanţi să facă o Loterie Olimpică sau o loterie a Comitetului Olimpic, după care s-au convins că veniturile cresc la ambele loterii!
Mafia este implicată în pariuri!
– Şi tot legat de pariuri: CIO a sesizat deja că în momentul de faţă pericolul numărul unu care planează asupra sportului mondial sunt pariurile ilegale. Fostul preşedinte Jacques Rogge a avut un discurs extrem de punctual, sugerând pericolul de moarte al sportului şi al olimpismului. Cum credeţi că va acţiona de acum înainte CIO pentru combaterea pariurilor ilegale?
– Preşedintele Rogge are mare dreptate şi cred că avem în faţă un pericol, poate şi mai mare decât cel al dopajului. Pentru că, până la urmă, dopajul îl priveşte numai pe sportiv şi un mic anturaj, or, aici este vorba de efecte care pot fi negative pentru grupuri mari de oameni. Putem vorbi chiar de mafie! Este foarte pe-aproape, dacă nu chiar pe-acolo. Comitetul Internaţional Olimpic nu poate să facă nimic singur, el lucrează cu Interpolul, cu statele, cu guvernele, pentru că este nevoie de un arsenal divers şi foarte puternic pentru ca să poţi combate acest flagel. Însă CIO are meritul de a fi atras primul atenţia asupra acestui lucru. Este foarte greu să structurezi în scurt timp o politică în acest domeniu, fiindcă şi această piaţă a pariurilor este extrem de mare şi de diversă. Aici trebuie să înţelegem că, pe de o parte, este vorba de pariuri trucate, dar care sunt pariuri la vedere. Care se întâmplă pe agenţii şi aşa mai departe, sunt la vedere, dar care sunt trucate. Pe meciuri aranjate, dar la vedere; oricine poate paria! Dar, atenţie, mai e încă o piaţă – de care vorbim puţin – cea a pariurilor ilegale… Şi aici e mare nevoie de stat, de guverne şi de Interpol, fiindcă astea nu sunt la vedere. Nu se văd nicăieri, nici măcar pe Internet. Şi astea trebuie combătute.
Bazele bune de pregătire cresc performanţa
– Revin la un subiect ceva mai plăcut pentru dumneavoastră, fiindcă FOTE a fost un succes imens pentru întreg sportul românesc, în special pentru imaginea sa în exterior. Cum vor beneficia sporturile de iarnă de la noi de acest succes în anii care urmează?
– În primul rând, e un beneficiu direct, care se vede în infrastructură. E pentru prima oară când avem o bază de sărituri cu schiurile, avem biatlon cum trebuie, avem schi alpin cum trebuie, avem la Braşov un patinoar cum trebuie – deci primul efect e vizibil. Şi e vorba de un beneficiu imediat. Acest beneficiu ar trebui ca în timp să nască un alt tip de beneficiu, care trebuie să fie cel al sporirii masei de practicanţi şi al creşterii performanţelor acestora. Când ai baze bune de pregătire, şi performanţa creşte. În plus, beneficiem de faptul că putem să găzduim acum competiţii internaţionale majore. Pentru orice sportiv, când e acasă şi concurează, e un avantaj care îi permite să progreseze. Plus că o astfel de competiţie aduce oficialii din sporturile respective aici, îi cunoşti mai bine, poţi să soliciţi o pregătire mai bună pentru sportivii tăi, avantaje în sensul bun al cuvântului pentru federaţia respectivă. Iată, la Râşnov se va organiza o etapă de Cupa Mondială la sărituri cu schiurile imediat după Olimpiadă. Va fi prima etapă de Cupă Mondială după JO şi va fi la noi. Există interes să se facă etape de Cupă Mondială la biatlon la Cheile Grădiştei. Deci sunt efecte imediate. Am început să discut deja despre aducerea de competiţii pentru schi alpin, snowboard şi freestyle la Poiana Braşov. Programele, trebuie să ştiţi, sunt făcute pe ani de zile. Şi se pare că până în 2016 totul este plin la schi alpin. Dar putem spera ca după 2016 să avem şi astfel de competiţii la Poiana Braşov.
Articolul complet il puteti citi in Revista Sport in Romania Nr. 2 – noiembrie 2013.