„Din Grecia antică exista cultul propriului corp, cultul dezvoltării armonioase a musculaturii”
Dumitru Graur: Domnule președinte, federația pe care o conduceți a fost la mijlocul lunii care a trecut, „vedeta” sportului românesc, având cele mai spectaculoase rezultate pe plan internațional. Ne spuneți cum a devenit România campioană europeană la culturism și fitness?
Sebastian-Gabriel Toncean: Pentru prima dată în istoria Federației de Culturism și Fitness am reușit marea performanță de a deveni campioni europeni, după o muncă asiduă de nouă ani, de când sunt președinte al federației, și cu o echipă foarte bine închegată, un Birou Federal conectat la realitatea sportului 24 din 24 sportivi mai bine pregătiți ca niciodată.
Spuneți-mi ce muncă a fost în spatele acestei performanțe.
În primul rând am încercat să oferim sportivilor toate condițiile. Dacă în 2013 când am preluat conducerea federația era o federație micuță, de care nu se prea știa, cu un buget de 48.000 de lei pe an, bani cu care trebuia să ne încadrăm cu toate competițiile interne, internaționale, deplasări la campionate europene și mondiale, și bineînțeles cheltuielile legate bunul mers al federației, am ajuns în 2022 să devenim campioni europeni, să dominăm Europa, și să avem un buget pe care îl consider îndestulător. Pe lângă banii primiți de la minister am reușit prin venituri proprii să asigurăm o mare parte din cheltuielile federației. Sportivii au simțit acest lucru, s-au alăturat în număr tot mai mare proiectului nostru și împreună am reușit să obținem acest titlu european.
Pare simplu!
Pare, dar este o muncă de nouă ani, este o muncă în care am pus federația pe un loc important al vieții mele, am creat în cadrul federației un alt fel de familie. Sacrificiile au fost foarte mari, fiindcă au fost momente când am lipsit mult timp de acasă, mi-am sacrificat timpul pe care trebuia să-l dedic copiilor. Dar iată că totul e frumos când se termină cu bine. Iar copiii vor fi bucuroși și fericiți să aibă un tată care a reușit să facă dintr-o federație săracă o federație care a devenit campioană europeană.
Câți copii aveți?
Trei copii!
Imnul României a răsunat de 25 de ori!
Să vă trăiască! Dați-ne vă rog mai multe detalii despre concursul care s-a desfășurat la Santa Susanna, la care sportivii români au cucerit nu mai puțin de 25 de medalii de aur.
De mai mulți ani Federația europeană a decis ca toate competițiile europene să se desfășoare la Santa Susanna, o localitate situată pe malul Mării Mediterane, foarte aproape de Barcelona. Este o stațiune cu o infrastructură foarte bună, iar în contextul pandemic încă prezent am preferat să avem condiții de securitate pentru sportivi. Este foarte adevărat că România a obținut acolo 25 de medalii, iar omologul meu din Spania îmi spunea la sfârșitul competiției că pentru prima dată în sala din Santa Susanna s-a cântat și s-a vorbit românește. Toți au fost impresionați de câte ori s-a cântat imnul național. Vă spun că și noi, ca federație și Birou Federal, care am fost prezenți la competiție am avut trăiri dintre cele mai puternice, de la satisfacție la lacrimi în momentul intonării imnului, cu un consum emoțional foarte mare pentru bravii noștri sportivi.
Ați anticipat cumva acest succes? Îl credeați posibil?
Da, îl credeam posibil. Pentru că scopul oricărui președinte este să facă performanță. Iar pentru mine performanța este un cuvânt de bază și în viața de zi cu zi. Nu doar în federație. Poate că n-aș fi crezut că se va întâmpla atât de repede, proiectul meu a fost unul pe termen mediu și lung, dar se pare că am reușit după numai cinci ani, de când am început proiectul reconstruirii lotului național pentru competițiile internaționale, iată că a venit și rezultatul scontat.
De ce numai de cinci ani?
Pentru că în primii patru ani am reconstruit și am făcut o temelie și o structură doar pe plan național. Adică, să ne construim o bază de selecție, să dezvoltăm sportul de masă – pentru că noi alegem sportivii de performanță din practicanții sportului de masă, cei care se antrenează în sălile de fitness. Dacă nu aveam această bază nu puteam să ne dezvoltăm pe plan internațional. Am dedicat deci primii patru ani muncii pe plan național, iar ulterior, din 2017- 2018, am mers mai departe, având curajul să ne dezvoltăm și internațional, să ne pregătim pentru competițiile internaționale de anvergură.
Într-o competiție cu aproape o mie de sportivi din 41 de țări, România a câștigat în Spania titlul european pe echipe. Care ar fi explicația acestui succes?
În primul rând am insistat, împreună cu antrenorii lotului național – Costel Torcea, Cristian Firică și Francisc Andrasoni, pe care îi și felicit cu această ocazie -, am insistat să ne facem o structură a lotului pe care să ne putem baza la competițiile internaționale. Spre deosebire de alte sportului, în sportul nostru există două, maximum trei vârfuri de formă pe an. Și am făcut un grafic clar, iar baza lotului a fost mereu cam aceeași.
Culturismul este matematică
Un vârf de formă pentru un culturist? Un culturist este deja clădit, ce face la un concurs, îți umflă mușchi mai tare? Cum se vede vârful de formă?
Chiar dacă, în urmă cu mulți ani, când am intrat eu în culturism, dacă vă aduceți aminte bine, lumea considera culturismul un sport al oamenilor cu mușchi și fără minte, eu vă spun că este total contrar acestei idei. Sportul nostru este ca un calcul matematic; fiecare sportiv trebuie să-și calculeze fiecare gram de proteină, fiecare secundă de somn, fiecare repetare la sală, fiecare pas pe care-l face de-a lungul zilei. Deci atâta timp în care el neglijează oricare dintre aceste particularități, riscă să piardă. Pentru că celălalt concurent își sacrifică viața și face programul de pregătire așa cum trebuie, ca să fie mai bun ca el.
Spuneți-mi, cum se punctează la un concurs de culturism? Cum se face clasamentul final?
Există mai multe categorii. Dacă înainte nu era decât culturismul clasic, atât masculin, cât și feminin, acest trend este pe care de dispariție, este din ce în ce mai rar. Pentru că este un trend al marilor sacrificii. O știm toți: ca să ajungi un culturist de anvergură ești obligat să-ți sacrifici corpul la maxim. În acest sens, președintele Federației Internaționale de Culturism și Fitness, dr. Rafael Santonja, de-a lungul timpului, a introdus niște categorii noi. Și aici vorbim despre Bikini Fitness, despre Man Fizik, Culturism clasic, Fit pair, Fit models – niște categorii dedicate tuturor celor care doresc să practice acest sport fără să facă acele mari sacrificii, și mai ales pentru cei care sunt oarecum pregătiți de plajă. Adică mai „light”, mai frumos vizibil la ochi. Și atunci partea asta de culturism vechi începe încet, încet să piardă din anvergură. Pentru clasamente, dacă la culturism se punctează proporțiile, știm cu toții că aici trenul superior trebuie să corespundă cu trenul inferior, masa musculară a umerilor trebuie să coincidă cu masa musculară a coapselor, la Man Fizik de exemplu, care este acea categorie cu șorturi lungi, care acoperă coapsele, el este pentru cei care nu sunt dispuși a-și dezvolta masă musculară pe coapse, și li se dă această posibilitate. Contează de asemenea frumusețea expusă pe scenă. Am mai spus-o și o repet, la competițiile noastre din ultimii ani, cu aceste categorii Man Fizik și Bikini Fitness, fostele concursuri care exista pe vremuri de Miss și Mister Universe au coborât pe scena noastră!
Tot la Santa Susanna ați fost ales în funcția de vicepreședinte al Federației Internaționale de Culturism și Fitness, o demnitate pe care n-a avut până acum niciun alt oficial român. Cum ați reușit?
Așa e, sunt primul român care accede într-o asemenea funcție; am fost primul român care a făcut parte din Biroul Executiv al Federației Europene, timp de 4 ani, iar la alegerile care au avut loc la Santa Susanna am fost ales în funcția de vicepreședinte. Mă onorează votul acordat de colegii din țările europene și totodată mă obligă să fac mai mult, să mă dedic mai mult. Deja am început să dezvolt un proiect la nivel european, proiectul universitar – pentru că noi am început să dezvoltăm competiții universitare – noi în România avem competiția, acel Campionat național universitar. La nivel european deja discutăm ca fiecare țară să introducă această particularitate a competiției, competițiile universitare. Iar în 2023 România va organiza la Cluj Campionatul european universitar.
Antrenorii de la fotbal m-au trimis la sală
Sunteți deja la al treilea mandat în fruntea FRCF, dar în tinerețe am aflat că ați jucat și fotbal. Ați fost un jucător bun?
Antrenorii spuneau că eram un jucător tehnic. Am jucat la Reghin și la Cluj. Jucam mijlocaș coordonator și apoi antrenorul m-a împins în față, ca atacant. Doar că nu aveam forță. Și pentru acest motiv m-au trimis în sală. Ei nu știau că voi rămâne acolo! (zâmbește) Deci în momentul în care m-am îndreptat către sală, acolo am rămas. Oricum pe vremea aceea fotbaliștii erau mult mai puternici, nu se comparau cu domnișoarele din ziua de azi… Gândiți-vă numai la foștii fundași centrali ai Naționalei, Bumbescu, Prodan, Iovan, Belodedici, Gică Popescu în comparație cu cei de azi, ne dăm seama că era mult mai dur și mult mai pe forță. Astăzi fotbalul este mult mai artistic, și bineînțeles pe bani mai mulți. Pot să vă spun că eu iubesc fotbalul în continuare, știu tot ce se întâmplă la nivel național și internațional, sunt un mare consumator de fotbal. În ultimii șase ani, excluzând anul pandemic, nu am lipsit de la niciun El Clasico! Barca – Real. Indiferent dacă se juca la Madrid sau la Barcelona. Sau Cupa Regelui, la Valencia.
Și cu cine țineți, cu Real sau cu Barca?
În momentul de față cel mai mult îmi place Athletico Madrid. Nu vă ascund că președintele Federației europene și mondiale, dr. Rafael Santoja, este membru în Consiliul de administrație la Athletico Madrid. Și am avut ocazia să fiu invitat de el la ultimele meciuri, cele cu Liverpool și cu Manchester, acum câteva săptămâni. Așa am ajuns conectat la Athletico în ultima perioadă , dar se pare că și Barcelona vine din spate cu noua formulă agreată de Xavi, cu jucători tineri. Doar că Simione, având stabilitate, a reușit să creeze o echipă bazată pe luptă.
Ce v-a atras în cele din urmă la culturism, și care sunt performanțele pe le-ați reușit în timpul activității dvs.?
Ce m-a atras? Cred că a fost acel moment al fiecărui tânăr care-și dorește să arate bine, când pune preț pe propriul lui corp, și când începe să se dezvolte. Aveam atunci 16 ani. Iar acum, când am 47 de ani, pot să vă spun că exceptând două foarte scurte pauze în care am fost obligat medical să fac pauză, doar câteva zile, nu am întrerupt niciodată! Cinci zile pe săptămână, cel puțin 30-40 de minute pe zi, indiferent în ce colț al lumii sunt, la ce competiție sau ședință mă duc. Și asta de 31 de ani.
Și ce faceți în timpul ăsta, dacă nu o să deranjeze expresia: trageți de fiare?
Nu, în timpul ăsta mă gândesc la antrenament. Este la fel ca la schi, de exemplu, eu schiez de la trei ani, am făcut și schi de performanță – nu ai timp să te gândești decât la ce faci în acel moment. Așa este și când înoți, sau când alergi, uiți de alte gânduri, reușești să te concentrezi doar pe ceea ce se întâmplă în sală. Este timpul dedicat ție și este acel moment în care eu îmi iau repaus mental și încerc să mă concentrez strict pe persoana mea, și să-mi oxigenez creierul. Fac un antrenament pe care mi-l concep în fiecare zi, niciodată nu repet același antrenament. Funcționez de aproximativ 15 ani pe principiul confuziei musculare, nu repet niciodată un antrenament pe care l-am făcut în săptămâna precedentă.
Baza de masă este una uriașă!
Nu știu dacă greșesc, dar sportul pe care îl conduceți are o masă uriașă de adepți, aș zice zecile de mii de tineri care umplu sălile de fitness din toată țara, care își îndreaptă atenția spre corpul propriu, spre modul în care se prezintă în societate.
Chiar înainte de pandemie se făcuse un studiu, și cei care l-au făcut spuneau că la acel moment existau aproximativ 800.000 de practicanți în România. Deci pot să vă spun că în momentul de față sunt aproximativ un milion de practicanți de fitness. Cu atât mai mult cât și celelalte sporturi au nevoie de fitness. Adică indiferent că ești fotbalist, ești tenisman, ești atlet, orice ești – ai nevoie de forță, ai nevoie de explozie, particularități pe care doar sala ți le poate oferi. În ce privește masa de practicanți, pot să vă spun că între proiectele pe care le avem la federație este cel al cursurilor de instructori fitness. Deci avem o adresabilitate mare celor care practică sportul de masă și prin acei instructori pe care noi îi pregătim și-i verificăm, reușim să atragem sportivi către performanță.
Cum ați exprima diferența dintre culturism și fitness?
Diferența este una simplă: la culturism este doar prezentarea musculară a concurentului, pe când la fitness există și un program de gimnastică. Sunt două runde: este runda de gimnastică și una de prezentare fizică. Se face o medie a celor două și apoi clasamentul final.
Este culturismul, alături de fitness, o artă de avea grijă de propria persoană, începând desigur de la propriul corp?
Cu toții ne aducem aminte de statuile vechilor greci. Din Grecia antică exista cultul propriului corp, cultul dezvoltării armonioase a musculaturii. Așa că răspunsul este da, desigur este.
Este un practicant de culturism un sportiv puternic? Are și forță pe lângă mușchi?
Aici v-aș contrazice. Toată lumea spune că doar antrenamentul cu greutăți mari poate să facă musculatura mai proeminentă, mai dezvoltată. Nu este așa. Cum vă spuneam mai devreme, sportul nostru este un sport al matematicii și trebuie să te raportezi la propriul corp. Cei care fac mișcările cu greutăți mari sunt cei de la o cu totul altă ramură sportivă, se numește power lifting, iar în sportul nostru, în culturism trebuie să-ți dozezi numărul de repetări, greutățile, consumul caloric pe care-l ai în fiecare zi, gramele de proteină pe care le consumi… Deci nu neapărat greutate mare înseamnă mușchi proeminenți. Și chiar aș recomanda ca sportivii, mai ales cei care practică sport de performanță, să nu folosească greutăți foarte mari în timpul antrenamentelor. Pentru că riscă accidentări, sau nu vor avea rezultate.
Mai bine mai multe repetări cu greutăți mici.
Exact. Asta nu înțeleg mulți. Antrenorii pe care îi avem la lotul național încearcă să le arate sportivilor diferența dintre anabolism și catabolism: atunci când corpul se dezvoltă și crești în anabolism, sau când lucrezi cu greutăți prea mari și prea mult și corpul trece la catabolism, și doar consumă din celula musculară.
Câți specialiști se „învârt” astăzi în jurul unui culturist?
Din ce în ce mai mulți. Dacă atunci când am preluat federația era una dezorganizată, nu vă ascund că nu aveam nici antrenor de lot național, pot să vă spun că astăzi avem antrenori de lot național atât la seniori, cât și la juniori, cât și la Fitness Challenge – o nouă categorie introdusă în regulamentele IFBB, avem psiholog de lot național, avem kinetoterapeut, avem nutriționist, avem fotograf – deci avem o întreagă echipă care muncește, astfel ca rezultatul să fie pus în valoare.
Munca unui nutriționist trebuie să fie foarte importantă!
Da, fără îndoială. Daniel Oprea este nutriționistul lotului național. De altfel noi avem și o emisiune dedicată celor care fac sport acasă, se numește „Generația Fitness”, o emisiune programată în fiecare sâmbătă dimineață pe postul televiziunii naționale și care are un real succes pentru că îi îndrumă pe cei care își doresc să facă de acasă pasul către sport, să vadă că de fapt nu este deloc așa de greu cum pare și că orice este posibil cu puțină muncă.
Un culturist se sacrifică atunci când se pregătește
Cum se desfășoară un antrenament al unui culturist campion? Câte ore de antrenament face el?
24 de ore pe zi, e simplu răspunsul! Pentru că el se trezește dimineața, o să vă spun perioada precompetițională, se trezește dimineața pe la 5-6, își face antrenamentul de cardio fără să fi mâncat vreo masă, își face cele 30 de minute sau o oră de cardio – alergare, plimbare, mers alert, aparate eliptice, bicicletă – după care își ia micul dejun, se odihnește, apoi face primul antrenament de forță, mănâncă, se odihnește, iar seara își face al doilea antrenament de forță, după care din nou mănâncă și din nou se odihnește. Deci cam asta înseamnă un program al unui sportiv de performanță, asta înseamnă sacrificiu. Pe când un fotbalist, dacă este tehnic și are puțină grijă de viața sa extrasportivă, este și foarte bine plătit, și foarte expus din punct de vedere al vizibilității, și are și mult timp liber la dispoziție!
Culturism fac și femeile. Cum ați defini corpul un sportive practicante de culturism?
Femeile au din ce în ce mai mult grijă de corpul lor. Dacă în anii trecuți, respectiv în 2013-2014, când eram în perioada de început la federație, aveam foarte puține femei în cadrul lotului, iată că acum din ce în ce mai multe femei, mai ales datorită acestei noi categorii, Bikini Fitness, se îndreaptă către noi. Competiția a devenit una acerbă: la Campionatul european au fost și câte 46 de sportive pe categorie. Categoriile sunt stabilite după înălțimea sportivei: 1,60 m, 1,63m , 1,68 m, 1,73 m și +1,73 m. Dacă la culturism se ia numărul de kilograme al sportivivilor pentru stabilirea categoriilor, aici se ia în funcție de înălțime.
Am văzut că noi avem deja o campioană europeană!
Noi avem campioană europeană la 1,60 m. Se numește Maria Sava. Dar, după ce se termină concursul la toate aceste categorii, se face un concurs pentru „cea mai bună dintre cele mai bune”. Se numește Overall, să zicem categoria Open, unde Maria Sava a obținut de asemenea titlul! Deci a fost cea mai bună dintre cele mai bune.
Și la șah sau snooker sunt sportivi suspendați pentru doping
Există părerea că în culturism de folosesc multe substanțe nocive organismului, cum ar fi steroizii pentru creșterea masei musculare. Care este părerea dvs.?
Da, am dezbătut acest subiect de multe ori. Nu neg că nu ar exista, pentru că într-adevăr există acest flagel. Doar că am două amendamente, să le zic așa: primul ar fi că în momentul în care verificăm site-ul ANAD-ului (Agenția Națională Antidoping – n.n.), vom observa că atât sportivi de la culturism, cât și sportivi de la badminton, șah, ciclism, navomodelism, inclusiv de la snooker sunt sportivi depistați ca utilizatori de substanțe anabolizante! Pe de altă parte, noi ca federație am militat pentru eradicarea substanțelor dopante în sport și consider în continuare că problema principala este cea a sportivilor, dar nu este cea mai mare. Problema e că dacă dăm pe Google o simplă căutare vom găsi mii de anunțuri cu „vând substanțe anabolizante”. Cred că dacă se vrea să se facă ceva, iar în timp să se rezolve problema, chestiunea trebuie preluată mult mai de sus și tratată cu mare seriozitate. Trebuie să vă mai spun că de ceva timp am apărut și alte așa-zise federații de culturism care permit acestor sportivi, chiar dacă sunt suspendați pentru doping, să participe la competițiile lor. Este desigur o competiție neloială între noi și cei care organizează în privat aceste competiții cu sportivi suspendați, dar din păcate deocamdată cadrul legislativ le permite să organizeze competiții inclusiv cu sportivi suspendați.
Spuneți-mi vă rog, un culturist poate fi un sportiv profesionist? Din ce am aflat, Maria Sava, de care vorbeați, este inginer electromecanic!
Depinde de cum considerați termenul de profesionist…
Adică își câștigă banii numai din această activitate.
Nu. Aproape toți, sau chiar toți au și alte îndeletniciri. Sunt ingineri, profesori universitari, judecători, instalatori… Deci fiecare au și alte meserii din care și-au susținut până la un moment dat activitatea sportivă, pentru că este un sport foarte scump, inclusiv prezența la o competiție internațională, de anvergură mare. Și fac aceste meserii cu brio. Mi-aș dori ca federația să ajungă la acel nivel, comparabil cu cel al federației de fotbal, sau cea de handbal, în care un sportiv doar asta face ca meserie. Știu că este greu, dar am dreptul să visez, și la fel cum la un moment dat am visat să devenim campioni europeni, și am devenit, poate în timp să reușim și acest lucru, să devenim profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, retribuiți de federație și minister.
Până la ce vârstă se poate practica culturismul?
Este o întrebare frumoasă. Și vă pot răspunde că în anul 2017 am organizat la Bistrița Campionatul mondial de juniori și de Masters. Asta este categoria la care participă femei de peste 35, iar la bărbați peste 40 de ani, iar decanul de vârstă al competiției a fost un japonez care la 81 de ani arăta impecabil. El și în momentul de față concurează. Aș spune deci că sportul nostru nu are vârstă. Prima categorie pe care o avem la federație este de 6-9 ani, cadeți, iar la Masters până la plus…
Cam câți sportivi aveți legitimați în cadrul federației dvs.?
N-aș putea să vă spun, de ordinul miilor. Avem în jur de o sută de cluburi, dar vă spun că este un trend mereu ascendent. Anul acesta de exemplu așteptăm la Campionatul național undeva la o mie de competitori. Aceasta este selecția pentru loturile internaționale. M-aș bucura mult ca sportivii noștri să ia și titlul mondial și să devină cei mai buni din lume, și toată lumea să știe de ei. Campionatul mondial de fitness va avea loc în Coreea de Sud, în luna octombrie, cel de culturism este în Emiratele Arabe, tot în toamnă, iar cel de juniori și de Masters sunt în Iran, la Teheran, în decembrie.
Sunteți un om de succes. Acum doi ani ați candidat la funcția de primar al orașului Reghin, cu un proiect prin care vă exprimați dorința ca Reghinul să devină în 8 ani un oraș model pentru județul Mureș, dar ați pierdut. La viitoarele alegeri locale vă veți candida din nou?
Sunt novice în politică. Mi-am făcut o echipă total nouă, o echipă apolitică, în care toți venim din mediul privat – avocați, stomatologi, topografi, ingineri, oameni de afaceri – și cu un concept nou, dar la experiența pe care o aveam atunci era imposibil să putem câștiga. Pentru că știm cu toții că în politică funcționează un cu totul alt principiu decât în sport, aici nu există fair-play și sportivitate ca în sport, în politică funcționează caracatițele și vechile metehne. Ca sportiv știu să câștig dar să și pierd, pentru mine nu era un obiectiv final. Și sigur, probabil că la un moment dat voi candida din nou. Pot să vă spun un lucru interesant: eu la federație am candidat în 2009 și am pierdut la un vot! Apoi am candidat din nou în 2013 și am câștigat cu 75 la sută din voturi; iar celelalte mandate cu sută la sută. Deci sunt un pierzător care știu să-mi duc înfrângerea și să o transform în succes în ani de zile.
Vă urez mult succes, domnule președinte!
Interviu realizat de Dumitru Graur și publicat în numărul 102 al revistei „Sport în România”.
Fotografii: Sabin Malisevschi