Dumitru Graur: Stimate domnule ministru, sunteţi de foarte curând instalat în cea mai înaltă funcţie din sportul românesc, ne puteţi spune ce stare de spirit aţi găsit în clădirea MTS odată cu venirea dvs.?
Marius-Alexandru Dunca: Cu regret vă pot spune că am găsit o stare generală de resemnare, aproape de tristeţe. Am găsit un minister care funcţionează din inerţie, dar fără a se întrevedea vreo îmbunătățire în viitor, fără a mai exista speranța că sportul românesc poate fi revitalizat și că tinerii găsesc un sprijin sau îndrumare în proiectele MTS. Din păcate, în ultimii ani, România s-a obișnuit să trăiască de azi pe mâine, să supraviețuiască fără a mai îndrăzni să își facă planuri pe termen lung, fără a mai găsi motivația să construiască pentru viitor. În urma discuţiilor pe care le-am avut cu toţi cei pe care-i coordonez şi-i voi coordona, colegii mei, am găsit totuşi deschidere. De asemenea am găsit multă deschidere în urma discuţiilor pe care le-am avut cu federaţiile. Am găsit oameni minunaţi, care conştientizează realitatea şi cărora le-am spus clar: noi suntem responsabili de viitor, şi este datoria şi obligaţia noastră. Eu nu am venit în minister să caut vinovaţi, eu am venit să pun în valoare cunoştinţele de management şi, evident, să angrenez toate structurile abilitate, ca să putem să dăm gloria de alădată a sportului românesc. Eu cred că putem mai mult, că avem resursele și modalitățile de a avea campioni, de a ne construi un viitor în România, de a evolua. Dacă în primele zile angajații MTS și toți cei cu care am interacționat din domeniu mă priveau cu reticență și preferau să rămână în zona de confort în care nu se întâmplă nimic, acum îi simt angrenați, simt că își regăsesc dorința de a contribui la redresarea sportului românesc.
Avem nevoie de modele în societatea românească
Ce ştiaţi despre sportul românesc înainte de a deveni ministrul TS?
Înainte de a deveni ministru eram un român normal, un fan al sportului, nemulțumit de faptul că România nu mai reușește să facă performanță în sport. Nu sunt genul de persoană care să arunce vina pe cineva, să acuze fără a fi în cunoștință de cauză, nemulțumirea față de lipsa performanței era legată de faptul că noi, ca românii, simțeam o nepăsare față de sport, un dezinteres față de ceea ce înseamnă mândria de a fi român, de a se intona imnul național în cadrul competițiilor internaționale, de a se arbora drapelul României pentru un loc pe podium. Simțeam ca și cum nu mai contează nici măcar sportul. Micile bucurii pe care ni le mai ofereau anumite sporturi, cum ar handbalul sau tenisul, erau prea rare și se pierdeau în umbra unui eșec major. Aveam impresia că ceva, undeva nu mai funcționează, nu se mai învârt rotițele care să genereze succesul. Și nu era vina unui ministru, președinte de federație sau sportiv… era starea generală de amorțire a întregii țării. Nefiind un expert în sport, am însă experiență în administrație și management, precum și dorința de a face schimbarea în bine. Eu sunt deschis oricărei colaborări, oricărei inițiative, oricărui proiect care are potențialul să aducă plusvaloare. În altă ordine de idei, avem nevoie de modele. România, în momentul de faţă şi toţi românii au nevoie de modele. Sper să găsesc înţelegere din partea mass-mediei ca să promovăm aceste modele. Pentru că pentru mine ca spectator, aceşti eroi, campionii noştri care ne-au făcut să ne mândrim cu ţara noastră, sunt nişte modele. Şi trebuie să-i promovăm, să scoatem în evidenţă aceste modele, care şi-au sacrificat tinereţea pentru a ne reda nouă zâmbetul pe buze, de a ne reda mândria că suntem români. Ei tot ce fac o fac pentru a auzi pe podium imnul României, şi pentru a vedea steagul românesc cum se înalţă spre cer. Ei dau dovadă de profesionalism, seriozitate şi ne-au demonstrat că în condiţiile pe care poate să li se ofere în ţara noastră, atât cât putem noi, pot deveni cei mai buni din lume. Tineretul din ziua de azi are nevoie de asemenea modele. Şi să nu uităm că sportul este cel mai bun ambasador pe care-l are România în momentul de faţă!
Daţi-mi totuşi mai multe detalii despre dumneavoastră. Care sunt apropierile dvs. faţă de sport în general? Fiind braşovean, este este sigur că aţi practicat intens sportul în tinereţe, aşa cum aţi spus. Îl mai practicaţi şi astăzi?
Chiar dacă nu am făcut niciodată sport de performanţă, ştiu mai toate sporturile, fiindcă le-am practicat la nivel de amator. Putem începe cu schiul; apoi fotbal, evident, ca toţi copiii. Tenis cu piciorul, tenis de masă, tenis de câmp, badminton, bicicletă, snow-mobil. Fiind o zonă de munte, avem trasee extraordinare pentru bicicletă în jurul Braşovului. Într-o asemenea zonă nu ai cum să nu iubeşti sporturile de iarnă. Din păcate astăzi nu mai am timp pentru nimic, de dimineaţa până seara aproape tot timpul stau la minister, iar când ajung sâmbăta în Braşov mă aşteaptă colegii de la Organizaţia judeţeană a PSD, în care sunt preşedinte, cu tot felul de probleme care de asemenea cad în responsabilitatea mea. Înainte, la ora şapte eram la sală (fitness – n.n.), dar de când am venit la Bucureşti nu mai am timp deloc. Mi-aş dori enorm, dar am fost nevoit ca în ultima perioadă să las sportul în detrimentul muncii şi nu este un lucru chiar tocmai bun. Nu mai apuc decât o dată pe săptămână, noaptea după 11, să mă duc cu snow-mobilul prin pădure. Dar aş vrea să nu o scrieţi pe asta, cine ştie cum s-ar putea interpreta.
Fiţi sigur c-am s-o scriu, nu vă iert! Mai departe: România s-a situat foarte jos la ultima ediţie a Jocurilor Olimpice, după ce foarte mulţi ani ne-am mândrit cu performanţe extraordinare în arena internaţională. Aveţi o explicaţie pentru acest regres accentuat?
Am spus de la bun început că nu vin să caut vinovaţi. Şi nici nu este de datoria mea să-i caut. Poate fi finanțarea insuficientă, lipsa unei coerențe în identificarea talentelor, lipsa implicării la nivel de comunitate locală pentru desfășurarea activităților sportive, lipsa infrastructurii și a investițiilor în sport, lipsa unei strategii pe termen lung, sunt multe aspecte. Datoria mea este să conştientizez şi să văd realitatea, din acest motiv mi-am început mandatul prin evaluarea fiecărei instituții subordonate ministerului, precum și prin analizarea colaboratorilor – federații – pentru a avea o radiografie clară a situației existente. Este un proces încă în desfășurare, însă, sunt optimist că împreună vom găsi cele mai bune soluții. Cu toții ne dorim performanță în sport, cu toții ne dorim să implementăm sportul ca stil de viață. după care o să venim cu un concept, să implementăm programul de guvernare şi cu siguranţă că eu voi fi evaluat prin ceea ce voi face din acest moment, în acest minister. Avem mult de muncă pentru a ne atinge obiectivele, dar cu perseverență și dăruire vom reuși. În privinţa regresului, este păcat că nu ne-am mai dus spre zona rurală, unde să găsim tineri care pot fi mai uşor motivaţi. Pentru că dacă ei vin în cantonament, unde hotelul poate este de-o stea, de două stele, cei din zona rurală luptă mai mult decât unul care vine de la oraş, unde este obişnuit cu confortul şi deci nu mai este atât de motivat.
Sunteţi de acord că o parte din vină trebuie să revină şi sistemului de guvernare, care de foarte mulţi ani n-a mai acordat mare atenţie sportului; a guvernelor anterioare?
Nu am făcut o analiză a guvernelor şi nici nu vreau să fac. Eu îmi fac analiza proprie a ceea ce voi face. Cu siguranţă, aşa cum am spus tuturor, sunt un partener, nu sunt neapărat ministru, sunt un partener al federaţiilor, dar să-mi vină cu soluţii. Fiindcă dacă ei vin cu probleme şi se aşteaptă ca o singură persoană să le rezolve problemele şi să le-a dea şi soluţii, cu siguranţă nu. Lăsăm orgoliile şi mândria deoparte, avem nevoie să îmbinăm generaţiile, campionii şi eroii, cei care sunt cu experienţă pe de o parte, să ne punem cu toţii la masă, cu entuziasmul şi dinamismul pe care-l avem noi, cei din generaţia tânără, care vrem să demonstrăm că putem face lucrurile să meargă, atunci, prin îmbinarea acestor două lucruri, avem cheia succesului.
O construcţie durabilă are nevoie de timp
În Programul de guvernare al partidului din care faceţi parte se regăsesc, după multă vreme, o serie de măsuri importante pentru salvarea şi redresarea sportului românesc. Din câte ştiu, v-aţi fi dorit dublarea bugetului alocat sportului, investiţii serioase în infrastructură şi tratarea specialiştilor din domeniu ca nişte profesionişti, cu motivări financiare pe măsura rezultatelor. Ce aţi obţinut din toate acestea până acum?
Chiar dacă bugetul nu a crescut atât cât aveam prevăzut din rațiuni de politică fiscală, eu sunt optimist. Dacă gestionăm eficient acest buget, am încredere că putem începe să evoluăm, vom putea să dezvoltăm bazele existente și vom crea cadrul legal în așa fel încât profesionalismul să fie răsplătit pe măsură. Nu pot să rezolv toate problemele din prima zi, o construcție durabilă are nevoie de timp. Am demarat lucrurile necesare pe mai multe direcții, specialiștii lucrează atât la o grilă de salarizare motivantă, la clarificarea legislației din domeniu și la creionarea unor proiecte pe care ne dorim să le lansăm cât mai repede. Am avut o serie de negocieri şi am obţinut finanţarea tuturor competiţiilor importante pe care le avem în acest an în ţară, Campionatul european de gimnastică şi Campionatul european de baschet, ambele la Cluj. Sigur, în programul de guvernare sunt anunţate şi o serie de investiţii în infrastructură, dar asta ţine direct de Compania Naţională de Investiţii. Voi lucra cu CNI pentru a demara proiectele de anvergură și a finaliza proiectele mari începute deja. Și sper să găsim și sprijin local de la primării și de la consilii județene. Ştiu că mai avem nevoie de o sală polivalentă la Bucureşti, de încă una sau chiar două în ţară, iar dacă am ajunge la acest nivel al infrastucturii sportive am putea organiza orice competiţie mondială, sau de nivel internaţional, şi ne-am putea mîndri cu patru săli polivalente cu o capacitarte de 10-15.000 de spectatori. Cred că este un moment în care ar trebui să ne gândim şi la investiţii. Am făcut o analiză la Complexurile noastre naţionale (CSN-uri – n.n.), unde se desfăşoară cantonamentele loturilor naţionale. Am rămas dezamăgit. Şi obiectivele sunt foarte clare: anul acesta îmi aleg două,trei Complexuri naţionale pe care le refacem cap-coadă, le oferim condiţii decente, aşa cum cer sportivii, ei nu vor hotel de lux, condiţii decente şi unde să se poată antrena. După care, ce-am gândit: dacă eu tot finanţez, adică dau bani la federaţii, n-ar fi bine ca aceşti bani să se întoarcă în sport prin complexurile naţionale? Dacă ducem banii în privat (închirierea de baze sportive private – n.n.) ei ies din circuitul nostru. Şi aşa îi ducem pe unii la 3-4 stele, iar noi rămânem la o stea! Acesta este motivul pentru care vreau să investim serios în refacerea acestor complexuri naţionale.
Am mai aflat că v-aţi propus „clarificarea legislaţiei în domeniu”, scopul final fiind „redarea gloriei şi respectului pentru sportul românesc şi pentru a asigura un viitor tinerilor, aici, acasă!”. Puteţi să detaliaţi?
În România, de cele mai multe ori, ne împiedicăm de limitările legislative – fie nu avem o legislație clară, fie sunt în vigoare prevederi care se contrazic între ele, fie avem proceduri care presupun foartă multă birocrație. Vom lucra foarte mult la Legea Sportului, în mod transparent, prin consultări cu toți factorii implicați în așa fel încât să avem o lege funcțională, corectă, fără niciun fel de discriminare sau favorizare. Trebuie să dăm șanse egale tuturor. Suntem la momentul T0 şi vreau să pornim pe un drum corect care să ne poarte spre performanță în sport și spre un viitor pentru tineri aici, acasă. Dacă eu minister, sau eu guvern nu pot să ofer o finanţare, sau doar atât îmi permite legislaţia şi bugetul, trebuie să vin şi cu o lege care să-mi permită ca operatorii economici să poată investi în sport. Sau să lăsăm OAT-urile (Organizaţiile de Administrare Teritorială, în principal primării – n.n.) să lucreze, fără prea multă birocraţie, să nu le fie frică primarilor să investească în sport, pentru că vine cineva şi-i întreabă. Lucrul acesta ar însemna o eficientizare, o eliminare a unor documente. Pot să vă spun că astăzi (ziua interviului – n.n.) am înaintat în Guvern o Notă Informativă privind înfiinţarea Consiliului Naţional al Mişcării Sportive. În care legăm toate ministerele implicate: cel al Educaţiei, al Dezvoltării Regionale, al Sănătăţii, al Muncii – pentru că nu putem să cerem performanţă când profesorul-antrenor are salariul minim pe economie, iar el nu lucrează opt ore, ci s-ar putea să fie mult mai multe -, Ministerul Afacerilor Interne şi încă altele. Le-am adus aşadar la cunoştinţă tuturor miniştrilor că din acest moment consiliul devine lucrativ. Aici vom vorbi de legislaţie, vorbim de concept, de implementarea programului de guvernare prin tot ceea ce ne dorim noi, astfel încât în momentul acesta avem toate pârghiile necesare.
Şi, mai exact, care va fi rolul Consiliului Naţional al Mişcării Sportive?
Un „laborator”, aşa mi-aş dori eu, pentru tot ce înseamnă sportul în România. Va fi un Consiliu interministerial lucrativ de unde va porni clarificarea legislației, modalitățile de sprijinire a sportului de masă, performanța în sport şi strategia pe termen lung a sportului din România. Deja am făcut demersurile pentru înființarea acestui consiliu, următorul pas fiind desemnarea reprezentanților din partea fiecărui minister implicat și apoi vom trece la munca efectivă. Ministrul TS va fi preşedintele acestui consiliu, iar ministerele vor fi implicate la nivel de secretar de stat. Decizia cu alte cuvinte ne va aparţine. Fiecare secretar de stat va veni cu avizul luat de la respectivul ministru, în funcţie de problemele discutate. Dacă vorbim despre scop, el este foarte simplu: de a reda gloria de altădată a sportului românesc şi de a pune România în mişcare. Fiindcă trebuie să încurajăm şi sportul de masă. Vor fi măsuri care să ajute şi federaţiile, vor ajuta şi mediul de afaceri, fiindcă în acest consiliu face parte şi Camera de comerţ şi industrie. Trebuie să vedem dacă putem găsi o pârghie legală prin care operatorii economici să finanţeze sportul. Din acest motiv este şi Ministerul Finanţelor Publice implicat. Mai avem şi Ministerul Cercetării, cei de acolo au dorit să participe, fiindcă noi avem şi Institutul Naţional de Cercetare Sportivă în subordine. Avem cu alte cuvinte nevoie şi de ştiinţă, şi de creaţie.
Deci, un organism lucrativ.
(decis) Aştept prima şedinţă, după care o să vedem cât de lucrativ e. Dar, cu siguranţă, îmi doresc o schimbare la tot ce a fost până acum! Vreau o restartare a sportului, şi a modului în care este el văzut. Dar avem nevoie în acest consiliu şi de campionii noştri, cu care ne mândrim, fiindcă ei ne pot spune din experienţa pe care o au unde trebuie să tăiem de la rădăcină, sau unde putem să punem pansament. Vor fi invitaţi la fiecare şedinţă, în funcţie de cum stabilim şi calendarul, măcar câte două, trei persoane dintre aceşti campioni.
Programul „România în mişcare”
Este de acum un fapt cert: copiii nu mai fac sport. Nu credeţi că lucrul acesta ar trebui să ne dea mai mult de gândit, să creeze emulaţia pentru îmbunătăţirea fibrei naţiunii române, cum frumos se exprima unul dintre specialişti? Se poate oare merge până la a introduce această prioritate pe agenda Consiliului Naţional de Apărare a Ţării?!
Da, sportul este un domeniu strategic şi de interes naţional. Atât pentru efectele benefice ale sportului ca mod de viață sănătos, cât și pentru mândria și gloria pe care sportul o poate da unei națiuni. Trebuie să ne aducem aminte că au existat momente când am fost primii de lume la anumite sporturi. Şi sunt convins că vom mai fi. Avem nevoie doar de determinare, seriozitate, comunicare şi colaborare între noi şi îmi pun mari speranţe în acest Consiliu Naţional al Mişcării Sportive, care va cuprinde toţi factorii decizionali. Aici avem nevoie de decizii extrem de importante, pe care trebuie să le luăm cu toţii.
Copiii trebuie să înceapă sportul încă de la grădiniţa, aţi afirmat. De asemenea, în şcoală trebuie să crească numărul orelor de sport. Dar nu sunteţi decât ministrul TS, iar şcolile şi grădiniţele se află la Ministerul Educaţiei. Credeţi că veţi putea găsi parteneri viabili de dialog acolo?
Avem prevăzut în programul de guvernare ca educația fizică și sportul să devină disciplină obligatorie încă de la grădiniță. Voi iniția discuții cu Ministerul Educației pentru a găsi cea mai bună cale să realizăm acest lucru. Şi iar ne întoarcem la rolul Consiliului Naţional al Mişcării Sportive. Vom demara programul ”România în mișcare” în toată țara, pentru a genera acea emulație de care vorbiți. Prin sport învățăm toleranța, respectul, fair-play-ul, spiritul de echipă, competiția constructivă și dorința de a fi cei mai buni. Sunt convins că voi găsi parteneri la Ministerul Educației, pornind de la ministru la secretari de stat și aparat tehnic. Nu accept să întâmpinăm piedici pentru că nu avem interese ascunse, ne dorim o națiune puternică, sănătoasă și glorioasă. De ce să ne punem piedici între noi? Nu cred că unii îşi doresc să aibă fizicieni şi matematicieni, iar alţii doar sportivi. Tinerii trebuie să se dezvolte armonios, să practice sportul indiferent de specialitatea sau munca pentru care se pregătesc pentru viaţă. Noi trebuie să venim cu o nouă viziune, care să se adapteze realităţii. Vreau să vă mai spun că, în acest moment, Guvernul României este o echipă lucrativă, avem același obiectiv – implementarea Programului de Guvernare. Este un moment în care trebuie să înţelegem că România este un TOT întreg, în care avem nevoie de toate categoriile sociale. Noi, miniştrii, trebuie să înţelegem acest lucru, dar în aceeaşi măsură şi subordonaţii noştri, care poate unii lucrează încă înainte de 1989, dar care în momentul de faţă trebuie să conştientizeze că aşa nu se mai poate.
Spuneţi-ne, simţiţi deja o diferenţă atât de mare de înţelegere a problemelor între generaţii, asta este senzaţia pe care mi-o daţi: noi suntem generaţia tânără, care este faţă în faţă cu oameni care gândesc ca înainte de 1989?!
Nu simt, am costatat în ministere, fiindcă am mai fost şi în alte funcţii de conducere, funcţionarilor publici trebuie să le dăm posibilitatea să vină cu soluţii. Nu pot fi de acord cu un funcţionar care îţi explică timp de zece minute de ce nu se poate. Eu le-am spus „nu vreau nu se poate”, şi le cer să dea în scris de ce nu se poate. Niciunul nu-şi asumă aşa ceva în scris! Şi vreau să-mi vină cu soluţii că se poate. Asta e regula mea: vreau soluţii că se poate.
În Programul de guvernare de care am amintit se află şi reorganizarea competiţiilor naţionale interşcolare. După părerea mea, aceasta poate fi cheia relansării sportului românesc, chiar dacă roadele nu se vor vedea cu adevărat decât peste un deceniu. Cum credeţi că se va îndeplini acest deziderat?
Nu ştiu dacă am să reuşesc anul acesta să fac competiţii interşcolare, dar vreau să facem măcar câteva centre-pilot, să le spun aşa. Sper să reușim să le organizăm în câteva județe, pentru ca apoi să ducem tradiția în întreaga țară … și astfel poate o să descoperim noi campioni. În competiţii apare dorinţa de a câştiga, dorinţa de a fi mai bun, dorinţa de a te pregăti. Fără competiţie nu vom reuşi niciodată, în niciun domeniu de activitate. Numai aşa putem deveni mai buni. Şi atunci trebuie să creăm competiţii, la vârste cât mai fragede. Când vorbim despre jocuri de echipă, se dezvoltă firesc şi alte abilităţi, de a lucra în echipă, de a munci pentru a-ţi atinge un scop. Numai concurenţa şi competiţia te fac să devii mai bun, mai profesionist. Tinerii trebuie să conştientizeze că sunt mereu într-o competiţie, intelectuală sau sportivă. Lucrul acesta o să însemne şi o socializare între şcoli, între tineri şi între generaţii, o unitate de care avem mare nevoie.
„În infrastructură îmi doresc să finalizăm ceva în acest an”
Aşa cum desigur aţi constatat, la capitolul infrastructură sportul românesc este extrem de văduvit. În proiectele dvs. se află, cum aţi declarat, construirea a două săli multisport de 10-15.000 de locuri, două bazine nautice, două baze de canotaj, două hipodromuri şi un velodrom! Când vor fi ele realizate?
(mică pauză) Oh. Sper să găsim colaborare, să nu uităm că avem şi Campionatul European de fotbal din 2020, cu serioase angajamente în infrastructură pentru România! Şi toate se duc la Compania Naţională de Investiţii. Îmi doresc enorm aceste săli polivalente, îmi doresc să fie construite cât mai repede. Dar nu e ușor și nici naiv nu sunt. În România sunt foarte multe lucruri de construit: grădiniţe, şcoli, spitale, drumuri şi toate se duc la CNI. Este nevoie de colaborare, înțelepciune, voință și bani. O să discut cu reprezentanții CNI pentru a vedea ce putem face acum, ce putem începe, ce putem finaliza. Colaborez și cu administrația locală pentru aceleași lucruri, pentru că în funcție de lucrare putem găsi soluții specifice. Nu vreau să mă antepronunț, dar îmi doresc din tot sufletul să finalizăm ceva chiar în acest an. Sper să se înfiinţeze şi Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, şi de acolo să putem şi noi beneficia de sprijin pentru proiectele noastre.
Antrenorul român are mai mult drag de sportivul român!
Se spune despre sportul românesc de performanţă că suferă în primul rând din cauza lipsei antrenorilor şi tehnicienilor de calitate. Octavian Morariu a susţinut că ne-ar trebui urgent vreo 300 de antrenori străini… Cum credeţi că se va putea remedia acest lucru?
Eu sunt mai naționalist de fel și sunt convins că avem capacitatea de a pregăti campioni cu ajutorul antrenorilor români. Cred că ar trebui mai degrabă să-i motivăm pe ai noştri. Străinii nu au nimic în plus față de noi, poate doar o infrastructură mai bună. Mai degrabă motivație și dorință de succes au românii pentru români. Am avut antrenori străini când am scos mari campioni? Ştim bine că există mulți români care pregătesc sportivi în străinătate și fac performanță. Eu știu că se poate și în România. Nu zic că nu avem nevoie deloc de antrenori străini, dar nu aceasta este soluţia în momentul de faţă. Infrastructură bună, remunerație pe măsura performanțelor, management eficient și corectitudine şi o să vedeți că vom reda gloria sportului românesc.
Ultima întrebare: ani de-a rândul sportului românesc nu i s-au alocat decât în jur de 0,025 la sută din PIB-ul României. Pentru un adevărat restart s-a vorbit despre 1 la sută din PIB! Cum stau lucrurile în momentul de faţă?
Este vorba despre 1 la sută timp de cinci ani, cumulat! Asta duce la circa 0,20 la sută pentru fiecare an. În acest an bugetul MTS este la o valoare de 0.052% din PIB, o creștere mică față de anul trecut, însă estimez că vom avea mai multe încasări la veniturile proprii, astfel încât să ne putem îndeplini obiectivele. Principala mea dorinţă este încurajarea sportului de masă, pentru că dacă reuşim să scoatem tinerii din casă, din faţa jocurilor pe calculator, cu siguranţă vom crea un efect de mişcare, care e un bulgăre care se rostogoleşte. Acesta este un deziderat. Mi-am propus ca prin comunicare, colaborare și transparență să facem tot ceea ce este posibil pentru ca sportul să devină un mod de viață, pentru ca sportul să fie accesibil atât în mediul rural cât și în mediul urban, să găsim calea de a identifica talentul și a-l transforma în performanță. Este nevoie de o reformă în tot ceea ce înseamnă sport – de la actualizarea legislației până la dotarea modernă a fiecărei baze sportive, de la respectul pentru sportivi și aparatul tehnic până la educația prin sport, de la organizarea de competiții locale până la organizarea de competiții mondiale. Suntem responsabili de viitorul sportului românesc! Şi doar împreună vom reuși!
Vă mulţumesc, domnule ministru şi vă doresc mult succes în tot ce v-aţi propus!
(Subtitlurile aparţin redacţiei)
„Din păcate, în ultimii ani, România s-a obișnuit să trăiască de azi pe mâine, să supraviețuiască fără a mai îndrăzni să își facă planuri pe termen lung, fără a mai găsi motivația să construiască pentru viitor (…) Eu cred că putem mai mult, că avem resursele și modalitățile de a avea campioni, de a ne construi un viitor în România, de a evolua.”
„Suntem la momentul T0 şi vreau să pornim pe un drum corect care să ne poarte spre performanță în sport și spre un viitor pentru tineri aici, acasă.”
„Avem nevoie în Consiliu şi de campionii noştri, cu care ne mândrim, fiindcă ei ne pot spune din experienţa pe care o au unde trebuie să tăiem de la rădăcină, sau unde putem să punem pansament.”
NOTĂ
privind înființarea Consiliului Național al Mișcării Sportive din România
I. ARGUMENT
Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) este organul administrației publice centrale de specialitate care coordonează activitatea din domeniul sportului. În această calitate, MTS elaborează și susține strategia generală a organizării și dezvoltării activității sportive din România, inițiază, elaborează și avizează, după caz, proiecte de acte normative din domeniul educației fizice și sportului.
În prezent, organizarea și funcționarea sistemului național de educație fizică și sport se confruntă cu o serie de probleme majore cu efecte negative atât asupra stării de sănătate a populației, cât și în ceea ce privește excelența în sport, respectiv reprezentarea României pe plan internațional prin sport.
Această stare de fapt impune identificarea, elaborarea și adoptarea unor măsuri complexe atât pe termen scurt cât și mediu și lung. Este imperios necesar să se reglementeze clar și fără echivoc rolul statului, atât la nivel central cât și local, în susținerea și dezvoltarea sportului pentru toți, a sportului amator cât și în ceea ce privește sportul profesionist.
Demersul de reformare a sistemului național de educație fizică și sport este un proces deosebit de complex care necesită și implicarea altor ministere care au incidență directă cu activitatea sportivă din România.
De altfel în Programul de Guvernare 2017-2020 a fost propus ca măsură la punctul 2 al Capitolului Tineret și Sport – domeniul Sport, înființarea Consiliului Național al Mișcării sportive din România constituit din reprezentanți ai ministerelor, la nivel de secretar de stat, care au acțiune directă cu activitatea sportivă. Mai mult, menționăm că pentru alte 12 măsuri din Programul de Guvernare de la același Capitol, colaborarea și dialogul permanent inter-ministerial este absolut necesar pentru îndeplinirea lor într-o manieră operativă și competentă.
II. COMPONENŢĂ
Având în vedere cele menționate anterior, în conformitate cu prevederile art. 14 din HG nr. 11/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare propunem înființarea, pe lângă Ministerul Tineretului și Sportului, a Consiliului Național al Mișcării Sportive din România, ca organism consultativ, fără personalitate juridică.
Consiliul Național al Mișcării Sportive din România, denumit în continuare Consiliul, va avea următoarea componență:
Președinte 
Ministrul Tineretului și Sportului
Vicepreședinți Secretarul de stat pe probleme de sport din Ministerul Tineretului și Sportului Subsecretarul de stat pe probleme de sport din Ministerul Tineretului și Sportului
Membri Secretar de stat din Ministerul Educației Naționale Secretar de stat din Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene Secretar de stat din Ministerul Muncii și Justiției Sociale Secretar de stat din Ministerul Sănătății Secretar de stat din Ministerul Finanțelor Publice Secretar de stat din Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat Secretar de stat din Ministerul Afacerilor InternePreședintele Camerei de Comerț și Industrie a României
Secretariatul Consiliului este asigurat de către Ministerul Tineretului și Sportului, prin Direcția Generală Sport.
Consiliul va avea următoarele atribuții principale :
– urmărirea armonizării legislației specifice în vigoare, pentru a se putea elabora și implementa un proiect național de strategie generală a organizării și dezvoltării activității sportive;
– elaborarea de reguli și norme specifice;
– elaborarea unui sistem de monitorizare și evaluare a implementării proiectului național;
– inițierea și elaborarea altor proiecte cu impact național, care să vizeze domenii în strânsă legătură cu mișcarea sportivă din România, cum sunt: tineret, sănătate, voluntariat.
Organizarea și funcționarea Consiliului Național al Mișcării Sportive din România se stabilesc prin Regulament, aprobat prin Ordin al ministrului tineretului şi sportului.
III. CONCLUZII
Considerăm că, înființarea Consiliului Național al Mișcării Sportive din România pe lângă Ministerul Tineretului și Sportului, cu precădere în vederea implementării Programului de Guvernare, este un demers oportun și justificat în măsură să contribuie semnificativ