Consiliul Asociatiei Presei Sportive isi exprima regretul pentru trecerea in nefiinta a regizorului Sergiu Nicolaescu si transmite condoleante familiei. Binecunoscut pentru filmele sale cu tematica istorica, Sergiu Nicolaescu a fost si un apropiat al sportului, pe care l-a ilustrat in numeroase randuri in peliculele sale. Reproducem un interviu acordat de regizor pe tematica sportiva, in anul 2009.

Sergiu Nicolaescu – Nu doresc sa vad si in sport inselaciunile din viata politica

Regizorul Sergiu Nicolaescu a acordat un interviu in care discuta despre legatura sa cu sportul, despre reflectarea acestuia in filmele sale dar si despre actuala situatie a sportului romanesc. Din punctul sau de vedere, sportul romanesc a murit incet-incet, dupa ce a fost transformat in afacere.

Domnule Sergiu Nicolaescu, care este legatura dumneavoastra cu sportul?

Am facut mult sport in viata mea. Am inceput intai cu atletismul, la 11 ani, cand eram la Timisoara. Faceam alergari iar apoi, pentru ca eram foarte voinic, m-au trecut la aruncari. Atunci m-am intalnit cu Mihai Raica, era campion national. Aruncam si eu 44-46 de metri. Pe urma am plecat la scoala militara si din momentul acela am intrerupt. Acolo nu se facea sport, se facea doar miscare. Pe urma, cand am revenit in Bucuresti, am jucat rugby ani de zile, pana prin 1955, la Universitate, la Metalul si la Dinamo.

Ati facut si box?

Am facut box, intotdeauna, in paralel. Parintii nu ma lasau sa fac box, pentru ca ziceau ei ca imi strica fata. Faceam pe ascuns, iar tatal meu m-a vazut intr-o duminica dimineata intr-o sala unde se faceau meciuri, la cinematograful de la Capitol. Mi-a tras o bataie acasa si mi-a atras atentia ca nu trebuie sa ma ocup cu boxul.

V-a influentat activitatea sportiva in productiile cinematografice?

Sigur ca da, erau mereu scene. In filmul „Cu mainile curate”, cu Ilarion Ciobanu, exista niste referiri la rugby, inclusiv o secventa cand el ma placheaza iar eu il recunosc in persoana unui fost rugbyst. Mai sunt si jucatori de rugby care apar in filmul acesta.

Cu boxul aveti un film intreg, “Ringul”…

Da, un film intreg, in care nu am avut dublaj. Am facut pregatire speciala cu un fost campion european, care s-a mirat si a spus ca nu se gandea ca un om poate sa se antreneze 10 ore pe zi. Mie imi trebuia o pregatire intensa si rapida, simteam ca nu ma miscam asa cum trebuie. Am dat cu pumnul de multe ori, si in alte filme, in general faceam lucruri originale si nu prea ma dublam. Am o cazatura fantastica in „Un comisar acuza”, pe care nu a facut-o nimeni, nimeni. M-am aruncat pe spate, era o panta abrupta pe care m-am rostogolit, am ajuns jos, m-am ridicat in picioare, am tras cu mana si mi-am declansat impuscaturile pe piept… Un amanunt interesant este ca eu cam tot timpul am jucat cu numele de Andrei sau Tudor, le consider foarte romanesti, iar eu sunt un mare patriot.

In afara de rugby si box, ce ati mai practicat sau ce ati mai urmarit?

Urmaresc rugby-ul in continuare si fotbalul, dar dragostea mea ramane atletismul. Informativ stiu cam ce se petrece in aceste sporturi. E o perioada proasta a fotbalului romanesc.

Obisnuiati sa mergeti pe stadioane?

Mergeam pe stadioane. Acum nu mai merg, exista o inconstanta in forma, exista si inselaciuni si situatii de care am avut parte destul in viata politica, nu doresc sa le vad si in sport. Putem spune ca sportul reflecta societatea. Au cam disparut atletismul, voleiul… handbalul la fete ce mai merge acum, dar si acolo timid.

Ati fost implicat activ in politica. Credeti ca se putea face din punct de vedere politic mai mult pentru sport?

Ar trebui organizat, incurajat tineretul sa vina sa faca sport. Eu am incercat sa stimulez initiativele legislative venite pentru sport. Am colaborat mult cu Lia Manoliu, am fost prieteni, dar ea s-a stins in 1998. A fost un om deosebit, a fost primul sportiv care a intrat in Senatul Romaniei.

Nu ati incercat sa promovati nicio initiativa legata de sport?

Sportul a murit singur, incet-incet, dar in special dupa ce s-a transformat in afacere. Sunt anumiti oameni care ocupa niste functii pe care nu le merita. Nu poti sa faci diferenta intre fotbal si alte sporturi, un sportiv bun trebuie incurajat. Pe vremea comunismului erau angajati pe undeva, chiar daca formal. Atunci am avut cel mai mare succes din istoria fotbalului romanesc, la fel in atletism sau in alte sporturi. Am avut perioade cand am fost cei mai buni. chiar daca sportivii nu aveau prea mari avantaje. Dupa Revolutie totul s-a prabusit, trebuia gasit un mod de a incuraja sportul, trebuia sa o faca cineva. Eu aveam deja profesia mea, nu puteam sa o parasesc. Eu am facut o lege a cinematografiei, am facut mai multe, dar in domeniul meu. In sport am fost presedintele Federatiei de Calarie, intre 1990-1993.

Dumneavoastra cum ati vedea o reorganizare a sportului?

In primul rand trebuie introdus sportul in scoli, de acolo ridici oamenii talentati. Copiii trebuie sa faca mai multa miscare. Atunci cand alegeam copiii care sa joace la mine in filme, obisnuiam sa ii pun sa joace fotbal intai. Asa am facut, de exemplu, in “Duelul”, cand am mers la o scoala si am pus baietii sa joace fotbal. Eu am stat si i-am urmarit, iar pe baza acestor observatii i-am selectat pentru roluri.

Cand ati fost ultima data pe stadion?

In ultimii 10 ani nu am mai fost. Am ramas acum cu amorul din tinerete, atletismul.

Un interviu realizat in noiembrie 2009 de Catalin Tudose