Foto: Gyorgy Szollosi si Viktor Orban
Nu m-a surprins foarte tare invitația primită prin mail din partea AIPS, adresată tuturor gazetarilor sportivi care se întâmplă să se afle la Moscova în ziua de 13 iulie, pentru Campionatul Mondial.
Pe scurt, în spectaculosul FIFA World Cup Museum, Centrul cultural maghiar din capitala Rusiei organizează o seară specială, dedicată memoriei celui mai bun jucător ungur al tuturor timpurilor, Ferenc Puskas. Deși a emigrat în 1958, la doi ani după revoluția sângeros înăbușită de trupele sovietice, Puskas a devenit după revoluția din 1989 un simbol al fotbalului maghiar, ba chiar un vârf de lance în ofensiva vecinilor noștri de a căpăta o imagine cât mai pozitivă de jur împrejurul lumii. Guvernul de la Budapesta sprijină cu bani grei imaginea fostului număr 10 al naționalei Ungariei, împărțind cu dărnicie și-n stânga, și-n dreapta. A fost creată o „Ferenc Puskas Academy”, cu sediul la Felcsut, cam 50 km de Budapesta, întâmplător sau nu chiar comuna în care s-a născut actualul premier al țării, Viktor Orban. În paranteză fiind spus, am avut ocazia să văd acest centru de pregătire pentru cei mai talentați tineri jucători maghiari, iar impresia pe care o lasă vizitatorilor este colosală. Există aici și un stadion cu o arhitectură de excepție, pe care joacă echipa de tineret-seniori a Academiei, până nu cu mult în urmă componentă a primei divizii naționale. Într-un fel, dacă vreți, o copie a Academiei Hagi, cu uriașa diferență că cea de la Ovidiu este susținută din banii personali ai lui Gică, în vreme ce la Felcsut guvernul a investit și investește cu multă dărnicie, așa cum se petrec de altfel lucrurile de câtăva vreme în întreg sportul maghiar.
Cu scuze pentru divagația de mai înainte, să revenim la gala organizată de Centrul cultural maghiar din Moscova în frumoasa clădire de pe Bd. Noul Arbat. Va fi prezentat cu această ocazie filmul omagial dedicat lui Puskas, acum subtitrat și în limba rusa, dar se vor împărți de asemenea numeroase broșuri conținând biografia sa în limbile spaniolă, franceză și engleză, adevărate cărțulii împânzite de sute de fotografii. Fiindcă însăși FIFA a creat în 2009 trofeul care-i poartă numele, decernat anual fotbalistului care marchează cel mai frumos gol al sezonului, o copie oficială a acestui trofeu va fi prezentat în aceeași seară auditoriului. Sigur, n-am cum să onorez amabila invitație, dar știu foarte bine cum se va desfășura. Mai întâi va apare Gyorgy Szollosi, care în afara postului de președinte al Asociației jurnaliștilor sportivi din Ungaria, mai nou poartă și titulatura oficială, subliniez oficială, de Ambasador al Tradiției Fotbalului Maghiar peste Hotare. Dacă nu știați, aflați acum că există și o asemenea demnitate! De care omologul meu din țara vecină este de altfel foarte mândru. Tot el ocupă și postul de redactor șef al publicației Nemzeti Sport, un fel de Gazetă a Sporturilor pe stil unguresc, și a fost într-o vreme chiar președinte al Academiei Puskas. El va face desigur oficiul de a deschide evenimentul, alături de consulul maghiar de la Moscova și de reprezentantul Federației naționale de fotbal. Vor mai vorbi Nichita Simonyan, fost mare jucător rus, actualmente primul vice-președinte al Federației de fotbal a Rusiei, care se mândrește că ar fi jucat contra lui Puskas, ca și colegul nostru Keir Radnege, șeful Comisiei de fotbal a AIPS. Apoi va curge șampania!
Pe Szollosi îl cunosc de mai multă vreme. Prima oară l-am întâlnit la București, în septembrie 2013, cu ocazia unui meci disputat între jurnaliștii sportivi români și cei maghiari. Echipele naționale urmau să se întâlnească în seara aceleași zile, într-un meci oficial (3-0 pentru România, prelim. CM 2014), iar în cursul dimineții i-am invitat pe colegii noștri maghiari la un joc amical, urmat de o masă comună, pe cheltuiala Asociației ziariștilor sportivi din România. I-am bătut cu 6-2, by de way! După numai un an de zile, în octombrie 2014, cele două reprezentative naționale s-au întâlnit din nou, tot la București, de această dată în preliminarii europene. Din nou am inițiat o întâlnire amicală cu colegii de presă din Ungaria, iarăși meci, iarăși victoriei românească, iarăși masă comună! Szollosi nu era în acel moment decât un simplu gazetar maghiar și component al echipei de fotbal a ziariștilor oaspeți, dar care se făcea deseori auzit la masă în dialogurile purtate.
După încă un an a venit returul preliminariilor CE, la Budapesta. Între timp, Gyorgy Szollosi devenise președintele Asociației maghiare a ziariștilor sportivi, o organizație care avea de luat o revanșă și de onorat o datorie morală față de gestul de ospitalitate oferit de noi, în două ocazii. Ce credeți că a făcut însă Szollosi? Fără cea mai mică remușcare, el mi-a propus ca alături de „naționala” jurnaliștilor sportivi români să mai participe la evenimentul de la Budapesta și … o selecționată a gazetarilor de limbă maghiară din România, într-un „triunghiular” al prieteniei și deplinei recunoașteri a problemei etnice din țara noastră!! Evident că am refuzat, nu puteam participa la un asemenea simulacru de întrecere sportivă, iar omologul meu n-a mai răspuns în niciun fel la mail-urile expediate. Interesant este că atunci când un alt gazetar maghiar, Dezso Dobor, un om de ispravă, i-a reproșat lui Szollosi rușinea de a nu fi onorat prezența gazetarilor sportivi români la Budapesta, acesta, în plină ședință a asociației maghiare, i-a replicat, nici mai mult, nici mai puțin, că el ține cu … dușmanii Ungariei!
Merg mai departe, și ajung în 2017, când asociația maghiară a organizat la Budapesta un excelent Seminar pentru jurnaliștii sportivi din Europa, plătit nu mă îndoiesc tot din fonduri guvernamentale. Au fost atunci aproape 100 de ziariști sportivi de pe continent, însă în ce mă privește am avut parte de o surpriză destul mare, atunci când am observat că la masa de lucru rezervată României a apărut și un alt cetățean, un maghiar din Miercurea Ciuc, care avea calitatea de invitat al… asociației maghiare! Și reprezenta desigur și el România!! Din păcate, protestul oficial pe care l-am înaintat imediat atât lui Gianni Merlo, președintele AIPS, cât și lui Iannis Daras, președintele AIPS Europe, n-a folosit la nimic.
Ce vreau să spun cu toate acestea e că ungurii se bat să organizeze tot felul de evenimente, invită toate somitățile cu orice ocazie la Budapesta, nu mai îndoiesc că fac cadouri scumpe, au propulsat-o pe Zsuzsa Csisztu, o fostă înotătoare și o femeie cu moral dubios, până în Comitetul Executiv al asociației internaționale (AIPS), iar prietenul nostru Szollosi îmi este coleg în Comitetul Executiv al AIPS Europe. Ungurii fac eforturi după cum se știe pe toate planurile pentru promovarea țării și a intereselor lor, de prea multe ori contrare României. Își întăresc pozițiile cu orice prilej, își promovează oamenii și investesc enorm pentru imagine. Povestea cu Ferenc Puskas, sărbătorit la Moscova, unde ungurii au tot atâta treabă la acest Mondial cât avem și noi, nu se înscrie decât pe aceeași direcție predefinită. Iar nouă, gazetarilor sportivi, nu ne rămâne decât să stăm și să ne uităm, visând la vremuri în care presa, inclusiv cea sportivă, chiar să conteze în ochii guvernanților.