Cu mândrie vă raportez că luna octombrie a anului curent aduce aniversarea a șapte ani de existență a revistei Sport în România. Am ajuns așadar la apariția numărului 82, și ar fi putut fi chiar 85 de numere, dacă coronavirusul nu ne-ar fi obligat să ne întrerupem activitatea între martie și iunie, anul acesta. Dar am depășit cu bine acea perioadă și azi, când împlinim 7 ani, nu putem fi decât să ne bucurăm de ce am realizat și ce am lăsat în urmă.
Încet, încet, Sport în România a devenit unica „revistă de cultură şi educaţie sportivă” prezentă pe piaţa tipăriturilor din ţara noastră, o revistă de tip quality dedicată sportivilor şi adevăraţilor iubitori ai sportului românesc, care a izbutit în toţi aceşti ani să evite curentul contagios al tabloidizării presei, al vulgarizării ei. Vă asigur că numai noi ştim de câte eforturi a fost nevoie pentru a asigura revistei, lună de lună, o difuzare decentă în special prin contractele încheiate cu diferite structuri sportive, pentru a obţine fonduri care să ne permită să mergem mai departe. Şi aşa au trecut peste 80 de luni, aproape fără să ne dăm seama cum am îmbătrânit cu alţi șapte ani.
Și aș vrea să aduc acum mulțumirile mele celor care au contribuit direct, în toți acești ani, la bunul mers al revistei. Sunt doar o mână de oameni, dar foarte dedicați meseriei de jurnalist: redactorul șef Daniel Ion, art-directorul Liviu Țîncu, redactorii Alexandru Enciu, Cristian Vlad, Marius Huțu, ca și mai nou-veniții Marian Ursescu sau Marian Cărăvan, fotoreporterii Răzvan Păsărică și Sabin Malișevschi. Oameni care au dovedit că poți conta pe ei într-o cursă de lungă durată. Tot aici se impune un sincer gând de mulțumire pentru tehnicienii de clasă ai Tipografiei Art Print, în frunte cu neobositul Marcel Ceparu. Fără ei n-am fi izbutit niciodată să păstrăm aceeași calitate a printului, rezervată doar revistelor de tip premium.
Acum trei ani, când sărbătoream apariția celui de-al 50-lea număr, am avut idea de la măsura „înălțimea” colecției revistei noastre, așezând într-o stivă toate numerele apărute în acel moment și au rezultat 19 centimetri. Între timp, am mai „crescut” cu 8 centimetri, ajungând acum la 27! Fiecare revistă are cam 4 milimetri în grosime şi cântăreşte 250 de grame. Cu totul, în jur de 20 kg. Şi 7 ani de eforturi, din octombrie 2013 până astăzi. Sunt 5.576 de pagini tipărite în total, cu multe nopţi nedormite şi incertitudini, cu satisfacţia unei munci care continuă şi cu aprecieri aproape la unison pentru reuşita noastră. Dacă ne uităm, cum să zic, doar pe deasupra, cei 27 centimetri în înălţime ai colecţiei n-au cum să dezvăluie nimic din conţinutul ei, din sutele de articole, reportaje, analize, portrete de campioni, bilanţuri, proiecte tematice pe domeniul sportului, editoriale, sau miile de fotografii care au ilustrat toate paginile revistei. Este evident că presa nu se poate cântări în kilograme, nici măsura în centimetri sau metri liniari. Dar „greutatea” ei este măsurabilă prin succesul de care se bucură, prin numărul de exemplare tipărite şi vândute, ca şi prin continuitatea unui proiect. Este vorba despre politica editorială, urmată cu strictețe în cele 82 de numere ale revistei, care a avut un singur criteriu decisiv în selecția materialelor: performanța sportivă. Toate succesele sportivilor români au fost evidențiate pe larg, cu prioritate, evitându-se permanent scandalul și spectaculosul cu orice preț, atât de dragi presei comerciale de azi.
Voi mulțumi de asemenea partenerilor noștri, cei care ne-au ajutat să mergem mai departe prin achiziția directă a publicației noastre lunare, federații și cluburi sportive, Ministerul Tineretului și Sportului, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, alte structuri sportive și administrații locale. Câțiva parteneri au „obosit” la un moment dat și ne-au lăsat baltă, alții continuă de șapte ani, lună de lună să onoreze contractele semnate, aducând sume importante în bugetul Asociației Presei Sportive, editorul revistei. Și, ca să o spun direct, nici APS-ul nu și-ar fi putut susține cheltuielile lunare fără veniturile provenite din vânzarea revistei Sport în România!
Tocmai de aceea, daţi-ne voie să fim mândri la acest ceas aniversar că revista a crescut și s-a ridicat … până la înălţimea de 27 cm în stiva celor 82 de numere lunare, traversând peste șapte ani de zile prin deşertul tot mai accentuat al presei naţionale. Şi o spun în încheiere, cu tărie: la cât mai multe, pe mai departe. Vă dăm deja întâlnire la numărul 100 al revistei!