O serie de specialiști de la noi au fost de părere că echipa noastră națională ar fi făcut față cu succes la Campionatul European de fotbal. Că între formațiile participante se află vreo câteva cel puțin de aceeași valoare cu echipa României. Nu vom ști niciodată dacă ei au avut dreptate, pentru că naționala noastră nu și-a câștigat dreptul de a intra între cele mai bune 24 de echipe al continentului. A rămas pe dinafară. Astfel, vrând, nevrând trebuie să asistăm la un turneu fără selecționata României. Un EURO fără România! Ne doare inima să vedem echipe precum Macedonia de Nord sau Ungaria, Slovacia sau Finlanda, în vreme ce ai noștri stau la televizor. Mai lipsea doar să se califice și Azerbaidjan, cealaltă țară organizatoare de meciuri fără echipă calificată, ca umilința să fie deplină. Fotbalul nostru e măreț – dar, iată, lipsește cu desăvârșire!
Cu exact doi ani în urmă suporterii români luau cu asalt tribunele stadioanelor din Italia, la acel Euro U 21 care ne-a produs atâta speranță. Păream că avem în fine ceva de care să ne agățăm, o echipă de tineri minunată, care se bătea de la egal la egal cu Anglia, Franța sau Germania. Nu am să uit niciodată impresia pe care au lăsat-o suporterii în galben ai României în Italia, chiar dacă mulți dintre ei erau „de prin preajma locului”, din diaspora românească altfel spus. Și n-am cum să nu-mi imaginez ce ar fi fost pe Arena Națională în cazul în care România s-ar fi calificat. Aici Ungaria ne-a dat desigur exemplul. O calificare la un mare turneu final, continuată cu o participare măcar decentă, aduce de fiecare dată o uriașă emulație a publicului de toate felurile, aduce mândrie, împlinire și iubire de țară, este ca o consolare și o alinare pentru toate angoasele și frustrările noastre zilnice. Din păcate, prea puțini dau semne că înțeleg lucrul acesta.
În ultimii ani s-au construit stadioane frumoase în România. Poate a fost și un calcul rece, electoral și cu interese financiare proprii, dar stadioanele astăzi există, și sunt o împlinire. Ne-a costat 234 de milioane de euro Arena Națională, alte sute de milioane Steaua, Rapid sau Arcul de Triumf, ca să amintesc numai de cele din București. De fiecare dată, gândul zbura către echipele care vor juca pe ele, fie echipa națională, fie fruntașele campionatului. Într-un fel, statul român și-a făcut datoria, creând infrastructura necesară fotbalului. Dar dacă echipele noastre nu se califică în competiții importante, inclusiv cele de club, investiția devine aproape inutilă. Să găzduiești Euro 2020 și să nu ai echipă, este ca o palmă pe obrazul fiecărui suporter îmbrăcat în galben, și vorbesc desigur de România, nu de fanii ucraineni care au venit la București odată cu echipa lor, tot în galben îmbrăcată. Mai mult, aș zice că este ca o palmă pe obrazul țării!
De regulă, când cineva investește într-un proiect, se așteaptă să obțină și un profit bunicel. Sau măcar să-și scoată banii pe care i-a investit. Altfel, e faliment. Prin ratarea calificării economia românească a pierdut probabil cel puțin un miliard de euro, incluzând aici bilete, hoteluri, alimentație publică, marketizing, taxe și așa mai departe. Ca să nu mai vorbesc despre audiențele de televiziune, aflate desigur mult sub ceea ce se anticipase. Postul ProTv a investit aproape 15 milioane de euro pentru a dobândi drepturile exclusive de difuzare pe patru ani ale meciurilor echipei naționale, plus Euro 2020. Dacă România se califica – cum era proiectul -, audiențele postului ar fi explodat, așa cum s-a întâmplat parțial în 2016. Fără România la Euro, ca să mai scoată ceva din pagubă, postul din Pache Protopopescu a acceptat introducerea în programul zilnic a nu mai puțin de trei meciuri, ceea ce este efectiv fără precedent. Inițial, din câte știu, ar fi trebuit ca majoritatea meciurilor să se difuzeze pe Pro X, un canal secundar, și doar jocul de la ora 22.00, sau cel al României să beneficieze de primul canal. Și nu ne mai rămâne, palidă consolare, decât să admirăm ce joacă alții pe Arena noastră!