Editorial | ANS, un nou început pentru sportul românesc

Dumitru Graur

Prezența premierului Marcel Ciolacu la Izvorani, la evenimentul dedicat sportivilor participanți la Jocurile Europene, ca și dialogul pe care domnia sa l-a avut cu sportivii și cu conducătorii lor, au arătat interesul de care, din câte se vede, se bucură sportul în noua formă de organizare a forului său de conducere. Așa cum se știe, Agenția Națională pentru Sport, pe scurt, ANS, este înlocuitoarea Ministerului Sportului, condus de Eduard Novak. La Izvorani a fost practic prima ocazie în care s-a putut observa că sportul românesc se află acum direct sub subordinea primului ministru, care devine, dacă vreți, un nou „ministru al sportului”! Sigur, doamna Elisabeta Lipă, reputata fostă canotoare, câștigătoare a nu mai puțin de 8 medalii olimpice, este cea care va conduce agenția zi de zi, în calitate de președinte al ANS, însă conform noilor reglementări, ea va îi va raporta direct primului ministru problemele pe care le întâmpină în exercitarea mandatului, va cere aprobare și sprijin pentru decizii esențiale.

În fapt, nu este pentru prima oară când sportul a fost doar agenție, și nu minister independent (cel mai adesea alături de un „tineret” fantomatic). S-a mai întâmplat în mandatul Doinei Melinte, apoi a celui a lui Carmen Tocală, dar la momentul respectiv ANS era în directa subordine a Ministerului Educației Naționale, funcționând mai mult ca o anexă de care cei de la MEN se preocupau mult mai puțin, mai exact aproape deloc. Asta în cazul în care un ministru ca Ecaterina Andronescu nu s-ar fi făcut remarcată prin desființarea cluburilor sportive școlare, pe motiv că ele cheltuiesc prea mulți bani de la buget!

Acum lucrurile se arată a fi cu totul altfel, nu mai există verigi intermediare între organizarea sportului și puterea de decizie guvernamentală, iar acest lucru ne bucură. Sigur, primul ministru Marcel Ciolacu are o mulțime de alte probleme de rezolvat, unele dintre ele destul de spinoase (vezi situația azilelor pentru vârstnici, între multe altele), dar în cunoștința mea niciodată până acum un premier n-a fost atât de aproape de sport, cel puțin din punct de vedere juridic. Am citit cu plăcere, recent, că într-o declarație a sa, dl. Ciolacu a povestit că în copilărie era dus de mână de părintele său la meciurile de fotbal, rămânând cu alte cuvinte cu astfel de amintiri frumoase și cu o apropiere reală de sport.

Interesant este că dl. Ciolacu a fost în tribune la ultimul Steaua – Dinamo! Și iar îmi aduc aminte de premierul de tristă amintire care a declarat la momentul respectiv că „sportul nu se află între primele zece priorități ale guvernului”! Dar între primele o sută, este?
Aș mai vrea să menționez că fostul ministru Novak a lăsat drept „moștenire” câteva proiecte duse până la capăt, între care aș menționa proiectul „Hercules”, adresat celor mai tineri sportivi, dar mai ales Strategia Națională pentru Sport 2023-2032, aprobată de Guvernul României încă din luna mai. Acestea sunt proiecte care trebuie continuate și în noua arhitectură de organizare a sportului românesc. A renunța la ele ar fi o mare greșeală.

În fine, să remarcăm că ziua de 26 iulie marchează un reper important: exact peste un an de zile va avea loc la Paris festivitatea de deschidere a celei de-a XXXIII-a ediții a Jocurilor Olimpice de vară. Suntem curând, așadar, în an olimpic, iar de 2024 se leagă foarte multe dintre speranțele noastre la medalii. Pe doamna Elisabeta Lipă, dar de ce nu și pe primul ministru Ciolacu, ca lideri ai sportului românesc, îi așteaptă un examen cât se poate de exigent la Jocurile de la Paris, un examen care trebuie pregătit temeinic, prin toate mijloacele avute la dispoziție. Am speranța că ambii nu vor scăpa prilejul de a fi la înălțimea momentului!