Interviu cu dl. Carol-Eduard Novak, ministrul Tineretului și Sportului

„N-aș lăsa oportunitatea de a fi primul ministru din istorie participant la Jocurile Olimpice”

Dumitru Graur: Domnule ministru, cum vedeți numirea dvs. în cea mai înaltă funcție a sportului românesc?
Carol-Eduard Novak: Sincer, pentru mine este cea mai înaltă funcția pe care puteam s-o primesc. Asta pentru că viața mea este sportul și întotdeauna am simțit că pot să ofer mai mult sportului decât am reușit prin federația de ciclism. Pentru mine este o onoare și această misiune o iau foarte în serios, îmi doresc să schimb lucrurile care n-au funcționat. Vreau să dăm o direcție clară sportului românesc. În care toți „jucătorii” din sportul românesc – aici mă refer la federații, la cluburile subordonate, la DJST-uri, la școlile sportive – să aibă un scop comun, și fiecare să știe efectiv ce trebuie să facă. Deocamdată MTS-ul este o organizație de finanțare. Care nu face altceva decât să finanțeze, că așa trebuie – dar nu cere aproape nimic în schimb. Doar finanțează!

V-a surprins numirea dvs.?
Pot să vă spun că am devenit ministru după două mesaje!

Cum așa?
Chiar așa. Am scris un mesaj domnului președinte de la UDMR (dl. Kelemen Hunor – n.n.) și dânsul a răspuns a doua zi foarte pozitiv. După o săptămână am avut o întâlnire și miercuri eram ministru!

Dumneavoastră v-ați propus?
Da. L-am întrebat ce ar zice de numirea mea, dacă Sportul ajunge la UDMR. I-am spus că am deja o experiență și un nume în sportul românesc. Iar dânsul a reacționat foarte pozitiv. Cred că se confirmă maturitatea politică a partidului.

Sunteți membru al UDMR?
(zâmbește) Astăzi, încă nu. Dar normal că o să continuăm împreună și vreau să le demonstrez că dându-mi această șansă au ales bine!

Prioritară este Strategia Sportului Românesc

Cred că ați preluat de la fostul ministru, Ionuț Stroe, o mulțime de proiecte. Pe care dintre acestea le veți continua cu prioritate?
Sincer, predarea a fost foarte rapidă și n-am avut o discuție concretă, care sunt proiectele. Dar sunt în continuare aici câteva persoane din echipa lui și vom vedea. Deocamdată sunt într-o perioadă de tranziție, sunt abia de două săptămâni aici, n-am avut timp să preluăm totul. Eu am deja o viziune asupra a tot ce se întâmplă, am avut mai multe ședințe. Sigur, dacă proiectele de care ați amintit sunt funcționabile și o să ne servească pentru viitor, le vom continua.

PNL a prezentat în cursul anului trecut un program deosebit de ambițios în privința investițiilor în sport în perioada 2021-2027. Mai exact, a fost vorba despre nu mai puțin de 13,5 miliarde de lei investiți în sportul de masă și în cel de performanță. Partidul care v-a propus, UDMR, își însușește acest proiect?

Avem câteva capitole care merg mai departe, mai ales pe infrastructură. Sunt câteva săli polivalente, bazin de înot… Ce-mi doresc eu e ca la sfârșitul anului 2021 să avem Strategia Sportului Românesc. Și nu sunt doar vorbe, ca să ne aflăm în treabă. Vorbesc despre o analiză, o scanare din partea unui grup profesionist a sportului românesc, de pildă KPMG, care a făcut același lucru și în Ungaria, ei știu cum să o facă. Noi trebuie să vedem exact ce avem, unde ne situăm. Adică infrastructură sportivă, copii … și de acolo să dezvoltăm strategia. Plecând de la școli, copii, cluburi și cum ajungem la performanță: câte medalii ne dorim. Sau, invers spus, să fixăm obiectivul nostru, ce ne dorim și unde ne dorim să ajungem în 2036, de exemplu, pe ce loc în tabela olimpică – și de acolo să calculăm: câte medalii ne dorim, cât costă și așa mai departe.

E clar că înainte de a face un proiect trebuie să știi exact unde ești!
Exact. De asta zicem de scanare. Mai întâi dorim să achiziționăm acest serviciu de analiză și cât mai repede să-i dăm drumul.

Cred că sunteți un urmăritor atent al sportului maghiar.
Da, destul de atent. Vedeți că o țară mică, fără multe posibilități geografice, cum are România, reușește să se claseze foarte bine în topul mondial.

Pentru că a avut un proiect!
Exact. Am acest proiect, deja îl traducem, este toată strategia Ungariei până în 2020. De aici sigur ei vor face o altă strategie. Sunt în contact cu persoana care a condus grupul, este vorba despre Gabor Elbert, fost secretar de stat pe Sport, care și-a arătat bunăvoința să ne ajute. Împreună cu colegii săi a elaborat strategia sportului maghiar și acum, după ce a văzut că am devenit ministru și mi-a văzut intențiile, mi-a scris că își dorește să ne ajute să facem împreună strategia sportului românesc. Noi avem o vorbă în ciclism: mai bine faci cel mai prost program de antrenament din lume, decât să nu ai niciun program! Eu cred că dacă o țară ca Ungaria, cu 8 milioane de locuitori, reușește, trebuie să reușim și noi. Dar pentru asta trebuie să luăm niște decizii foarte clare, drastice, în ce privește viitorul. Pentru că deocamdată curge bugetul și nu vreau să închid ochii.

Din martie încep pregătirea pentru Olimpiadă

La 10 ani ați fost campion național la patinaj viteză. De 20 de ani dețineți un record de juniori care încă stă în picioare. Sunteți, în ordine cronologică, al 24-lea ministru al Sportului după Revoluție. Dar unicul până acum care este în același timp sportiv activ! Veți continua activitatea dvs. în sportul de performanță?
Da! (zâmbește larg) N-aș lăsa această oportunitate, să-i zic așa, de a fi primul ministru participant la Jocurile Olimpice. Din istoria olimpismului!

Fabulos! Dar veți găsi timpul necesar pentru antrenamente și competiții, ținând seama de faptul că obișnuiați să parcurgeți în fiecare zi zeci de kilometri pe bicicletă?!
Aici a trebuit să-mi regândesc puțin programul. În principiu aveam Campionat Mondial de pistă la sfârșit de martie, avem Campionat Mondial de șosea în Portugalia, în iunie, dar acum le voi pune deoparte, nu o să mai particip la ele. Pentru moment încerc să mă mențin, iar din martie încolo o să mă focusez numai pe Olimpiadă. Cred că până în luna martie ce vreau să implementez anul acesta deja pornesc, echipa (de conducere – n.n.) se formează și o să am mai mult timp ca să mă pregătesc. Dar fără îndoială o să-mi văd de treabă și la minister. Cred că dacă o să pot să mă pregătesc două ore, două ore și jumătate pe zi va fi OK. Și în week-end mai mult.

Personal cred că asta chiar e posibil. Sunt o mulțime de oameni care se duc la o sală și stau tot două ore și ceva.
Exact. Ori seara, să zicem nouă, zece, când se va întuneca, sau dimineața înainte de a veni la minister. Iar în week-end, să zicem de vineri până duminică pot să fac mai multă treabă.

Cum este cu calificarea la Olimpiadă? Sunteți deja calificat?
Din 2018 o am. Atunci când au început calificările primele 40 de țări au primit câte o cotă, iar eu eram desigur în acea cotă. Sunt liniștit din acest punct de vedere.

Am observat că recent v-ați dat demisia din funcția de președinte al federației de ciclism. Cine va conduce acum federația? Veți avea în continuare un cuvânt de spus în deciziile majore luate de conducerea FRC?
(ezită un moment) Nu se știe acum cine va conduce. Vor mulți! (zâmbește) Din păcate, statutul nostru (al FR Ciclism – n.n.) este foarte vechi. Vor trebui organizate alegeri extraordinare, mai ales că pe 5 februarie mandatul meu oricum expira. Trebuie făcute alegeri și aleasă o nouă conducere. Acum, din partea mea mi-aș dori ca tot ce am pornit eu, drumul pe care am pus acest sport să continue. Adică performanță și dezvoltare. Văd că sunt mulți care au respectat munca mea și sper să o continue. Eu sincer mi-aș dori să le impun de aici, ca ministru, cum să-și organizeze munca. Nu-mi doresc ca până acum o colaborare, în care ministerul să finanțeze iar federațiile făceau ce doreau cu bugetele, îmi doresc ca dacă vor performanță, atunci noi sprijinim, dar vrem proiecte clare. Și strategie. Nu finanțare an de an, de an, ci vreau să văd o strategie, unde vor ei să fie – la Paris 2024 și Los Angeles 2028.

A iubi oamenii, defect sau calitate?

Care este calificarea dvs.?
Sunt jurist, am absolvit Facultatea de Drept. Dar n-am practicat decât doi ani, am fost consilier juridic la o agenție de asigurări. Am fost și în tribunal. După 2004 m-am retras din meseria asta, am înființat o firmă de dispozitive medicale, pentru că tot am nevoie (face un semn spre piciorul drept), ne-am dezvoltat, am acum și un magazin aici, în București. Mi-am făcut și două echipe de ciclism. Chiar vorbeam ieri cu cineva și-i spuneam „știi că cel mai mare defect al meu este de fapt cea mai mare putere a mea”, și zice: care? „Că iubesc oamenii!” Dacă nu iubeam oamenii nu făceam echipă (de ciclism – n.n.), nu preluam federația, țineam totul pentru mine. Nu intram în minister. Țineam acolo în mine toată informația. Eu de aia am preluat federația, ca să transmit ce știam. Când am început ciclismul eu am venit din patinajul de top, eram în top 10 mondial (la patinaj viteză – n.n.). Când am ajuns la ciclism, erau praf. Mâncau zahăr. Mâncau cotlete înainte cursă. Aveau numai biciclete din astea de aluminiu. Și am schimbat multe. Apoi m-am gândit că trebuie să dau mai departe ceea ce știu. De aceea am preluat federația, m-am luptat patru ani în proces și am câștigat. De aceea spun că e defectul meu, de multe ori las de la mine, fiindcă iubesc oamenii.

Anul trecut, deși în plină pandemie de coronavirus, ați organizat o nouă ediție a Turului României la ciclism. Dacă dvs. ați plecat de la federație, acest proiect va continua?
Da, avem un contract cu Auchan pe trei ani. Și trebuie continuat. Altfel ar fi o mare pierdere. Ce să vă spun, din 2003 până în 2015, 2016, 2017 nu avem finanțare la federație. Nu aveam nici cont bancar! Și acum avem unul dintre cele mai mari contracte din sportul românesc cu Auchan. Sunt 300.000 de euro pentru cinci ani. Trebuie neapărat să respectăm acest contract.

Veți propune construcția unui velodrom în România?
Cu siguranță că da (râde). Eu vreau două, trei în mai multe zone ale României. Gândiți-vă că ciclismul de velodrom are șapte discipline olimpice. Sunt șapte medalii, ori doi – fete și băieți…

Dar trebuie să ai un asemenea velodrom de antrenament! Vom fi noi în stare să construim un velodrom cu adevărat performant în România?
Da, cum să nu? Noi acum organizăm campionate naționale la Plovdiv, fiindcă bulgarii au! Costă de la două, trei milioane până la cincisprezece milioane – deci nu e chiar așa de scump. Și mă bucură de doi, trei ani interesul este tot mai mare.

După părerea dvs. ce ar fi de construit cu prioritate în infrastructura sportului românesc?
Mă gândesc în primul rând la o sală polivalentă. Într-o astfel de sală se poate include un velodrom, se poate face pistă de atletism de 200 de metri, iar în interiorul lor se poate juca volei, handbal, tot ce dorești.

Între primii 10 sportivi ai anului 2020

În 1996, la doar 19 de ani, ați suferit un accident de mașină în urma căruia vi s-a amputat piciorul drept. De câtă voință trebuie să dea dovadă un sportiv care se hotărăște să continue în pofida handicapului pe care îl suferă?
(o mică pauză) Nu spun că n-am fost distrus o perioadă după ce am suferit acel accident, fiindcă visul meu era de a deveni campion olimpic la patinaj, și mă pregăteam pentru Nagano (JO de iarnă 1998 – n.n.). Eram în primii zece din lume la acel moment, puteam să câștig. Mai ales dacă aș fi avut mai multă consistență în pregătire. La Miercurea Ciuc (singurul patinoar de viteză din România, aflat în aer liber – n.n.), când era frig patinam, când nu era stăteam. Mergeam deseori în Germania, dar era vremea cu vize și când ne întorceam acasă iar trebuia să cer. O nebunie. După accident, vreo doi ani mă tot întrebam ce să fac cu viața mea. Am terminat „Dreptul”, am făcut diferite activități de „business”, dar până la urmă m-am reîntors în sport. Mi-am propus ca în doi ani să redevin sportiv de performanță, acum în ciclism, sport pe care deja îl practicam ca un sport complementar. Și după o jumătate de an am câștigat primul concurs, deși n-aveam antrenor, n-aveam echipă, n-aveam bicicletă. N-avem nimic, dar aveam visul iarăși! Și mi-am zis că asta e, de acum înainte o să fac ciclism. Atunci am lăsat și meseria de consilier juridic, mi-am deschis firmă, mi-am făcut echipă (Team Novak – n.n.), mi-am întemeiat familie și am început să mă dezvolt. Și încet, încet toate s-au dezvoltat. Am trei copii (zâmbește), firmă de business, medalii olimpice și acum, cum vedeți, sunt aici.

Anul trecut ați câștigat trei medalii la Campionatele Mondiale Paralimpice, succes care v-a plasat între primii zece sportivi români ai anului în viziunea Asociației Presei Sportive din România.
Mare surpriză!

Poate, dar era vorba despre singurele medalii obținute de un sportiv român la un Campionat Mondial în probe olimpice/paralimpice în 2020.
Doamne, nu știam asta!

Cum vedeți acest succes?
După Olimpiada de la Londra, când am preluat federația am avut multă nesiguranță, a fost un timp care mi-a luat foarte multă energie și nervi. Și atunci am pierdut puțin concentrarea în activitatea sportivă. Dacă vă uitați puțin la rezultate, după 2013 nu prea am mai avut rezultate. Cel mult locul 7. Locul 6-7 la JO Rio de Janeiro. Atunci am schimbat planul de antrenament, mi-am dat seama ce nu este bine în pregătirea mea. Iar în 2019, toamna, am venit pe locul 3 la Campionatul Mondial de șosea, iar anul trecut am luat trei medalii, așa cum spuneați. Dar am schimbat total planul de antrenament, iar acum sunt supermotivat să merg cât mai bine. Au fost mici detalii care au contat foarte mult. N-aveam bicicletă performantă, acum am una dintre cele mai bune biciclete. Eram prea slab (!), nu aveam decât 66-67 de kilograme și nu aveam forță. Anul trecut concuram deja cu 73 kg. Fiindcă am lucrat foarte mult la sală și deja anul acesta, la Plovdiv, la Campionatele Naționale mi-am bătut recordurile personale din 2012: și la 4 km, și la 1 km. Între timp (zâmbește), mă apropii de vârsta de 45 de ani!

Prioritate vor avea federațiile cu potențial olimpic

Ați declarat recent că aveți în vedere prioritizarea unor anumite categorii de sporturi la repartiția bugetului anual. Ne puteți spune care vor fi aceste sporturi?
(ezită) Concret, nu. N-aș intra acum în aceste detalii. N-aș vrea să produc nemulțumiri. Dar, normal că vor fi preferate sporturile care sunt acum în top, canotaj de exemplu, sporturi care pot să aducă medalii la Jocurile Olimpice. Dacă ne gândim pe perioadă lungă, trebuie să avem în vedere cu prioritate acest lucru. De pildă atletism, înot și ciclism – aceste trei sporturi au două treimi din medalii decernate la o Olimpiadă. Și trebuie să ne gândim foarte pragmatic și să investim acolo unde trebuie. Normal că asta nu înseamnă că alte sporturi, lupte, judo sau altele care pot să aducă rezultate, nu le vom sprijini. Dar trebuie să avem câteva sporturi pe care ne vom focaliza pentru a obține rezultate. La drept vorbind, nu poți să mulțumești pe toată lumea (ferm). Iar eu nu pot să fiu cel mai bun ministru doar pentru că zâmbesc, fac poze, împart bani și rezultate n-o să avem! Nu de asta sunt aici.

Ați spus că vă propuneți ca, într-un an, oricare copil din România să înceapă fiecare zi de școală cu 45 de minute de mișcare. Credeți că veți putea obține acordul Ministerului Educației în această direcție?
Mă zbat. Mă zbat din toate puterile pentru acest lucru. Am inițiat deja discuțiile cu domnul Cîmpeanu (Mihai-Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației – n.n.) și o să avem curând o întâlnire pe acest proiect. Este o mișcare care poate fi organizată în clasă sau în curte de către oricine, nu trebuie un cadru specializat. Va fi efectiv gimnastică, mai ales în clasele I-IV. E imposibil ca un profesor să nu învețe zece mișcări. Numai mișcare și nutriție, pe aceste două le vreau. Pentru că copiii nu știu să se alimenteze bine. Am avut prima discuție cu dl. Cîmpeanu și pot să vă spun că mă place mult (râde).

2021 înseamnă, prin excepție de la regulă, un an olimpic. Cum vedeți destul de apropiata participare a sportivilor români la această ediție a Jocurilor Olimpice?
Aș dori să-i ajut pe cei calificați sau cei care sunt în curs de calificare, să aibă toate condițiile că să se pregătească și să reușim să obținem cât mai multe medalii. Mă gândesc la un număr de 6-7 medalii la Tokio.

Canadianul Richard Pound, membru important al CIO, a propus recent ca fiecare țară să ia în considerație vaccinarea cu prioritate a sportivilor olimpici. Aveți în vedere să propuneți guvernului o astfel de derogare?
Eu cred că toți sportivii noștri de performanță nu vor să riște. Că ei se pregătesc pentru un obiectiv ani de zile și înainte cu o lună să se trezească pozitivi. Sunt convins că toți își doresc să se vaccineze. Iar idea este foarte bună, nu știam. O să facem și noi diligențele ca să fi primiți și sportivii cât mai curând.

O ultimă întrebare, domnule Novak: sunteți de regulă optimist sau mai curând pesimist?
Tot timpul optimist. Eu spun (râde) că pentru mine limita e cerul! Nu sunt o persoană comodă, sunt tot timpul pe fugă și oamenii trebuie să mă urmărească. Mi s-a zis că aș fi un fel de dictator, așa mi-au spus cei din ciclism, când a trebuit să preiau munca și a celor care nu și-au făcut treaba și nu am permis ca sportivii să sufere din cauză că nu avem activitate. Îmi place însă să lucrez în echipă, cred în oameni, și mentalitatea mea este să dau credit sută la sută oamenilor cu care lucrez. În timp, mai vedem cum scade nivelul de credibilitate. Știu că nu va fi un parcurs ușor, sunt pregătit pentru toate, mai ales că urmează niște acțiuni foarte radicale. Asta cu siguranță.

Mult succes, domnule ministru. Că aveți nevoie!
Vă mulțumesc.

leave a reply