Breaking News

Interviu cu dl. Adrian Eduard Cefălan, director Investiții – CNI

„Noi facem imposibilul posibil, pentru o Românie mai frumoasă!”

Dumitru Graur: Stimate domnule director, vă mărturisesc că sunt impresionat. Ce e cu atâtea tricouri semnate și înrămate, și poze de fotbaliști pe pereții biroului dvs.? Pare că am nimerit greșit, păreți mai curând un președinte de club, nu cel de investiții al CNI!

Adrian Cefălan: Ce să vă spun? Mie mi-a plăcut sportul, am jucat o perioadă, pe la 14-15 ani, la Gloria Buzău, la juniori. Am prins echipa mare, cu Dudu Georgescu, cu Mircea Sandu, Dan Tulpan – am avut o echipă bună, care juca în prima ligă. Pentru mine era bucuria supremă să fiu „copil de mingi” la meciuri, să stau să văd de aproape niște „monștri sacri” la vremea respectivă. Vă închipuiți, Dudu Georgescu, cu atâtea Ghete de Aur, juca la Buzău. Era pe final de carieră, ca și toți ceilalți, dar erau nume foarte mari. Din păcate ulterior am intrat la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hajdeu” și acolo era de bază baschetul, așa că a trebuit să încep să joc baschet. Iar de atunci am tot ținut-o, fie cu baschetul, fie cu fotbalul. Acum am o echipă de minifotbal, jucăm în liga a doua…

”Uniți pentru mișcare”, am văzut pe internet. E o asociație unde sunteți membru fondator!
Da, așa se numește asociația, iar echipa „bătrânii din Academiei” și suntem în liga a doua de minifotbal pe București. Suntem mai mulți prieteni…

De ce „din Academiei”?
Eu am lucrat în bănci o perioadă, și lucram la BRD Academiei, vizavi de Casa Armatei,iar nucleul echipei a rămas de acolo. Eu am 46 de ani, toți eram undeva pe 35-40 de ani, dar nu exista limită de vârstă. Și ne-am trezit că jucam cu echipe de puști, 19-20 de ani. Noi, la 40 mai greu, și de aia am zis că noi suntem „bătrânii din Academiei”, ca lumea să știe de început ce fel de echipă suntem noi.

Mai jucați și astăzi?!
Da, sigur. Numai că acum este suspendat campionatul din cauza pandemiei. Jucăm cel puțin o dată pe săptămână. Plus că, de vreo trei, patru ani m-am apucat serios de alergat! N-am încercat maraton, dar am participat la semi-maraton, 21 de km, am fost prezent la primele trei semi-maratoane din București. Scot sub două ore, deci încă mă țin bine.

Văd că sunteți un adevărat profesionist…
Îmi place mișcarea. Am o fetiță pe care am învățat-o să facă și ea mișcare, acum are 21 de ani, a făcut dans artistic la început, a făcut baschet și acum tenis. Nu de performanță, dar cred că în felul acesta ar trebui ca toți să ne educăm copiii.Dacă iei copilul de mic și-l duci către un sport, el va face sport. Dar trebuie și timp pentru asta, iar în ziua de azi cred că mulți părinți sunt mulțumiți dacă stă copilul cuminte și se uită la televizor sau pe tabletă – de ce să mă mai agit eu, să bat Bucureștiul, să-l duc la tenis, să pierd o oră când îl iau înapoi, mai bine lasă-l așa. Din păcate cred că aici suferim și de aceea nu mai avem nici bază de selecție pentru sporturi.

La Soveja este cel mai ozonat aer din Europa

Sunt curios: ce fel de nume e „Cefălan”; unde v-ați născut?
Toată lumea mă întreabă. Nu sunt armean, fiindcă mulți cred că așa sună. Părinții mei sunt din Vrancea, eu am crescut la Soveja, unde se spune că este cel mai ozonat aer din Europa; din păcate acea stațiune care era celebră când eram eu copil și în care veneau tot felul de echipe să se pregătească, a rămas în paragină. Am auzit că se caută acum soluții pe fonduri europene pentru refacere

Mă întorc la întrebare, că tot nu mi-ați explicat: ce-i cu atâtea poze și tricouri semnate pe pereți?!
Sunt pasionat de fotbal, dar dacă vă uitați nu sunt numai de fotbal, sunt și de rugby sau handbal, uitați aici e de la CSM Rm. Vâlcea… Am avut ocazia să mă întâlnesc și cu diverse personalități: acolo-i Andrei Sevcenko; sunt mai multe tricouri semnate când a avut loc tragerea la sorți pentru Euro 2020, în decembrie anul trecut. Când cei de la federație au întrebat cine vine la tragere, am apucat să caut pe Olx tricouri vechi cu Milan, să-mi semneze Sevcenko, cu naționala Germaniei, unde a semnat Joachim Low, apoi naționala Spaniei, semnat de Luis Enrique, Barcelona – Figo, Desailly din naționala Franței, chiar m-a întrebat de unde am mai găsit tricoul ăla – „ehe, dacă-i știi cât de mult l-am căutat!” –, și Carvalho, care a fost căpitanul lui Chelsea atâți ani. Cu Figo și Casillas am ieșit la masă cu Gică Popescu. Niște oameni extraordinari.

Și pozele? Văd unele foarte vechi, cu CCA, cu Voinescu, Alecsandrescu…
Le-am colecționat. Acolo sunt cu Gică pe Nou Camp, sunt și poze cu diferite stadioane din lume pe care am fost. Trebuia să mă duc. Când ne-am apucat de primul stadion, în 2014, la Craiova și apoi Tg. Jiu, nu prea știam despre ce este vorba. Am fost și am văzut, am avut foarte mult de învățat. Cum e fotbalul: toată lumea mă întreabă acum de ce am făcut stadion la Tg. Jiu – dar uită că în 2014 echipa din Tg. Jiu scotea Braga și juca în Europa League! A dat gol Ciucur, țin mine și acum, în 118; a intrat din tușă, a dat gol și s-au calificat. Din păcate, în România durează cel mai mult partea asta de aprobări, decât construcția în sine. Cum a fost și la Steaua; noi la stadionul Steaua ne-am apucat din 2016, și ne-a luat doi ani și ceva partea de documentație, aprobări, hotărâri de guvern, licitații, proiecte, autorizație,iar construcția efectivă a durat un an și opt luni. De asta spun, la Tg. Jiu când ne-am apucat noi în România se făcuse Arena Națională (construită de Primăria Generală a Capitalei – n.n.) și Cluj-Arena (Primăria Cluj – n.n.). Deci nu exista un know-how. Noi (CNI) suntem membri ai ESSMA, careeste o asociație, SafetyStadium Management, una dintre cele mai mari din Europa, unde sunt membre cam toate cluburile de fotbal. Și prin ESSMA se organizează vizite pe cele mai mari stadioane. Anul ăsta am fost la Budapesta,pe Ferenc Puskas Arena și pe Groupama Arena, stadionul lui Ferecvaros; acum doi ani am fost la Porto, am vizitat atât stadionul din Porto, cât și Benfica și Sporting la Lisabona. Am mers ca să învățăm, și am avut ce să învățăm! Cel mai mândru sunt că toate stadioanele noastre – vorbesc acum de cele cinci (Craiova, Tg. Jiu, Steaua, Rapid, Arcul de Triumf – n.n.) sunt producție sută la sută românească. Cu proiectanți români, cu antreprenori români, cu noi (CNI), firmă de implementare din România. Și cred că și la niște costuri foarte bune. Noi construim cu 2000 – 2000 și ceva de euro pe loc, și Ungaria cu 8000! Când am fost la Budapesta, în ianuarie și mi-au spus cât a costat stadionul, nu-mi venea să cred.

Euro se putea ține și fără cele trei stadioane noi

Domnule director, în pofida epidemiei de coronavirus, anul 2020 pare să fi fost unul foarte bun pentru Compania Națională de Investiții – și mă gândesc la câteva obiective foarte importante pe care deja începeți să le predați beneficiarilor. Mă înșel?
Da, anul ăsta Ministerul Dezvoltării chiar ne-a pus la dispoziție cel mai mare buget, am avut vreo 220 de milioane de euro și am reușit să-i consumăm pe toți și să investim. Lucrările nu s-au întrerupt niciun moment, dar bineînțeles că ne-am luat măsurile de rigoare, am solicitat constructorului să lucreze în trei schimburi, fiindcă erau sute de oameni pe aceste stadioane, cu decalarea pauzelor de masă, mască, dezinfectanți, cu păstrarea distanței pentru cei care lucrau în spații închise. Și chiar n-am avut decât cazuri izolate, niciodată o problemă în care să fim nevoiți să închidem un șantier. Trebuie să știți că acum, când vorbim, noi avem 480 de șantiere, împărțite în toată țara. Și pentru că n-am întrerupt niciun moment, am putut să le terminăm la timp. Arcul de Triumf are un și patru luni de când a început și e gata; Steaua are un an și opt luni și l-am predat deja beneficiarului. Inclusiv cei de la UEFA au apreciat. Din păcate, știți cum e în România, mai mult apreciază cei din străinătate decât ai noștri. Aici vreau și eu să fac o precizare, fiindcă toată lumea ne spune „noroc că s-a decalat Euro”! Vă spun, fiindcă știu de când s-a depus dosarul la UEFA, nici nu știam că vom candida: obligația României a fost de a pune la dispoziția echipelor participante trei stadioane pentru antrenament. Dacă vreți, puteți face și poze, că am dosarul aici, candidatura s-a câștigat cu stadioanele așa cum erau ele la momentul respectiv. Deci noi puteam foarte simplu să văruim, să schimbăm dușurile, să dăm o față comercială la vestiare, gazonul să fie în regulă, și UEFA nu avea nimic împotrivă! Pentru că erau stadioane de antrenament; vin cu autocarul, se duc în vestiar, se schimbă, fac o oră antrenament și înapoi la hotel. Noi între timp avusesem însă experiența reușită cu Craiova și Tg. Jiu. Și s-a pus întrebarea: puteți face trei stadioane în același timp? Da. Și am scris la UEFA: domnilor, noi, în virtutea faptului că am câștigat dreptul de organizare la EURO 2020, cele patru meciuri, faptului că vrem să câștigăm și alte competiții – drept dovadă Under 19, la anul, se ține în România, iar Under 21 va fi în 2023 din nou în România (împreună cu Georgia – n.n.) –, iar banii vor veni de la stat, cu problemele pe care le implică, de aprobări, avize licitații etc., sunteți de acord să începem construcția acestor stadioane? Și oamenii au spus da, suntem de acord să se facă stadioane, dar propuneți-ne alte arene (de rezervă – n.n.). Și au fost propuse stadioanele din Mogoșoaia și Buftea, ale FRF-ului, cel din Voluntari și cel din Berceni, al FCSB. Au venit, le-au vizitat și au zis OK, nu e nicio problemă. Dacă sunt gata stadioanele respective e foarte bine, dacă nu sunt în regulă aceste stadioane de antrenament. N-aș mai vrea să aud nicio discuție, că dacă nu erau gata stadioanele nu se ținea EURO, nu e deci așa.

CNI este o companie de stat, organizată pe mai multe departamente.Dar îmi puteți explica de ce obiectivele sportive sunt chiar primele care apar în activitatea dvs.? Sunt așa importante investițiile în domeniul sportului?
Noi de fapt suntem o societate comercială pe acțiuni, în care acționar este statul, prin Ministerul Dezvoltării, care este ordonatorul principal de credite. Sportul a plecat la CNI odată cu cele 400 de săli de sport care au făcut obiectul acelui celebru pariu între Ion Țiriac și Adrian Năstase, în anii 2000. Ce pot să vă spun este că acum sunt peste 1200 de localități în România care au o sală de sport de la CNI. Cu bune, cu rele. Între timp proiectul inițial a fost upgradat, acum sunt altfel, mai moderne, cu sticlă…

Se spunea că prin cele vechi cam ploua prin acoperiș…
Haideți să spun cum erau lucrurile. Că eu nu mă ascund. Fiindcă succesul se împarte și eșecul se asumă, e o vorbă pe care o spun la toată lumea.Vă spun că sălile au fost funcționale, dar depinde foarte mult și de autoritățile locale. Ca să știți cum funcționează CNI-ul: e ca un fel de emisiune „Visuri la cheie”, dar pentru autoritățile locale! De exemplu, a fost visul craiovenilor să aibă un stadion nou. Printr-o hotărâre de Consiliu local se demolează vechiul stadion, noi nu facem demolări, și ne predau nouă terenul gol. Din momentul ăla ei nu mai au nicio treabă, doar să mai facă branșamentele și racordurile la utilități. Iar noi îi chemăm la sfârșit și le predăm cheia. Luați stadionul. Dar ce se întâmplă după, nu mai este problema Companiei Naționale de Investiții. Și revenind la sălile de sport, vă dau un singur exemplu: Potaissa Turda a câștigat Challenge Cup într-una dintre cele 400 de săli construite de noi; și joacă acum în Liga I în aceeași sală, făcută acum 17-18 ani! Au mai extins-o puțin ca număr de scaune, dar în fiecare an fac revizie la echipamente, verifică acoperișul, își schimbă pardoseala dacă e cazul, pe scurt o îngrijesc. Și dacă vă duceți acolo puteți vedea o sală îngrijită. Și cei de la volei, la Alba Blaj, tot într-o sală făcută de noi evoluează. De asta vă spun, depinde și de ce face fiecare ulterior cu sala. La fel cu bazinele de înot, că facem și de astea – trebuie îngrijite de proprietari. Pentru știința dvs., CNI a finalizat în toți acești ani de când există 1199 de săli de sport – vă aduceți aminte că la început au fost numai 400! -, 11 Complexuri sportive și stadioane, 25 de bazine de înot și 3 patinoare. Azi nu există obiectiv pe care CNI să nu poată să-l facă. Și vă amintesc de Cazinoul din Constanța, tribunale, judecătorii, spitale. Avem acum 22 de șantiere în spitale, că tot e discuția că nu se fac spitale. Noi, CNI, avem 22 de spitale la care se lucrează – nu poze, că aici va fi un spital -, vorbesc de lucrări în execuție.

Stadioanele sunt gata, dar trebuie îngrijite

Vă pun o întrebare grea: care dintre stadioanele pe care CNI le-a construit vă place cel mai mult?!
Cel mai mult? Știți cum e cu stadioanele, ca și orice obiectiv al nostru, eu îl văd ca pe un copil…

Aveți cinci copii acum, mari!
(râde) Da, cinci mari. Să începem cu nașterea: se dorește un stadion. Și începe studiul de fezabilitate, partea de proiect, viziunea. La Craiova a fost un concurs de soluții, la care câștigătoare a fost acea soluție cu „oul” și forma respectivă; la Tg. Jiu am încercat o formă care să aducă un pic cu lucrările lui Brâncuși. Am încercat împreună cu arhitecții să preluăm un pic din specificul zonei. După aceea e partea de licitație și începe construcția. În acel moment încă nu îți dai seama cum o să arate. La Craiova arăta ca după bombardament, la Steaua la fel; era mocirlă, totul claie peste grămadă, basculantele care cărau zile în șir molozul, la fel ne gândeam: când o ajunge să fie terminat? Și acum iată-le gata! De asta spun, de fiecare te legi sufletește. Mai mult mi-a plăcut Craiova, acum îmi place foarte mult Ghencea. Vedeți, lucrurile evoluează. La Steaua avem o altă generație, avem o nocturnă cu led-uri, care-ți fac jocuri de lumini, cum vedeți în Occident când se prezintă echipele, nocturna nu-ți mai poate cade ca la cele cu becuri, se închide și se aprinde instantaneu.Gazonul la fel, la Ghencea și la Arcul de Triumf sunt primele din România care au acest gazon hibrid țesut, cu acea mașină care din doi în doi centimetri a băgat fire sintetice… Acum iar ajungem la ce spuneam înainte: să sperăm că vom avea și oameni să le îngrijească, să plece în străinătate, să se ducă în Anglia, să discute cu „groundsmenii” (îngrijitorii de terenuri – n.n.), fiindcă există tot felul de asociații de gen. Din păcate noi în România nu avem așa ceva, mă gândesc că la Facultatea de agronomie măcar un semestru să existeun curs de îngrijirea terenurilor de iarbă, atât pentru fotbal, dar și rugby, golf și pe unde mai există. Idea este să poți să-ți creezi niște oameni, specialiști, dar care să aibă și baza, adică să fie agronomi. Să-ți recunoască o boală dacă văd un fir de iarbă, să vadă dacă rădăcina aia are o problemă… Cum nu avem nici de management sportiv. Pentru că uitați, și la Craiova, și la Steaua, și la Arcul de Triumf, pe lângă stadioane avem o mulțime de spații, săli de antrenament, restaurant, muzeu, sala de fitness, sky-bar, 20 de camere de hotel – toate astea sunt gândite ca stadionul să funcționeze șapte zile din șapte. Deci nu să-l ținem închis și să-l deschidem de două ori pe lună, când joacă echipa de fotbal acasă. La Arcul de Triumf este unul dintre cele mai moderne cabinete medicale din România, cu bazin semi-olimpic, cu cameră hiperbară, cu saună, criogenie. Deci, au toate premisele, toate stadioanele astea ar trebui să aducă bani. Dar pentru asta, repet, ne trebuie manageri sportivi bine calificați. De management arene sportive (subliniază), mai exact.

Comandantul CSA Steaua mi-a spus de curând că echipa care se va îngriji de noul stadion va număra circa 100 de persoane! Nu e rău.
Steaua a fost gândit încă de la început pentru a fi un stadion care să aibă viață non-stop. Și atunci s-au hotărât să facă mai multe săli în care să se antreneze echipele care mergeau de regulă în săli închiriate. Și așa am făcut sală de box, de tenis de masă, de tir – cu arcul sau cu pistolul, o sală de fitness care poate fi și închiriată; am adăugat un spațiu generos în care își vor face muzeul clubului, nu doar cel al fotbalului. Pot să vă spun aceleași lucruri despre stadionul Giulești: multe săli, muzeu, zonă de fan-shop. În plus am încercat să dăm o identitate fiecărui stadion; la Steaua există acel „brâu” de jur împrejurul stadionului pe care sunt puse numele unor mari sportivi ai clubului. Dar nu pot să spun că-mi place mai mult un stadion sau altul, poate doar sentimental, că sunt stelist (zâmbește larg). Dar asta nu înseamnă că nu-mi sunt toate la fel de dragi. Fac parte din tine, nu e vorba că doar construiești, peste ani știi că ai făcut parte din ele, și că de la prima hârtie până la procesul verbal de predare-primire ai fost părtaș la toate, și asta nu poate să ți-o ia nimeni, indiferent ce mai spun unii oameni. La Craiova au pozat unii o crăpătură și-au scris în presa locală că gata, se dărâmă stadionul, alții că zboară o tablă de pe el, iată că au trecut trei ani de când există, e la fel de frumos, și mă duc cu plăcere la meciuri. Acum din păcate e mai greu să mă duc.

Experiența lui Gică Popescu, consilier al primului ministru pentru problemele legate de Euro 2020, v-a fost de folos?
Da, noi am colaborat foarte bine. Când a venit Gică în proiect aprobasem studiile de fezabilitate, ieșise hotărârea de guvern și pregăteam documentele ca să începem licitația. Și împreună am mers pe tot acest traseu, în care mai depinzi și de alții – depinzi de o primărie să îți dea autorizație de construire, de ISU să-ți de aviz, și am mers mereu împreună pentru a rezolva problemele. Apoi ne-am apucat și de acest proiect cu bazele sportive, pentru că pe lângă stadioane în dosarul de candidatură România s-a angajat că va demara construirea a 400 de terenuri de sport noi. Și noi am gândit niște proiecte tip. Vedeți aici (întinde pe birou o planșă desenată), asta este baza mare, vom face 150 din astea, fiecare are două terenuri, înseamnă 300 de terenuri cu gazon sintetic de dimensiuni normale, cu o tribună de 500 de locuri, vestiare, o zonă în care să stea părinții, ca să nu mai vină să strige pe margine, plus un teren mic de tartan, pentru jocuri sportive și tenis; și mai este baza mică, care e un teren de minifotbal cu vestiar, din astea vom face încă o sută în comune și orașe.

Deși sunt probleme mari, eu spun că noul stadion Dinamo se va face!

Ce alte proiecte aveți în acest moment în desfășurare?
Avem în execuție sălile polivalente din Oradea, Constanța (de 5000 de locuri), Pitești (4200 de locuri) și Tulcea (4000 de locuri), Complexul olimpic de natație Otopeni, Sala polivalentă din Bistrița Năsăud (cu 3000 locuri). De asemenea, se află în execuție 21 de bazine de înot proiect tip CNI, precum și 92 de săli de sport. Mai avem Sala polivalentă din Brașov (cu 10.000 de locuri, alături de una mai mică, de doar 1200 de locuri), aprobată prin hotărâre de guvern și urmează să o începem cât de curând. Aici vedeți (arată un alt desen) va fi prima sală din România care va fi special construită pentru persoane cu dezabilități, o facem la Buzău. Acolo, tot ce înseamnă de la suprafață de joc, scaune, mantinelă, porți este astfel conceput pentru a fi adaptată cerințelor speciale. Apoi sala de Turda, 3300 de locuri. Cum vedeți, avem de lucru serios în continuare.

O întreagă epopee l-a constituit proiectul construirii unui nou stadion în Parcul Sportiv „Dinamo”. Din câte am auzit, proiectul începe să prindă contur și construcția poate începe chiar anul viitor. Este adevărat?
Așa cum știți, la Dinamo se dorește să se păstreze stadionul vechi pentru atletism, am înțeles că este singurul din Europa de est cu zece culoare, iar pentru noul stadion, care inițial urma să fie construit pe locul vechiului velodrom, acum se adaugă fostul teren de rugby și terenul „Piți Varga”. Având un teren mai mare, și stadionul va fi pe măsură. Acum, împreună cu proiectanții încercăm să identificăm cele mai bune soluții, fiindcă acolo suntem condiționați și de un PUZ, și de faptul că în spate sunt locuințe și trebuie să respectăm niște retrageri, căile de acces pentru ISU, plus că terenul fiind undeva la minus 10-12 metri, apa freatică este foarte sus. Există o stație de pompare care adună toate apele pluviale și cele din puțuri, le duce în bazinele de colectare și de acolo cu niște pompe imense apa este împinsă spre canalizarea orașului. Dacă pompele s-ar strica două, trei ore, se inundă tot. Noi trebuie să căutăm cele mai bune soluții pentru integrarea acestui sistem în noua construcție. Știu că suporterii își doresc un stadion de 33.000 de locuri, dar eu nu pot să promit nimic. Până nu avem clar ce teren ne este pus la dispoziție, cel soluții găsim astfel încât să înglobăm în noul stadion aceste pompe, ele nu pot fi deloc mutate, abia atunci vom putea spune un cost și o capacitate maximă. Este însă adevărat că am avut deja o întâlnire cu președintele Ionuț Popa și cu cei de la MAI și am discutat pe subiect. E clar că Dinamo merită cu prisosință un asemenea stadion.

Înțeleg că Dinamo în loc să aibă un stadion, până la urmă va avea două!
(zâmbește) Da, ce să zic, dacă vrei să faci un stadion de atletism, nu mai poți să joci fotbal pe el, că se aruncă cu sulița și ciocanul, gazonul se strică. Dar este evident că și acest stadion, inaugurat în 1952, va avea nevoie de reparații generale.

Fiind o societate comercială, nu ne sperie provocările

În Planul de dezvoltare a României pentru ciclul 2021-2027, în care 13,5 miliarde de euro sunt prevăzuți pentru Sport, a fost anunțată intenția construirii a 12 mari complexuri sportive, 8 bazine olimpice, 5 Săli Polivalente (cu o capacitate între 5.000 și 16.000 de locuri), 5 patinoare artificiale, 250 de săli de sport și 400 de baze sportive simple. Cum vede CNI această perspectivă?
Nu ați văzut cum sună „misiunea” noastră: „Noi facem imposibilul posibil, pentru o Românie mai frumoasă!” Acesta e motto-ul companiei. Pentru dvs. poate pare mult (proiectul din Planul de dezvoltare 2021-2027 – n.n.), pentru noi nu pare prea mult! La momentul ăsta, așa cum v-am spus, noi gestionăm undeva la 480-500 de șantiere. Și în fiecare an finalizăm undeva la 80-100. Și nu suntem decât în jur de 180 de oameni. Iar eu la Investiții am 65-66 de oameni. Acum să vă spun și-un secret: noi suntem o societate comercială, și ne plac provocările. Fiindcă această companie se autofinanțează. CNI-ul are o cotă de 5 la sută din „real executat”. Asta ce înseamnă? Că noi cheltuim bani cu studii de fezabilitate, studii de teren, avize, licitații, instanțe în cazul în care avem contestații… în speranța că va începe construcția lucrărilor, și de fiecare dată când constructorul facturează 100 de lei, luăm și noi 5 lei. 5%. Și e simplu: noi dacă nu facem investiții, nu avem bani de salariu. Trebuie să ne acoperim ce am cheltuit pentru investiția respectivă – așa cum v-am spus, la un proiect gen stadion muncești cu doi ani înainte până începe constructorul să factureze. Și cu restul ne plătim chirii, utilități, salarii, deplasări, laptopuri, softuri și așa mai departe. Suntem, cum să vă spun, ca un fond de dezvoltare al statului român, care pune în aplicare politica guvernului, prin Ministerului Dezvoltării. La un moment dat pot fi prioritare investițiile în sănătate, să zicem, să facem mai multe spitale. Când vorbim de Sport, cele 400 de baze sunt cele promise cu EURO, fiecare face cam un milion și jumătate de euro; mai mult de jumătate au deja contracte, sunt pe cale să înceapă. Săli polivalente – de o parte v-am spus. Trebuie să finalizăm licitația pentru sala polivalentă din Timișoara, mai există o solicitare la Iași, cea de la Brașov de care am vorbit…

Și la București?!
La București așteptăm solicitări! Fiindcă, repet, primul pas este ca beneficiarul, Primăria de exemplu, sau MTS-ul, să ne facă o solicitare. Există un „ghid de depunere”, prin care se pot înscrie în programele CNI. Pentru „polivalenta” de la București a existat la un moment dat un proiect al Primăriei, s-a făcut o licitație, după care doi constructori au contestat și respectiva licitație a fost anulată. Și totul s-a întrerupt. Acum aud că au făcut un nou studiu. Poate a fost și teama de eșec aici, fiindcă nu e deloc ușor să duci la bun sfârșit o asemenea construcție. Poate nu într-un an jumătate, ca noi, dar măcar în trei ani! Dacă noi cu 60-70 de oameni putem gestiona sute de șantiere, facem sute de licitații cu 20 de oameni… poate că și Primăria Capitalei o să-și implementeze proiectul. Cum s-a făcut la Cluj, unde Sala Polivalentăși stadionul au fost construite de primărie. Să nu înțelegem că în România numai CNI-ul poate să facă săli de sport sau stadioane, ele pot fi făcute și de autoritățile locale.

Și un patinoar?!
Noi avem acum patinoarul de la Gheorgheni în reabilitare, avem patinoarul de la Tg. Mureș, pe care l-am preluatdupă ce constructorul a dat faliment, mai avem o solicitare de la Primăria Galați.Cei de acolo vor să mărească patinoarul existent, să-l transforme într-o sală multifuncțională, să poată găzdui și hochei, dar și baschet sau handbal. Trebuie să facem acum niște expertize ale clădirii existente, fiindcă degeaba îți dorești, dacă clădirea respectivă nu mai duce, și poate e mai rentabil s-o dărâmi și să faci ceva nou.La București mă doare inima când văd ce s-a ales de „Mihai Flamaropol”, eu joc fotbal chiar alături, la „Alexandreea” (un„balon” care se închiriază – n.n.) și îmi pare tare rău. S-a început în forță, apoi a fost un proces și totul s-a întrerupt. Pentru că până nu se clarifică, nimeni nu-și asumă să intre și să continue lucrările; și noi ne-am lovit de astfel de cazuri.

Pe când un Campionat European de natație la Otopeni?

Când va fi finalizat Complexul olimpic de natație de la Otopeni?
Păi el e finalizat de un an! Dar așteptăm ca primăria să-și finalizeze partea de licitație pentru branșamente. Am auzit că trebuie făcută și o subtraversare pe sub DN1 pentru curentul de înaltă tensiune… E tare păcat, complexul arată superb, are vreo șase bazine, inclusiv unul de sărituri, capacitatea este de aproape 3000 de spectatori, proiectul este omologat pentru a găzdui aici inclusiv un Campionat European! Înțelegem din ultimele noastre discuții că au început în forță lucrările pentru racordul la utilități. Dar nu putem face recepția, nu ne mai lasă legea s-o facem fără utilități. Vă dați seama, nici nouă nu ne convine să stăm cu clădirea la noi și la constructor, fără să putem s-o predăm.

O ultimă întrebare: cum vedeți activitatea dvs. în sprijinul sportului românesc?
Vreți să vă spun ceva?Eu am spus, și-o spun mereu,eu nu cred că poporul român nu e talentat la sport. Că genele nu mor. Hagi e dat de noi, Ilie Năstase, Țiriac, Halep acum, caiac-canoe, cu Ivan – noi tot ăia suntem! Am luat la Los Angeles 53 de medalii, cu 20 de medalii de aur, de am ieșit locul doi după SUA.Cum spunem, tot ăia suntem. Dar ce putem face? Ce putem face acum sunt aceste investiții. Avem stadioane noi, avem peste 1200 de săli de sport în România, și nu sunt mai mult de vreo 3000 de comune în țară. Una din trei are o sală de sport de la CNI; s-or mai fi făcut și de autoritățile locale. Nu vreau să uit de sala de gimnastică de la Dinamo, am auzit că au fost niște specialiști din Anglia care au rămas uimiți. Cred că acum bază avem. Talentul poporului nostru există, eu nu cred că dispare dintr-odată. Dar trebuie să-i găsim (pe sportivi – n.n.),asta ar fi următoarea etapă după mine. Îmi aduc aminte când eram copil veneau la școală diferiți antrenori și ne selecționau. Acum acești antrenori nu prea mai există. Și nu știu dacă n-ar trebui să ne călcăm pe orgoliu și să aducem niște antrenori din străinătate. Care, la rândul lor, să crească niște antrenori români. Cred că pe partea asta noi am cam rămas în urmă; alții au evoluat și noi am rămas pe loc. Doi: un vis al meu, l-am și spus și altora, e să ne alegem câteva discipline olimpice, să facem proiecte și poate încercăm să facem niște centre de performanță. Să mă duc la Tulcea pe caiac-canoe, în Moldova să mă duc pe partea de box, lupte, în zona Olteniei să mă duc pe fotbal, în Ardeal, undeva Sibiu, Sighișoara, să te duci pe handbal. Și să susții financiar toate aceste centre. Poate un părinte nu are de unde să dea două milioane pentru ca să facă copilul baschet sau handbal. Dar dacă ai aceste centre, poți să te duci la părinte și să-i spui „copilul dumitale este talentat la … caiac. Hai, adu-l la noi, nu te costă nimic, și noi ți-l și educăm, ți-l și creștem. Și aducem niște antrenori de afară, îi plătim bine, asta e, punem clar niște criterii de performanță, și-i spui: „măi prietene, ai grupa asta, te plătesc, dar în trei ani tu trebuie să ai, nu știu, la lotul under 14 sau 15, sau 16, atâția copii la lot. Dacă vreți, cum e la noi, la CNI. Noi știm că dacă nu facem, nu avem bani de salariu. Și dacă știi ce trebuie să faci, te duci și cauți copii, în antrenezi și câțiva dintre ei ajung la loturile naționale. Altfel nu se poate. Cum face și Hagi; el îi ia de mici, îi ține la școală, le dă să mănânce și-i face fotbaliști. Din o sută măcar cinci sunt talentați. Eu sunt încrezător.


Domnule Cefălan, vă mulțumesc și vă urez mult succes în activitatea dumneavoastră!

leave a reply