„România a devenit azi placa turnantă a manifestărilor de șah de pe continent”

Dumitru Graur: Domnule președinte, ați jucat șah de mic?
Vlad Ardelean: Chiar de mic. De la 5 ani. Bunicul meu m-a învățat să joc, și jocul m-a prins. Mi-aduc aminte că mai târziu, prin clasa a treia sau a patra, eram la Timișoara și ne-au dus la Casa Pionierilor, la un curs de navomodelism. Și eu am fugit de acolo, am ieșit din curs, mi-am dat seama că nu era pentru mine. Dar țin minte că am bătut coridoarele alea și acolo al văzut o cameră deschisă, unde se juca șah. Am intrat, și de acolo n-am mai plecat. Am câștigat o partidă sau două, nu-mi mai aduc aminte exact, și m-au recrutat, am ajuns la Clubul Medicina din Timișoara. Așa a început. Șahul a fost pentru mine însă mai mult un hobby decât o activitate de performanță. Când a început școala să mă solicite mai serios, atunci alegerea între sport și școală a fost clară, mai ales venită de la tatăl meu, care mi-a pus în vedere că nu există alternativă pentru școală.
Ce erau părinții dvs.?
Tata era profesor la „Traian Vuia”, la Timișoara, profesor de Rezistența materialelor, iar mama era inginer constructor.
Și atunci, care a fost categoria maximă la care ați ajuns ca șahist?
Am avut o normă de candidat de maestru, dar n-am fost niciodată candidat de maestru cu acte în regulă. Însă am jucat destul de mult: campionatele naționale școlare, existau campionate județene, exista o activitate bogată, Olimpiada școlară la șah… Țin minte că în clasa a VII-a am fost la un turneu de șah la Paris, mi-aduc minte că primarul Parisului era Jacques Chirac, și am dat mâna cu el (râde). După care am avut un concurs de șah la Moscova, apoi încă unul în Tadjikistan, la Dușambe! Eram în clasa a IX-a, tocmai intrasem la Liceul de informatică de la Timișoara, un liceu cu pretenții. Așadar, chiar dacă nu am avut o categorie mare, am jucat multe concursuri de șah și am avut ocazia să călătoresc un pic, mi-am deschis ochii de copil cu șahul. Iar asta consider că m-a ajutat extraordinar de mult în viață. Cu șahul am rămas un bun prieten, șahul m-a ajutat mereu să iau decizii inspirate.

AI joacă un șah diferit

Azi mai jucați?
Mai joc cu colegii, există o aplicație care se numește „Social Chat”. Joc acum mai cu seamă pe „chess.com” (site specializat în șah online – n.n.). Seara, când ajung acasă, îmi place să mă uit la o partidă de șah, sunt două-trei canale de YouTube pe care urmăresc partide de șah, după care joc o partidă sau două, înainte de a mă pregăti de culcare. Joc online, cam cu cine se nimerește, dar în general în limita de ELO (ierarhia mondială a jocului de șah – n.n.) pe care îl ai.
Dumneavoastră ce ELO aveți?
Acum, pe „chess.com”, undeva pe la 1.600-1.700, cam aici sunt. Dar îmi place mult să urmăresc partide de șah. Mi-a plăcut mereu să urmăresc și algoritmii de șah ai Inteligenței Artificiale, care joacă șah în mod diferit decât joacă o minte umană.
Cum vine asta?
Vă spun că marii jucători ai lumii au și ei dificultăți în a înțelege și a explica mișcările pe care le fac algoritmii de inteligență artificială. Sunt mutări neuzuale și netestate de către mintea umană! Asta dă posibilitatea unui jucător de șah de a urmări, probabil pentru prima dată, diferența între om și mașină. Pentru că în alte domenii încă nu e chiar atât de evidentă capacitatea unui mașini față de mintea omului. De exemplu: se vorbea înainte destul de mult despre creativitate, ca fiind apanajul exclusiv al minții umane. E, în șah, dacă vă arăt modul în care joacă acești algoritmi de inteligență artificială, construiți în general de „DeepMind”, adică divizia de inteligență artificială de la Google, acolo veți vedea doar creativitate! Pentru că algoritmul testează lucruri pe care mintea umană încă nu le-a încercat. Și atunci, conceptul de creativitate în lumea digitală se transformă, iar în șah deja se văd lucrurile astea. Acum începe totuși să fie din ce în ce mai evident în zona de scris software. Mașina poate face asta. Iar acum programatorii trec prin etapele prin care noi șahiștii am trecut acum patru, cinci ani de zile. În care am reușit să facem diferența între modul în care se comportă o mașină și mintea noastră umană. Acesta este un moment puțin umil, nu știu dacă este chiar cuvântul cel mai bun, în care îți dai totuși seama de limitarea minții noastre.

Cum am băgat 600.000 de dolari în șah

Sunteți președintele federației de șah din 2021 și ați spus că marele Garry Kasparov v-a convins să candidați, cu doi ani mai devreme, când l-ați cunoscut odată cu organizarea de către dvs. a Grand Chess Tour în România, cel mai mare turneu de șah al planetei. Cum a reușit fostul campion mondial să vă convingă să preluați șefia federației?
E adevărat că implicarea mea în șah a venit prin intermediul lui Garry Kasparov. El a fost invitat prima dată în România de Orlando Nicoară (unul dintre cei mai importanți oameni din domeniul online – n.n.), la lansarea „profit.ro”. Acolo a fost invitat Kasparov, ca să vorbească despre inteligența artificială, despre lupta omului contra mașinii, și așa mai departe. Am fost și eu invitat, și la o cină privată am avut ocazia să-l cunosc pe Garry Kasparov. Eram pe atunci directorul general de la Superbet și atât eu, cât și fondatorul de la Superbet, Sacha Draghic, am făcut șah când am fost mici. El în fosta Iugoslavie, eu în România. I-am povestit lui Sacha că l-am cunoscut pe Kasparov și i-am propus să punem niște bani și în șah. Așa a început povestea, eu nu avusesem nicio legătură cu federația până în momentul acela. Când și Sacha a fost de acord, l-am contactat pe Kasparov și l-am întrebat dacă n-ar fi de acord să aducem o etapă a Grand Chess Tour în România. Acest turneu planetar este creația lui și este organizat de Fundația Kasparov, cu sediul la New York. Garry a fost de acord, am semnat un contract cu el și etapa din România a costat 600.000 de dolari. Toți directorii de la Superbet mi-au sărit în cap, cum să bagi 600.000 în șah? Noi eram în ceva negocieri cu federația de fotbal, iar eu băgam banii în șah! Dar a fost un proiect de suflet, pot să spun asta. Premiile au fost de 330.000 de dolari, plus logistica, transportul, cazarea timp de o săptămână, s-a ajuns la 600.000 și ceva de dolari. Cu mediatizare, că am vrut să dăm o anumită dimensiune proiectului, să nu-l facem chiar incognito, că nimeni nu știa la noi de Grand Chess Tour. Poate spre surpriza noastră, turneul a avut o bună reflectare în media și mulți au lăudat inițiativa noastră. După care au venit cei de la federație, pe atunci președinte era domnul Iacoban, împreună cu domnul Dobronăuțeanu, și ne-au spus că e păcat că banii ăștia se duc numai la jucătorii străini. N-ați vrea să faceți ceva și pentru jucătorii români?

Un turneu numai pentru jucătorii români

Îndreptățit.
Da. Și atunci ne-am propus că în etapa următoare, când va veni Kasparov din nou aici, o să facem și un turneu similar pentru vârfurile șahului românesc. Ne-am gândit să tăiem un zero de la cei 330.000 de dolari pentru premii, și facem exact, după aceleași reguli de la Grand Chess Tour un turneu pentru cei mai buni zece șahiști români. Mi-i dați voi, de la federație, care sunt primii zece, și eu fac în paralel un turneu pentru ei. Și așa s-a desfășurat a doua ediție a Grand Chess Tour în România. Cu turnee separate. Nici n-au cum să joace împreună, diferă prea mult ELO-urile, jucătorii mari nu prea joacă decât între ei. Astfel pot zice că a fost o ediție și mai reușită, datorită implicării fostei conduceri a federației.
Ce a urmat?
Pentru a treia ediție am fost nevoiți să amânăm, fiindcă a venit Covidul, în 2019. În 2020 eu am plecat de la Superbet, dar am rămas în contact cu ei pentru șah. Iar la ediția din 2020, într-o zi am ieșit la masă cu câțiva oameni de la federație, era în mai sau iunie, și mi-au spus că în doar două luni de zile vor fi alegeri la federație. Și dacă n-aș vrea să particip la alegeri pentru postul de președinte? Eu fiind un om de business, n-am candidat niciodată nicăieri, nu știam nimic despre zona aceasta a managementului sportiv. Nu am fost interesat. Nici nu prea era momentul, mă apucasem de business-ul ăsta de servicii medicale (este vorba despre rețeaua de clinici de imagistică medicală Medima – n.n.), nu îmi trebuia în niciun fel așa ceva. Dar m-am întâlnit cu domnul Dragic într-o după amiază și când i-am spus ce mi-au propus cei de la federație, mi-a reamintit ce i-am zis ca să-l conving să organizăm etapa de Grand Chess Tour. I-am spus să facem ceva pentru șah. Și după al doilea turneu am venit și l-am întrebat dacă nu facem ceva și pentru români? Atunci, îmi zice el, dacă vrei să faci ceva cu adevărat pentru comunitatea șahului din România, doar în felul ăsta poți să faci cu adevărat. OK. Și am stat și m-am gândit, apoi l-am apelat și pe Kasparov. I-am spus că nu sunt un om din infrastructura șahului, n-am fost niciodată. Iar Kasparov mi-a zis TREBUIE să faci asta! Ba mai mult, mi-a zis că este dispus să facă un video, în care să spună la toată lumea că mă susține. L-am rugat să mai stea, m-am gândit să-mi fac o echipă mai întâi. Să văd cu cine plec la drum. Am discutat atunci cu Sasha Dragic, cu Andrei Constantinescu…
Andrei Diaconescu din câte știu este unul dintre cei mai de succes investitori și dezvoltatori de imobiliare.
El conduce cea mai mare companie de imobiliare din România, One United. I-am întrebat pe Sasha și pe Andrei dacă vor dori să vină împreună cu mine, să mă susțină, altfel n-are rost să mă duc acolo și șahului să-i lipsească în continuare resursele. Vreau să știu că am pe ce să mă bazez. În speță, proiecte financiare, asta doream. Și amândoi au fost de acord. Iar Andrei mi-a spus că ar fi de acord să vină vicepreședinte la federație.
Și Kasparov?
Când i-am spus, a făcut imediat un video (râde). Eu nici nu mă înscrisesem la alegeri, când m-am trezit cu video-ul distribuit pe YouTube. E și acum acolo, puteți să-l vedeți.

Buget de un milion de euro din sponsorizări!

Sunteți co-fondator şi CEO al Medima Health, o rețea de clinici de imagistică având mai multe unități în întreaga țară. Numai anul trecut ați deschis 5 clinici noi, sunteți antreprenor și manager de carieră. Cum spuneați, în Consiliul director al federației îl aveți și pe Andrei Diaconescu, un dezvoltator de succes în imobiliare. Se pare că nu ați venit la federație ca să vă îmbogățiți!
(râde copios) Uitați, aceasta e Medima (arată spre panoul așezat pe perete), sunt 16 unități acum și încă 6 în construcție. O astfel de clinică costă două milioane de euro. Până la sfârșitul anului vom avea o investiție de 50 de milioane de euro în România. Am venit la federație ca să aduc, nu să iau. Când am preluat postul am văzut că federația avea o finanțare de 300.000 de lei de la minister, pe care de altfel o are și acum. Iar cu banii ăștia nu poți să ții 25.000 de jucători de șah pe care îi are federația. Azi bugetul este de 1 milion de euro. Și este mai cu seamă din sponsorizări. La noi peste 95 la sută din bugetul federației provine din mediul privat, sunt sigur că suntem pe primul loc luând în considerare toate federațiile sportive din România.
Așa cum ar trebui să fie, domnule Ardelean. Numai în felul acesta s-ar putea dezvolta sportul românesc pe baze sănătoase din punct de vedere financiar.
Noi nu stăm cu mâna întinsă la minister, nu le-am cerut niciodată nimic. Ba da, le-am cerut sprijin pentru naturalizarea unor sportivi străini. Există o procedură pentru obținerea mai rapidă a cetățeniei, iar ministerul trebuia să ne susțină în această direcție.
Și pe cine ați adus?
L-am adus din Ungaria pe Richard Rappaport, cred că este primul sportiv maghiar care s-a decis să reprezinte România, și un ucrainean, Kiril Șevcenko, care a ieșit recent vicecampion european la seniori. Amândoi fac acum parte din echipa României.

Obiectivul de performanță se va vedea la Olimpiada de șah de la Budapesta

În ultimii ani, România a fost în top 25 mondial. În 2021 v-ați angajat ca în următorii 4 ani să fim în top 20, iar în 8 ani să ajungem în top 10 mondial! Nu este prea mult ce v-ați propus?
Pe partea de mare performanță, șahul se judecă prin echipele naționale, cea feminină și cea masculină, care în ultimii 15-20 de ani n-au strălucit. Cea feminină a stat între locurile 10 și 20 în lume, iar cea masculină între locurile 20-30, cam aici stăteam. Azi intenția noastră este de a aduce masculinul între locurile 10 și 20 în lume, adică să câștigăm zece locuri, iar femininul să intre în top 10. După care, să zicem în următorii patru ani, idea ar fi ca și masculinul să intre în top 10. Cam ăsta e proiectul. Ne-am mai propus să dublăm numărul de medalii, a fost și un obiectiv electoral, dar l-am făcut. La șah performanța se vede la Olimpiade, care sunt din doi în doi ani, acolo se joacă și se notează performanța mondială. Anul acesta Olimpiada de șah va fi la Budapesta. Cu această ocazie vom face ceva absolut nemaipomenit, ceva care nu s-a mai întâmplat niciodată în România, torța olimpică a șahului va trece prin București! Va fi un moment deosebit. Și aici, la Olimpiadă, echipele noastre ar trebui să ne arate drumul de performanță pe care ne aflăm.

Va juca și Rappaport la Budapesta?!
Sigur că joacă. Tocmai de asta era importantă povestea cu cetățenia. Sperăm să ne dăm testul de performanță al avansului pe care îl fac echipele noastre!

Ne bazăm pe învățătorul de la cursul primar

În proiectul dvs. electoral ați vorbit, între altele, despre triplarea numărului de școli în care se studiază șahul ca materie opțională prin susținerea antrenorilor care predau și prin eliminarea barierelor birocratice care limitează prezența antrenorilor în școli. Despre ce este vorba?
O să vă explic imediat. Șahul are o bază legislativă foarte bună în momentul ăsta, prin care i se permite ora opțională de șah în școlile publice. Șahul poate fi învățat în școală. Deci, POATE, conform legii. Problema este că nu are cine să-l predea. Este un protocol pe care l-a semnat cu Ministerul Educației fosta conducere a federației, merită felicitată pentru asta. Însă noi am constatat că nu are cine să preda șahul în școală. Erau profesorii de sport, dar nu era ce trebuie. Și atunci noi am construit o adevărată infrastructură, în care am investit foarte mult. Am considerat învățătorul de la clasele I-IV ca fiind veriga esențială care să predea șahul în școală. Și am demarat un proiect de „train the trainer”, adică de formare a învățătorilor. Face parte din proiectul național de educație prin șah și astfel ne bazăm pe aceștia să facă niște cursuri, oferite gratuit de federație, printr-un sistem de 120 de formatori la nivel național. În felul acesta am format anul trecut 3.000 de cadre didactice, care începând din acest an pot să predea, cu acte în regulă, șahul în școală. Am creat așadar acea bază administrativă care să poată pune rotițele în mișcare pentru un sistem care teoretic exista, dar în fond nu funcționa.
Este îmbucurător faptul că și Ministerul Educației v-a sprijinit.
Da, ne-am înțeles foarte bine cu cei de la minister. Dar vreau să vă spun că există o cerere extrem mare, și nu din partea copiilor, ci a părinților, care vor ca copiii lor să aibă posibilitatea de a învăța șahul. Și această tracțiune se translatează și la cadrele didactice. Care fac acest curs gratuit, apoi vin și predau șahul la școală. Iar acum a apărut și fenomenul de meditații la șah, care în unele locuri, cum ar fi aici, în nordul Bucureștiului, au ajuns să coste cât ora de matematică! Vorbim deja de cerere și ofertă, fiindcă părinții își doresc să-și ducă copiii la șah. Anul acesta ne-am propus să formăm încă 2.000 de cadre didactice și să le ajutăm, prin intermediul inspectoratelor generale școlare să predea ora opțională de șah. Și la Vaslui, și la Reșița, și la Botoșani, și pe unde or face. Și au și posibilitatea să câștige niște bănuți în plus, în această piață a orelor de șah. Dăm fiecărui cadru didactic cinci table de șah cu piese, îi dăm un cont pe infrastructura digitală a federației, în care au o sută de videouri gratuite de predare a șahului, pe care le pot expune în sala de șah, le dăm întreaga bază necesară pentru predarea șahului la clasele I-IV. După cum știți, de aici începe totul, de la copii. Tocmai de aceea, etapa următoare pe care o facem va fi reconstruirea Olimpiadei Școlare, cum era pe vremea doamnei Elisabeta Polihroniade. Federația noastră va susține acest proiect, împreună cu Ministerul Educației. Va fi un proiect mare.

Cel mai mare festival de șah din Europa

Un alt proiect ambițios a fost transformarea României în “Capitală a șahului european” prin circuitul Grand Prix Tour Șah România, despre care am vorbit, dar și Grand Chess Tour, un succes pentru care meritați felicitări. Cum ați reușit?
Da, asta chiar am reușit. S-a dus aici o mare parte din bugetul federației. Am creat acest circuit de Grand Prix, în care premiile sunt de 30.000 de euro per etapă – începem la Palatul Parlamentului din București și terminăm la Alba Iulia -, sunt cinci orașe mari unde facem „Open”-uri, adică turnee de șah care sunt deschise pentru internațional, dar și pentru români. Datorită organizării, dar și premiilor în special, noi am stabilit niște recorduri nemaiîntâlnite în România ca număr de participanți și de calitate a jucătorilor. De exemplu, anul acesta am început cu 450 de jucători la Palatul Parlamentului – și a fost cel mai mare turneu de șah care s-a organizat în ultimii 30 de ani în România. Punându-le cap la cap aceste cinci etape, ne dau cel mai mare festival de șah din Europa. Dacă adăugăm și Grand Chess Tour-ul, unde aducem tot ce are mai bun șahul de pe planetă, prin intermediul organizației condusă de Kasparov, iată că dintr-o dată România devine placa turnată a șahului în Europa. Iar lucrul ăsta, de ce să n-o spunem, ne-a cam ieșit. Adică, suntem acolo. Putem spune anul ăsta că da, ne validăm ca fiind țara cu cele mai interesante și consistente evenimente de șah din Europa. Alături de turneul de la Reykjavik, de la Wijk aan Zee și altele asemenea, care sunt însă turnee punctuale. La noi, întregul circuit fac ca România să devină un punct fierbinte al fenomenului șahistic. Vin jucători mari. De exemplu, la ultimul turneu de la Parlament a fost și un vicecampion mondial, Ruslan Ponomariov din Ucraina.

O bună parte din succesul meu profesional se datorează șahului

Sunteți un potent om de afaceri. Am aflat că ați generat 800 milioane de euro creștere în valorile totale ale acțiunilor companiilor pentru care ați lucrat de-a lungul timpului; aveți 20 de ani de experiență în management executiv, fondator al mai multor afaceri în Europa Centrală și de Est. Cu ce v-a ajutat sportul în cariera dvs.?
Eu cred că un om de afaceri poate atinge mai ușor succesul dacă are în spate o experiență sportivă. Sportul te învață sa fii determinat și să nu renunți atunci când ceilalți îți spun să te oprești. Te învață ce sunt satisfacțiile și, foarte important, îți arată cum să treci peste dificultăți, să ți le însușești și să câștigi de pe urma lor. Pentru businessul de performanță trebuie să te pregătești din timp. Și nu e suficientă școala. Este importantă enduranța. Care vine dintr-o sănătate fizică, care este foarte importantă, fiindcă îți poate aduce acel supliment de energie, care este necesară în fiecare zi în momentul în care conduci oameni. Și bineînțeles este foarte important antrenamentul minții. Iar aici șahul pe mine m-a ajutat categoric. În business, sportul – care înseamnă atât antrenarea minții cât și a organismului, prin antrenamentul fizic -, este din punctul meu de vedere esențial. Vorbesc de businessul de performanță. Consider că o bună parte din succesul meu profesional este datorat șahului, iar acum cred că e timpul să dau înapoi comunității și să contribui la dezvoltarea acest minunat sport. Nu iau nimic material pentru mine, dimpotrivă, totul este să dau, să aduc. Dar vă spun că nu fac lucrul acesta chiar degeaba, și eu mă încarc cu o energie foarte bună când sunt conștient că fac un lucru bun pentru comunitate. Când faci asta, ți se întoarce înapoi, primești satisfacția reușitei, care se transformă apoi într-o energie bună, importantă pentru modul în care acționezi în fiecare zi. Fiindcă un om trebuie să-și tragă de undeva o resursă energetică, ceva care să-l motiveze să facă lucruri mai diferite decât fac majoritatea oamenilor. Ce am făcut la șah mi-a adus enorme satisfacții.
Va deveni șahul cu adevărat un sport național? Știu că asta v-ați propus.
Eu cred că da. În momentul de față avem 25.000 de sportivi. Suntem a treia federație din țară ca număr de sportivi legitimați, după fotbal și baschet. Iar pe locul 4 sunt karatele. Noi am crescut cu 25 la sută față de acum trei ani. Dacă vom continua în felul acesta vom depăși baschetul, dar noi nu măsurăm cu adevărat impactul pe care îl are șahul. Fiindcă datorită acestor instrumente online șahul are o bază din ce în ce mai vastă, devine un sport de masă. De multe ori vedeți tot felul de oameni care stau cu ochii pe telefoane. Să știți că mulți dintre ei joacă de fapt șah.
Nu stau pe TikTok?
Majoritatea poate stau pe TikTok, dar eu am văzut și oameni care joacă șah. Și pot fi foarte mulți. Datorită acestei accesibilități a șahului, cuplată și cu mișcările poate mai inspirate ale unei federații active, eu cred că este un moment bun pentru șah.
Ce înseamnă astăzi jocul de șah în lume?!
Înseamnă atât un sport, cât și o educație. Această dimensiune educativă a jocului de șah este foarte importantă. Ca exemplu, India a început să introducă obligativitatea șahului în școală. Și mai sunt multe altele, de exemplu Armenia, Georgia – care au șahul obligatoriu în școală. În Turcia sunt anumite inițiative, în Spania, în Norvegia – toată lumea este convinsă că șahul are o dimensiune educativă extrem de valoroasă, în special în zona copiilor. Cred că alte sportului sunt văduvite de această latură. Șahul este sportul minții. Astăzi șahul are un moment foarte bun la nivel mondial, nu numai în România. Și sperăm să creștem în continuare.
Nu-mi rămâne decât să vă urez mult succes în tot ce faceți!
Vă mulțumesc. Mi-a făcut plăcere întâlnirea cu dvs.

Interviu realizat de Dumitru Graur și publicat în numărul 124 al revistei „Sport în România”