„David Popovici nu este numai un băiat care înoată repede, este și o voce foarte importantă pentru tânăra generație”

Dumitru Graur: Stimată doamnă, natația mondială se află încă sub impresia colosală pe care un sportiv din România, David Popovici, a produs-o la Singapore, unde a câștigat de o manieră entuziasmantă cele două medalii de aur ale probelor de 100 și 200 metri. Ați fost acolo, povestiți-ne cât de puternic a fost impactul lui David asupra întregii ediții a Campionatului Mondial.
Camelia Alina Potec: Singapore ne-a adus o foarte mare bucurie. A fost o experiență pe care nu o vom uita niciodată, în primul rând pentru că s-a scris istorie pentru România – David a devenit primul sportiv din lume care reușește dubla 100-200 metri liber la două campionate mondiale consecutive. Iată că după ce a reușit să egaleze la Budapesta recordul sportivului american (Jim Montgomery, care a făcut acest lucru în 1973, la prima ediție a CM – n.n.), acum a devenit primul sportiv care reușește această dublă încă o dată. Am avut emoții la Singapore fiindcă a fost o deplasare grea, departe de casă. Nu știam cât de bine se vor acomoda sportivii noștri, știți că am avut șase sportivi calificați la această ediție a campionatelor mondiale, 2 la înot, 2 la sărituri în apă, 2 la sărituri de la mare înălțime și nu știam cum se vor acomoda cu fusul orar, cu baza sportivă… Și da, lucrurile au ieșit bine, iar David a scris istorie. A reușit să se motiveze, să treacă peste primele zile, care au fost dificile, a și declarat lucrul acesta. Emoțiile și-au spus cuvântul, dar iată că a reușit să și le învingă, și să concureze așa cum știe el, în stilul propriu: ambițios, hotărât să înoate repede, decis să treacă de etapele preliminare finalelor, iar în finală să dea tot ce a putut, și a pregătit.
Mai poți să ai emoții când ești cine ești, când te cheamă David Popovici?
Nu ai cum să nu ai emoții. După o perioadă grea de pregătire, în care oricare sportiv face tot ce depinde de el, de antrenor și de echipa din jurul sportivului, când ajungi la competiția propriu-zisă îți dai seama că totul depinde, peste 90 la sută de tine ca sportiv; în spatele bloc-starturilor ești singur, chiar dacă ai niște îndrumări din partea antrenorului, chiar dacă există o strategie și un feed-back după probă, în timpul probei ești singur, tu în spatele bloc-startului, și ai de făcut ceva. Ori nu întotdeauna îți iese cum ți-ai propus. N-a fost cazul lui David.
Care au fost mai exact reacțiile internaționale?
Deja există respectul pentru David de foarte mulți ani. De la Budapesta (CM iunie 2022 – n.n.), ba chiar dinainte, de la Jocurile de la Tokyo din 2021, când David a reușit să surprindă lumea mondială a natației cu timpii pe care i-a înotat la juniori. Atunci s-a calificat la Jocuri cu prima performanță mondială, junior fiind, iar de atunci și-a câștigat respectul și aprecierea tuturor. Ce s-a petrecut la Singapore n-a fost până la urmă decât încununarea supremă, pe deplin meritată. David este un fenomen!

Copiii vor să știe cum se simte David în apă

M-ar interesa să aflu de la dvs. cum a influențat, și cum influențează David, în continuare, înotul din România. De exemplu, ați simțit că vin acum mai mulți copii la înot? Seamănă cu ce reușise Simona Halep pentru tenis?
Da. Chiar dacă nu îmi place să compar sporturile între ele, și sportivii de la ramuri diferite, fiindcă fiecare are povestea și drumul lui, în cazul acesta pot confirma că David aduce plusvaloare înotului românesc, bazinele sunt pline peste tot în țară, există o foarte mare dorință de a se construi alte bazine, ori să se refacă unele dintre ele, există părinți care își duc copiii, la cererea lor, la bazinele de înot ca să învețe să înoate. Cei mici își doresc să vadă cum se simte David în apă, să guste un pic din această stare, cum este să fii în apă… Este un fenomen la nivel național, este normal să fie așa, și mă bucur că David are timp să le vorbească copiilor, să vorbească despre beneficiile acestui sport, chiar dacă pentru el lucrul acesta înseamnă și puțină oboseală, când ar trebui să intre la recuperare. Dar am apreciat că el face asta cu mare drag, se vede că nu face un efort mare și că a știut întotdeauna să combine partea de performanță cu dorința lui de a motiva și influența noua generație să meargă către mișcare, către sport. Nu neapărat către cel de performanță, dar către sportul de masă, cum se spune. David nu este numai un băiat care înoată repede, cum îi place lui să spună, este și o voce foarte importantă pentru tânăra generație.
S-au remarcat în ultimul timp mai multe nume noi în înotul de performanță, iar Denis Popescu (aur la Samorin, 100 fluture, bronz la 50 m) este cel mai important dintre ei. Ar mai fi și Rebecca Diaconescu – locul 4 la 800 m și 1.500 m. Le întrevedeți posibilități de progres?
Bineînțeles. Sunt în atenția noastră pentru următoarea ediție a Jocurilor Olimpice. Denis are o poveste, el fiind ambiționat să treabă peste momentele dificile pentru ca să ajungă anul acesta campion european U23, după ce a ratat la câteva sutimi de secundă calificarea la JO de la Paris. El a avut de făcut o operație, în urma unei accidentări. Și a făcut operația în vacanța de vară, a renunțat practic la vacanță pentru a putea începe pregătirea împreună cu ceilalți sportivi în septembrie, cu obiective de performanță în vara anului 2024. A reușit să se automotiveze, să recupereze cea a pierdut în urma operației, ca forță în primul rând și să devină în acest an campion european. Denis are un mare potențial, are posibilitatea să ajungă la următoarea ediție a Jocurilor, a văzut că se poate și cu siguranță că tinde să ajungă cât mai sus. În ce o privește pe Rebecca, și ea a avut niște schimbări în pregătire, a schimbat și locul de pregătire, și antrenorul, iată că și ea este acum într-un progres vizibil.

Un campionat mondial, chiar de juniori, nu se obține ușor

La Campionatul Mondial pentru juniori de la Otopeni sunt prezenți delegații din 124 de țări. Delegația Statelor Unite este cea mai numeroasă, cu 45 de sportivi, cu rezultate deja notabile pe scena înotului mondial. De asemenea, Japonia a venit la Otopeni cu trei deținători de timpi de recorduri, iar Australia, China și Marea Britanie vin și ele cu înotători puternici. Cât de important este că România găzduiește o asemenea competiție de amploare?
În primul rând pot să spun că în momentul în care s-a discutat (la federația internațională – n.n.) despre posibilitatea ca o țară ca România să organizeze un campionat mondial, am primit niște răspunsuri foarte seci. Că în primul rând ne trebuie infrastructură. Dar eu voiam să aflu condițiile exacte pentru a organiza o astfel de competiție. Se întâmpla acum, cinci sau șase ani. Știam că în România urma să fie gata acest bazin, aici la Otopeni. După care am tot insistat cu întrebările, voiam să știu condițiile scrise pentru organizare. Până la urmă am aflat care sunt etapele pe care trebuie să le parcurgem pentru a primi dreptul de organizare. Cred că am reușit să câștigăm încrederea decidenților și am pornit pe etape. În 2022 am organizat Europenele de juniori, în 2023 Europenele de seniori în bazin scurt, iar în vara anului trecut am purtat prima discuție serioasă la World Aquatics pentru organizarea Mondialului de juniori. Și am reușit! Peste 20 de delegații au venit în ultimele șase luni ca să verifice absolut tot, de la infrastructură la condiții de cazare, condiții de transport, trafic, inclusiv tradiții specifice românești, au stat câte 3-4 zile, iar acum avem țări care au venit cu delegații foarte mari, pentru că au văzut că totul este foarte în regulă aici. Ca să vă spun direct, este important că am ieșit în față, că suntem pe harta sportului mondial cu o competiție majoră și stăm din nou la masa celor mari, că ni se cere părerea în cazul schimbărilor majore în sportul mondial. Și chiar ni se cer sfaturi, cum e cazul cu voluntarii – avem cam 200 de voluntari, care s-au înscris pe platformă -, iar echipe mari, ca Australia și Statele Unite, ne-au întrebat cum am făcut, care a fost procedura prin care am reușit să atragem un număr atât de mare de voluntari. Dar trebuie să spun că estimările World Aquatics n-au anticipat numărul de participanți, nici cel al numărului de delegații naționale, 124 de țări. Vorbim de aproximativ 1.000 de sportivi, de 300 și ceva de oficiali, de 60 de arbitri internaționali – avem și 8 arbitri români -, vorbim de presa internațională, de părinții sportivilor… Noi am estimat undeva la 3.000 de oameni care au venit în aceste zile în București cu ocazia acestui eveniment.

Am înțeles că au fost probleme de finanțare!
Eu sunt încă sub euforia reușitei organizării acestui campionat, dar și a oboselii eforturilor pentru rezolvarea finanțării. Situația în România este dificilă, așa cum știți, situația sportului românesc este poate și mai dificilă, față de alte domenii în care există tăieri; la noi bugetul era zero. Am înțeles că nu mai trebuie să facem exagerări, am micșorat bugetul, n-am mai avut nici festivitatea de deschidere (râde), deși ne-am fi dorit, dar important este că am primit bugetul necesar cu două zile înaintea competiției. Echipele au început să ajungă la București din 15 august, am întâmpinat la aeroport chiar delegația Statelor Unite, iar noi primisem bugetul abia pe data de 13!
V-a trecut glonțul pe la ureche?
Mai mult decât atât! A fost o perioadă foarte dificilă – și dacă vorbeam la început despre succesul lui David de la Singapore, vă spun că noi ne-am bucurat pe moment, cei din conducerea federației, pentru apoi ne-am urcat în avion și ne-am întors acasă pentru a ne ocupa de organizare și pentru a găsi măcar o părticică din bugetul necesar. Așa că dați-mi voie să le mulțumesc Agenției Naționale pentru Sport și Ministerului Finanțelor, în mod special domnului ministru Nazare și doamnei Pescaru pentru faptul că au găsit soluții pentru a primi un buget suficient pentru organizarea acestui campionat mondial de înot, în colaborare, bineînțeles, cu președintele Agenției Naționale pentru Sport, Bogdan Matei.
Noi participăm cu 18 sportivi (9 fete și 9 băieți), cel mai mare număr vreodată la CM de juniori. În lot îi avem pe Daria Silișteanu și Robert Badea, care au cucerit aurul în acest an la Campionatele Europene în probele de 100 m spate, respectiv 400 m mixt, plus Aissia Prisecariu, bronz la 200 m spate. Și vă întreb ce speranțe la medalii avem la Mondiale?
Ținta noastră asumată este de o medalie. (Nota Redacției: a doua zi după realizarea acestui interviu, Daria-Măriuca Silișteanu a împlinit obiectivul delegației României, obținând o excelentă medalie de argint în proba de 100 m spate.) La o asemenea competiție avem avantaje, dar și dezavantaje. E bine că sportivii noștri se află în fața publicului din România, în fața familiei și au ocazia unică să concureze la un asemenea nivel aici, acasă. Țin minte că generația noastră nu avea niciodată vreo posibilitate să înoate și să obțină timpii de calificare pentru campionatele europene, mondiale sau pentru Jocurile Olimpice la noi în țară. Era un stres foarte mare atât pentru antrenorii noștri, dar și pentru noi ca să alegem o competiție internațională dintr-o altă țară pentru a obține calificarea la competițiile de obiectiv, unde reprezentam România. Acești copii au șansa să concureze la un campionat mondial chiar aici, în România, cunosc foarte bine bazinul, fiindcă din 2022 la Otopeni, în acest bazin, s-au organizat toate campionatele naționale de juniori și seniori, plus competițiile internaționale de care am mai vorbit, europeanul de juniori și cel de seniori în bazin scurt. Ultimele au fost un test important pentru a primi mondialul care se desfășoară în aceste zile. Dar, cum spuneam există și dezavantajul presiunii, fiindcă vorbim de copii, de juniori care, unii dintre ei, se află la prima calificare într-un asemenea concurs, pot avea emoții care să-i împiedice să obțină cele mai bune performanțe. Vorbim însă de șase zile de concurs, vorbim de o echipă puternică și sunt sigură că se vor motiva împreună.

Este esențial să fim la masa decidenților

Pentru prima dată în istorie, România are un reprezentant în cel mai înalt for de conducere al natației mondiale: ați fost aleasă în Biroul Executiv al World Aquatics. Spuneți-ne cum s-a întâmplat asta, și ce însemnătate are această poziție pentru natația românească?
Este un moment de bucurie pentru mine. Nu a fost o ambiție personală, ci o misiune pe care am început-o cu pași siguri încă de la primul mandat ca președinte al federației. Știu ce înseamnă și cât de important este să ai reprezentare la cel mai înalt nivel. Văd cum se mișcă lucrurile în natația mondială și direcția în care se îndreaptă acest fenomen. Este esențial să fim acolo – să putem asimila permanent tot ce e nou, să contribuim activ la dezvoltarea acestei mișcări formidabile din natația internațională. Îmi doresc să creștem și mai mult acest fenomen la nivel național și să dăm dovadă de unitate, consecvență și coerență. Acest pas nu este doar despre un mandat, ci despre recunoaștere, încredere și responsabilitate. Ce trebuie de asemenea să știți este că vorbim de o muncă voluntară. Noi nu suntem plătiți pentru că facem parte din Biroul executiv, iar asta o știu de multă vreme. Fiindcă am trecut mai întâi prin mai multe etape: am fost membră în Comisia tehnică de înot, acolo unde se stabilesc regulile de competiție, regulamentele. Vorbesc și de așa-numitul „dopaj tehnic”, costumele de neopren, folosite de multe înotătoare. Pe mine, fiind o persoană mai atletică, m-au dezavantajat net în concursurile la care mergeam, unde înotătoarele mai plinuțe căpătau o flotabilitate neașteptată și-și puteau folosi mai bine brațele mai puternice. S-a și utilizat termenul de „dopaj tehnic”, și în cele din urmă acele costume au fost eliminate. În comisia tehnică m-am familiarizat cu regulamentele și cu condițiile de participare la toate competițiile. După care, timp de două mandate, am fost în Comisia sportivilor. Ne ocupam de dorințele sau nemulțumirile sportivilor la nivel mondial și încercam să fim vocea sportivilor în board-ul de conducere al federației mondiale. Știm ce înseamnă relația cu sportivii și cât de importantă este ca ei să aibă o voce ce este auzită. Iar acum, cunoscând și partea tehnică, și experiența cu sportivii de performanță, am zis că aceasta (alegerea în Biroul Executiv – n.n.) este următorul pas, să fac parte din echipa care poate avea o voce de schimbare în sportul mondial pentru îmbunătățirea imaginii dar și a condițiilor oferite sportivilor noștri, fiindcă ei sunt principalii actori în toată această poveste.

Sunt 8 ani de când așteptăm reabilitarea bazinului de la „Lia Manoliu”

Trebuie să vorbim însă și despre condițiile care sunt asigurate sportivilor dvs. în țara noastră. David Popovici este de regulă extrem de vocal în această direcție, acuzând lipsa de atenție din partea autorităților statului. Povestea cu bazinul de la „Lia Manoliu” care este acoperit iarna cu un balon care face condens este bine-cunoscută. Comparația cu numărul bazinelor din Budapesta, de asemenea. Întrevedeți vreo schimbare în viitorul apropiat?
(o mică pauză) Dați-mi voie să încep prin a spune că intenționăm că până la sfârșitul anului viitor să avem hartă a bazinelor sportive din România, cele „olimpice” și cele de 25 de metri. Considerăm că oamenii trebuie să cunoască unde pot înota de plăcere, sau unde își pot duce copiii să învețe să înoate, cât mai aproape de casă, un lucru esențial pentru relația lor cu apa. Și putem discuta și de problema bazinului de la „Lia Manoliu”, care este o problemă veche, este o suferință foarte mare pentru noi, cei din înotul de performanță. E păcat că acel bazin nu arată așa cum trebuie, fiindcă se află într-o zonă extrem de bună din București, în apropierea marelui complex sportiv, dar și a unui liceu pentru sportivii-elevi. Există transport în comun, sunt absolut toate condițiile, inclusiv un hotel pentru sportivi, Hotelul Sport, sunt toate condițiile pentru a se crea acolo un centru de pregătire de excelență, centrul olimpic pentru înotătorii noștri, dacă și bazinul ar fi în regulă. S-a făcut un proiect, noi am lucrat chiar înainte de Singapore ultima oară cu arhitecții pentru refacerea bazinului acoperit și a celui pentru sărituri în apă. Momentan bazinul descoperit este lăsat în continuare la ANS, pentru a ne continua activitatea (fiind sigurul în funcțiune – n.n.). În momentul în care vor începe lucrările la bazinul acoperit, care este închis de 8 ani de zile, noi ne vom continua activitatea la cel descoperit – de aceea este nevoie de acel balon iarna, pentru că nu avem unde să plecăm. Deocamdată toate proiectele sunt pentru bazinul olimpic acoperit și cel de sărituri. Atunci când se vor termina toate procedurile de licitație, avizare etc., este clar că și bazinul nostru descoperit (unde se antrenează de obicei David Popovici – n.n.) va intra la rândul lui în tot acest demers al procedurilor de refacere. Dar am făcut bine că am continuat în el activitatea, pentru că așteptarea refacerii celorlalte două bazine a împlinit deja 8 ani! Ce făceam dacă îl închideam și pe acesta?
O întrebare se impune: de ce nu a venit David să se antreneze aici, la Otopeni, unde chiar există condiții extraordinare?
David a preferat mereu bazinul de la „Lia Manoliu”, se simte ca acasă acolo. Acolo a locuit, chiar foarte aproape, acolo a început înotul, tot acolo a început performanța și și-a dorit să rămână aproape de casă. Este adevărat că în momentul în care s-a pus sau s-a scos balonul, o perioadă de două-trei săptămâni la schimbarea anotimpurilor, când cu condensul, s-a antrenat ba la Dinamo, ba la Otopeni, chiar și la Izvorani.

Am învățat că se poate trăi și pe uscat!

O ultimă întrebare: talentul, performanțele și longevitatea dvs. au marcat o carieră de excepție pentru sportul românesc. În cei 15 ani în care ați înotat pentru România, ați câștigat 21 de medalii la marile competiții. Ați fost campioană olimpică la Atena 2004, la 200 m liber, fiind totodată prima și singura înotătoare din România care a concurat la patru ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice, între Sydney 2000 și Londra 2012. Sunteți președinte al FRNPM din 2013, la momentul respectiv cel mai tânăr președinte de federație din sportul românesc. Au trecut de atunci 12 ani, care au fost ani de succes pentru natația din România. Sunteți de asemenea, din 2016, vicepreședinte al COSR. Și întrebarea este: cum vedeți viitorul dvs., stimată doamnă președinte?
(o mică pauză) Este foarte greu să-mi aduc aminte de când sunt în sportul de performanță, 15 ani mi se pare o perioadă prea scurtă de timp, eu cred că am depășit 20 de ani – primele medalii luate au fost la Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE – n.n.) la vârsta de 13 ani, în 1995, când am devenit chiar dublă campioană europeană la 100 și 200 spate. La 15 ani am mai prins o ediție, la Lisabona, unde am câștigat la „liber”. Este adevărat că, lăsând la o parte cariera din sportul de performanță, partea de manager vine tot din pasiune. Pentru mine apa este mediul care mă definește și acest lucru s-a întâmplat de la o vârstă foarte fragedă. În 2012 am înțeles că trebuie să ies din mediul acela și, așa cum spunea fratele meu, trebuie să învăț să trăiesc pe uscat, chiar dacă mi-a fost greu, am ajuns la concluzia că îmi place să trăiesc și așa, mai ales de când am și o familie, și copii, dar tot nu pot să trăiesc departe de apă. Am considerat că trebuie să rămân aproape, să mă implic și să aduc plusvaloare, am dorit ca performanțele noastre, ale sportivilor din generația mea, să fie egalate și chiar depășite de cei din noua generație. Poate pentru unii dintre sportivii mai „bătrâni” există dorința de a nu fi depășiți, să rămână „cei mai buni”, eu întotdeauna mi-am dorit să văd și să trăiesc momentul în care performanțele noastre sunt depășite și că am contribuit și eu puțin la aceste succese. De aici mulțumirea mea, bucuria mea sufletească este peste măsură, nici nu poate fi descrisă în cuvinte, la fel cum nu poate fi descris în cuvinte nici momentul în care reușești să câștigi cea mai valoroasă medalie la o competiție importantă. Sunt o persoană foarte sensibilă și care pune suflet în tot ceea ce face. Eu nu cred în realizarea unor lucruri dacă nu-ți place ceea ce faci, dacă tu crezi sută la sută în acel proiect. Vă mărturisesc că încă nu m-am gândit la viitor. Până în 2024 am știut exact ce vreau, am știut că David merită să facem toate eforturile pentru el, tot ce a depins de noi pentru pregătirea lui înainte și chiar în timpul competițiilor. Este adevărat că după 2024 mi-am stabilit ca obiectiv să impun rolul României la masa celor mari, să ne spunem cuvântul în natația mondială, dar pe mai departe trebuie să mă gândesc, fiindcă eu cred în continuare că înotul se poate dezvolta, și avem nevoie de încă foarte multe lucruri în România, și aici aș începe cu sportul de masă. Cu programe mai multe, cu înotul în școli, cu baza reală, o hartă a bazinelor din România și multe alte lucruri de acest gen. Pentru că avem nevoie de un program mai complex pentru mișcare, pentru tânăra generație, nu numai pe înot. Trebuie să avem o generație mai sănătoasă, acesta este viitorul oricărei națiuni.
Pe doamna Kirsty Coventry, campioană olimpică la înot ca și dvs, o cunoașteți?!
Da, este actualul președinte al Comitetului Olimpic Internațional și am întâlnit-o recent la Singapore. Am vorbit cu ea înaintea Congresului de alegeri al Federației internaționale, am discutat cu ea și în timpul competiției, a fost la finala lui David Popovici de la 200 metri liber, numai că eu am preferat să stau alături de echipă, în timp ce ea a stat în tribuna oficială, alături de președintele din Singapore și de cel al federației internaționale (dl. Husain Al Musallam – n.n.). Dar ne-am văzut după cursă, ne-a felicitat și cred că s-a văzut și cu David. Doamna Coventry avut o carieră de excepție, în mod sigur va aduce plusvaloare mișcării olimpice, iar eu mă bucur că între primele decizii a fost introducerea probelor de înot pe 50 de metri în programul Jocurilor din 2028, la Los Angeles.

Doamnă președinte, vă mulțumesc.

Interviu realizat de Dumitru Graur și publicat în revista „Sport în România”