Mai întâi contextul: în iulie 2022, Ministerul Sportului a anunțat că începând cu sezonul 2022-2023 va impune obligativitatea unei ponderi de 40% a sportivilor români la competițiile naționale în toate sporturile de echipă. Ordinul a fost contestat imediat, cel mai vocal fiind clubul „Gloria 2018” din Bistrița, care obținut chiar o decizie favorabilă de la Curtea de Apel Cluj. Mai multe federații naţionale printre care FR Fotbal şi FR Handbal au contestat și ele, susţinând că acest ordin încalcă principiul liberei circulaţii a forţei de muncă, aşa cum este prevăzut în Tratatul Uniunii Europene. Inițiativa legislativă a fostului ministru Novak părea sortită eșecului și uitării, ca atâtea astfel de încercări de reglementare a sportului. Prea multe interese, foarte puține în sprijinul sportului, erau în joc.
Update. Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat publicității decizia sa (definitivă și obligatorie!) în cazul mult disputatului Ordin de ministru prin care echipele din campionatul național al diferitelor jocuri sportive sunt obligate să aibă minimum 40 la sută jucători sau jucătoare cu cetățenie română. „Este o iniţiativă intens dezbătută în ultimul timp, dar care poate reprezenta o gură de aer pentru sport. În plus, contrar unor opinii din spaţiul public, ordinul 500/2022 nu aduce atingere normelor europene, nu încalcă libera circulaţie prevăzută la art. 45 TFUE şi prin urmare nu este una discriminatorie! Putem vedea şi exemple din Franţa, Italia şi alte ţări care au aplicat măsuri similare, iar acolo nu a spus nimeni că e discriminare. Cred că tocmai în baza valorilor europene putem avea echipe solide, în care să le facem loc şi celor care poate că vor fi legendele zilei de mâine”, spunea fostul ministru Novak. Dar de aici începe vârtejul.
Fiindcă în handbalul feminin și în baschetul masculin, mai ales, curg miile de euro în buzunarele unor jucători străini și, destul de sigur, nu numai ale lor. Primăriile și-au făcut un titlu de glorie din construcția unor echipe cu jucătoare străine cât mai scumpe, în principal la handbalul și voleiul feminin. Prea puțin contează așa-zisul interes național, să se descurce selecționerul cum poate! Semnalul de alarmă l-a tras în decembrie Lorena Ostase, căpitanul echipei naționale de handbal, care s-a plâns pe bună dreptate că româncele primesc mult prea puține minute de joc în timpul unei partide.
Foarte interesant este că, recent, Consiliul de administrație al Federației de handbal a votat o măsură prin care fiecare echipă din campionatul intern, atât la masculin, cât și la feminin, vor trebui să aibă 8 jucători români pe foaia de joc și 3 în teren în orice moment! Asta este chiar o decizie semnificativă pentru viitorul handbalului românesc, atât la nivel feminin, cât și masculin, încurajând utilizarea jucătorilor autohtoni și dezvoltarea unei baze solide pentru echipele naționale. Hotărârea urmează însă să fie oficializată în cadrul Adunării Generale a FRH, în contextul unor discuții tensionate din luna ianuarie a acestui an, când reprezentanții cluburilor din Liga Națională au susținut în mare majoritate varianta „prezenței pe foaia de joc”, nu cea a prezenței efective pe terenul de joc… Diferența este imensă, fiindcă româncele aflate „pe foie” nu apucă decât foarte rar minute de joc efectiv.
„Cel mai simplu e să arunce contracte de 8-10-12-14 mii. Sunt conducători de cluburi cu „mari rezultate”, loturi cu peste 9-10 jucătoare străine, care anunță „marele rezultat” al câștigării campionatului, Cupei României și așa mai departe. Obiectiv rezolvat… Care obiectiv? Cel obținut cu bani grei, care costă 3-4 milioane de euro. De ce să investească în cele mici? Mai bine așa! 70% din banii publici pleacă fără folos”, a declarat de curând antrenorul Gheorghe Tadici, un critic fervent al situației din handbalul românesc..
Iar asemenea probleme se găsesc din plin și în voleiul românesc (vezi Alba Blaj, Voluntari ș.a.), ca și în rugby (Timișoara, Baia Mare ș.a.) sau baschet. Spunea Carmen Tocală în interviul acestui număr: „Federația de baschet a introdus din sezonul 2022-2023 prezența obligatorie a doi români pe teren, și șapte pe foia de joc. În momentul acela Liga națională de baschet a reacționat și a spus: „pot juca” nu înseamnă că joacă efectiv pe teren! Până la decizia Înaltei Curți de Justiție, care a fost zilele trecute, Liga națională a avut dreptul să-și spună cuvântul, chiar dacă este ordin de ministru. Și s-a interpretat de toți avocații cluburilor ca fiind toți jucătorii de pe foaie”. De jucat joacă deci mai ales străinii, americanii în special. Dacă decizia Înaltei Curți va fi aplicată și respectată așa cum trebuie, vom asista fără niciun dubiu la o adevărată revoluție în sportul românesc.
După părerea domnului Bogdan Matei, președintele ANS, „Singurul sport care este cu adevărat profesionist la noi este fotbalul. Restul sunt amatoare!” Este foarte interesantă părerea dlui. președinte și destul de solidă. Dar dacă „legea Novak” se aplică tuturor sporturilor, de ce n-ar trebui respectată și în fotbalul românesc? Va fi? Să vezi atunci scandal.
Editorial de Dumitru Graur