Finalul neplăcut al disputei cu selecționata statului Kosovo, a cărui existență nu este recunoscută de Romania, dar impusă de majoritatea forurilor internaționale, ne-a adus gustul neplăcut al frustrării. Mai ales în urma hotărârilor aberante ale UEFA, care ne pedepsește drastic. Mai rămânea să ne dea și meci pierdut (asta ar fi fost culmea!), deși adversarii au fost cei care au părăsit terenul de joc, sub pretextul agresiunii verbale și a insecurității lor fizice. Suma cu care forul continental a amendat federația noastră este uriașă, în vreme ce pentru kosovari amenda e aproape simbolică. Urmează un proces complicat la Curtea de Arbitraj Sportiv (sau TAS) de la Lausanne, care va lua întreg cazul (e un caz?) de la capăt, pentru a da o decizie definitivă. FRF va încerca desigur că contracareze atacul simultan Kosovo-Suedia, dar decizia poate fi influențată de hotărârile UEFA, care a ținut ca prioritară să fie „corectitudinea politică” față de cea pur sportivă. Am fost înfierați la Nyon pentru vini mai mult imaginare, care n-au corespuns realității din stadion.
Mă refer mai ales la comportamentul majorității spectatorilor, care (cu excepția fluierării imnului, în oglindă cu ce s-a întâmplat la Priștina) n-au avut nicio reacție agresivă, xenofobă, intolerantă etc., pe aproape întreaga desfășurare a partidei, așa cum au sunat acuzațiile. Doar în ultimul minut al prelungilor, după gestul provocator al căpitanului Rrahmani, câțiva neghiobi au început să scandeze numele Serbiei, prilejuindu-le kosovarilor motivul pentru părăsirea terenului de joc. România se găsește, culmea, într-o situație agravantă, fiindcă aceiași indivizi îmbrăcați în negru („Uniți sub tricolor”) au mai dat de mai multe ori cu bâta-n baltă, jignitori atât la adresa kosovarilor, cât și a ungurilor. Iar acum vine nota de plată.
Stau și mă întreb cine sunt de fapt acești indivizi și care ar fi motivul ce-i îndeamnă în lupta lor. Ne aducem cu toții aminte de zecile de mii de suporteri care au încurajat echipa națională la EURO, în vară. Au făcut-o civilizat, au fost de-a dreptul incredibili în iubirea lor față de culorile steagului tricolor, devenind mare surpriză plăcută a competiției din Germania. Și pe Arena Națională 99 la sută dintre cei aproape 50.000 de spectatori au fost la fel de civilizați, îngrijorați mai curând de evoluția destul de slabă a echipei noastre decât de situația teritorial-politică a Balcanilor. Dar acest aspect se pare că nu a contat în analiza dură a comisiei de la UEFA, decisă să ia o măsură care să ne usture, și nu numai la buzunar. România trebuie să fie pedepsită exemplar, ca să se învețe minte!
Și revin: cine să fie acei oameni/tineri care au dat apă la moară acuzatorilor? Știm cu toții că fac parte dintr-o grupare a suporterilor (?) care a produs mereu incidente pe stadion și căreia federația nu i-a găsit încă antidotul. Dar numai federația? FRF nici nu prea are mijloacele de a face nițică ordine acolo unde există sămânță de scandal. Însă Jandarmeria are! Și nu numai că are mijloacele, dar are totodată și datoria să o facă. Ar fi interesant de aflat dacă în spatele lor nu se găsesc personaje care vor răul României. Așa cum gazetarii aflați pe teren au observat, în preajma turbulenților s-au aflat jandarmi cu camere de filmat, care au înregistrat totul. Și atunci, de ce nu știm cine sunt cei care s-au dat în petic? Ar fi desigur foarte simplu pentru organele de ordine să-i identifice, să le facă cunoscute numele și eventual să-i amendeze pentru „tulburarea liniștii publice”. Au trecut atâtea zile, a fost timp suficient pentru identificare, de ce tace Jandarmeria?
Nu mai spun că o asemenea acțiune, inclusiv sancționarea și eventual interzicerea accesului pe stadioane, ar conta ca argument solid pentru procesul care urmează la TAS, acolo unde UEFA a avut grijă să ne facă dosarul greu. Înaintea noastră au existat multe alte federații naționale care s-au izbit de fenomenul huliganismului și al intoleranței pe stadioane. Să ne amintim de Anglia de exemplu, care a știut însă, cu ajutorul poliției, să ia măsurile cele mai drastice, potolind pentru totdeauna indisciplina spectatorilor. De ce n-am încerca și noi același lucru?!
Editorial scris de Dumitru Graur
Foto: Răzvan Păsărică – sportpictures.eu