Interviu cu dl. Radu Dan Septimiu Popa, director general al Complexului Sportiv Național „Arcul de Triumf”

Dumitru Graur: Stimate domnule director, n-am mai făcut până acum un interviu cu un director de complex național sportiv, aflat în subordinea ANS. Cât de greu este să conduci o asemenea bază?
Radu Popa: Nu e în niciun caz ușor. Mai ales pentru că noi suntem un pic atipici față de celelalte 11 CSN-uri aflate în subordinea ANS. Acum unul a plecat, este transferat la Federația de canotaj (CSN Orșova – n.n.). Al nostru este ultimul, înființat în 2022. De la zero. Pentru cei de la Snagov, Piatra Arsă, Bascov, Baia Mare poate a fost mai simplu, aveau o bază. La noi a fost foarte greu începutul, pentru că nu am avut de niciunele. Mulțumim CNI și statutului român care au făcut o asemenea bijuterie, cu o asemenea investiție (cca. 37 milioane euro – n.n.), însă noi am pornit cu o sacoșă de chei, fără absolut nimic. Și nu vorbesc despre materialele de consum, ci chiar de „suflete”, pentru că n-a avut niciun angajat, n-a avut un scaun, n-am avut o scrumieră, n-am avut absolut nimic. O clădire minunată, căreia, în scurt timp, i-am dat viață!

Asta cu sacoșa de chei e tare!

Păi să vă spună dl. Gurzu (funcționar în ANS, răspunzător la timpul respectiv de recepția complexului – n.n.), cum am stat la etajul 4, ei toți zece pe-o parte, comisia de predare-primire și eu singur, de cealaltă parte. Mi-au dat o foaie, procesul verbal de predare-primire, hai semnează-l și ia patrimoniul de 34 de milioane, plus două, trei dosare și gata. Deci, vă jur. Sunt un bărbat curajos, dar am tremurat în sufletul meu. Pentru că a fost o provocare. Să iei un asemenea patrimoniu pe persoană fizică, de unul singur, pe un proces verbal de predare-primire, n-a fost deloc ușor. Să începi apoi să-ți faci strategia, de unde o apuci, de unde angajezi, cum să asiguri tot ce trebuie… Meciurile băteau la ușă, toată lumea făcea presiune să joace cât mai curând: Dinamo, FCSB, cei de la rugby… Dar n-avem CIF, n-aveam cont în bancă, nu aveam contabil care să emită o factură, și într-o lună de zile totuși am pornit-o.

Îmi aduc aminte, toată lumea striga să se dea drumul odată la stadion!
CSN-ul s-a înființat pe 6 iulie, am fost numit pe 3 august și mi-a fost predat abia pe 1 septembrie. Iar în octombrie, după numai o lună și ceva au început evenimentele. Pot acum să zic că ne-am descurcat, au fost patru luni infernale, dar până la urmă a fost bine.

Numărul angajaților e la jumătate față cel de la stadionul Ghencea

Haideți să descriem puțin pentru cititorii noștri în ce constă structura complexului. Se află pe o suprafață de aproape 38.000 mp, lângă Arcul de Triumf și Mănăstirea Cașin, într-una dintre cele mai elegante zone ale Capitalei, acest complex cuprinde un stadion cu tribune acoperite la standarde UEFA, un hotel cu facilități multiple, săli de conferințe, de expunere, restaurant, bazin de înot, parcare subterană. Mai adăugați ceva?
Și centru medical de recuperare. Vă spun în premieră că suntem primul cabinet de medicină autorizat. Am reușit așadar să transformăm cabinetul de recuperare într-un cabinet de medicină sportivă, să angajăm un doctor de medicină sportivă, un asistent medical-kinetoterapeut și să primim avizul DSP, sub atenta îndrumare și sprijin al Institutului Național de Medicină Sportivă. Suntem primul cabinet de medicină sportivă din subordinea ANS-ului. Nu există unul similar la niciun club sportiv, nicio direcție județeană de sport, sau niciun CSM, nu au vreun cabinet de medicină sportivă autorizat. Pentru că, după cum probabil știți, vizitele medicale ale sportivilor se fac de două ori pe an, e obligatoriu. Se merge de regulă la cabinetele private. La Institutul Național există obligația vizitelor medicale doar pentru loturile naționale și olimpice, numai ele au gratuitate. Toate celelalte cluburi, private sau de stat, merg la cabinete particulare.

Cam care este organigrama de care dispuneți aici?
Știți că în ultimii ani totul se face pe model comparativ. Tot timpul când faci o analiză, să vezi dacă ești performant, dacă ai ce trebuie, te compari cu altcineva sau cu alt ceva. Ce pot să vă spun e că față de clubul Steaua, respectiv administrarea stadionului lor, suntem la jumătate; față de Rapid, la fel; față de Arena Națională nu mai vorbesc – asta din punctul de vedere al numărului de oameni din organigramă. Avem acum 55 de posturi, organigramă suplimentată de la 30 de posturi printr-un HG, fiindcă ne-am dar seama că nu putem deschide toate facilitățile complexului și să asigurăm mentenanța. Nu e un număr suficient, dar legislația e de așa natură, deși aici ne trebuie mai multe ture. Practic la noi se lucrează în foc continuu, și sâmbăta, și duminica, sportivii n-au zile libere de weekend și nici vacanță de sărbători. Și atunci atât hotelul, cât și restaurantul, ca și toate celelalte facilități lucrează în toate aceste zile. Legislația spune că nu mai poți să plătești ore suplimentare, le poți da numai în zile libere; care zile libere, că la noi nu mai sunt? Dar pot spune că oamenii pe care i-am adus în echipă sunt de mult bun simț și au înțeles nevoile acestui complex de a fi deschis permanent.

Sarcina principală este mulțumirea sportivilor, nu rentabilitatea cu orice preț

Spuneți-mi mai multe despre hotelul pe care-l administrați.
Sunt 70 de locuri în care pot fi cazați sportivii. Numai sportivi stau aici, împreună cu staff-ul echipei. Este un hotel cu circuit închis, în care pot sta numai delegații sportive. Echipele de Liga I poposesc deseori la noi. Și nu numai pentru hotel, ci și pentru antrenament. Unirea Slobozia, Farul Constanța, de regulă aici se cazează, aici mănâncă și se antrenează. A spus-o deja Hagi, de fiecare dată când au meci în București ei preferă să stea la noi, pentru că au toate facilitățile aproape. Și antrenamentele le fac la ora meciului, ora 20, ora 21, cu masa ne-am pliat după ei și avem masa la ora 22. Vă spuneam, apropos de oameni – noi suntem un complex atipic, suntem foarte flexibili în favoarea clientului, n-am fost niciodată opaci, cu ochelari de cal, în slujba sportului, Ce să-i spui unei federații căreia îi aterizează avionul la ora 1 noaptea? Și vrea să vină la hotel, sau la 1 noaptea pleacă spre aeroport? Că nu-l primești? Că n-ai recepție? Că nu-i dai sandviciuri pe drum? Nu poți să te comporți așa cu un lot național. Și au fost nenumărate cazuri. Pentru că noi ne-am poziționat și ca un hotel de tranzit, un hotel de întâlniri pentru loturile naționale: se întâlnesc aici, fac ședința tehnică și a doua zi au plecat la aeroport.

Înseamnă că aveți mai mereu hotelul ocupat.
Noi vorbim în cifre: avem gradul de ocupare cel mai mare între toate Complexele Sportive Naționale.

Nu vă gândiți la rentabilitate? Poate ați putea închiria și altor persoane.
Complexul nostru nu a fost gândit pentru a avea profit. Complexul a fost înființat pentru a ajuta, prin subvenții, activitatea sportivilor. Hrană, casă, antrenament – la toate au niște prețuri preferențiale. E valabil pentru toate federațiile naționale sau pentru echipele care vin aici. Mâncarea e 100 de lei de sportiv, cu trei mese pe zi, iar cazarea 60 de lei pe noapte. Sunt prețuri care nu-ți acoperă costurile.

Dar vin subvențiile.
(ridică tonul) Ar trebuie să vină subvențiile!
Cum vine asta?
De regulă mai întârzie. Dar chiar fără subvențiile de la ANS, am încercat să muncim mai mult și să ne rezolvăm problemele financiare.
Am văzut de curând că ați anunțat deschiderea cursurilor de înot pentru copii. E un bazin mic, așa-i?
Bazinul nu este olimpic, este un bazin de recuperare, are patru culoare de 20 metri lungime. L-am eficientizat, fiindcă inițiere și chiar performanță se pot face, sunt posibile antrenamentele. Am avut oarecum noroc cu închiderea bazinului de la Steaua pentru o perioadă de timp. Am contractat o grupă de antrenori și au venit aici. Încercăm să eficientizăm orice resursă, ați vorbit despre asta, de la parcare până la terenurile din spate, de antrenament. Ne facem o previziune anuală și le închiriem, așa cum face și cu terenul de tenis. Acolo iarna se pune și un balon care este al federației de rugby, căreia îi mulțumim pentru colaborare.

Federației de rugby nu i-am refuzat niciodată niciun meci!

Apropos de rugby. De regulă aici, în acest spațiu, se disputau meciuri de rugby. Vechiul stadion a fost considerat mereu leagănul rugbyului românesc. Ați avut de altfel dese conflicte cu cei de la federația de rugby, care și-ar fi dorit ca stadionul să le fie rezervat. Cum ați reușit să câștigați disputa?
Eu nu am avut niciun conflict și nu am niciun „meci” cu rugbyul. Federația de rugby a avut de la început prioritate. De la înființare și până acum, federației de rugby nu i s-a refuzat niciun meci. Niciun cantonament, niciun antrenament, și au avut mereu prioritate. Ba mai mult, sigla complexului este în formă de minge de rugby. N-am avut vreun conflict. Suntem două entități juridice, avem cel mult probleme juridice instituționale. Dar frustrarea unora că stadionul a ajuns la un complex sportiv național și n-a ajuns în patrimoniul unei federații, nu-i problema mea. În viață, de când te naști, înveți că viața nu-i mereu așa cum vrei tu. Și că trebuie să te adaptezi. N-ai cum să rezervi stadionul numai pentru un sport, din momentul în care l-ai fondat drept complex sportiv național. Echipa de handbal feminin a plecat la campionatul european după ce a fost în cantonament la noi. Iar pentru handbaliste am fost obligați să deschidem pe 3 ianuarie complexul, fiindcă au venit din nou în cantonament. Deci, în lumea asta nu există numai rugby. Există handbal, și stau la noi, există baschet, și stau la noi, există oină, chiar și șah, și ei stau tot la noi…

E vorba despre terenul propriu-zis, cred că aici se produce neînțelegerea.
Terenul este rezervat pentru toate evenimentele cultural-sportive naționale, în funcție de cum putem să facem managementul. Pentru că s-au investit niște bani aici! Pe lângă banii care s-au investit, noi, chiar mai important, trebuie să-i dăm utilitatea publică pentru care a fost construit acest obiectiv. Să vă spun însă ceva: în toate societățile comerciale lumea se uită numai la cifre și la bani. Ajungem și la astea dacă vreți.
Ce sport vă place mai mult, dle. Popa?
Toate sporturile, dar normal că fotbalul e cel mai popular. Mă uit cu plăcere la tenis, mă uit și la alte multe sporturi. Mai ales când joacă România, trebuie să susținem orice sport. Dacă ar fi să vorbesc cu sufletul, vă spun că atunci când vin acasă copilul meu vrea să jucăm rugby împreună! Să nu creadă cineva altceva, eu iubesc rugby. Copilul meu face de altfel rugby la școală, e pasionat și vine la toate meciurile de rugby, face galerie. În complex avem și două academii de rugby pentru copii, Șoimii și Metrorex, pe care le susținem. Numai cine nu vrea să vadă că rugbyul are prioritate, nu vede.

Cu atâtea meciuri fără pauze, gazonul are de suferit

Am înțeles că echipa de fotbal Dinamo a declarat că va juca pe „Arc” până se va construi noul stadion în Șoseaua Ștefan cel Mare. Din păcate, este limpede că mai au mult de așteptat. Dar suporterii dinamoviști și-au cam dat în petic uneori…
E treaba lor de suporteri, treaba noastră este să administrăm. Orice distrugere care s-a petrecut pe stadion a fost suportată de club. Noi am administrat așa încât a doua sau a treia zi să fie în stare optimă de a găzdui un alt meci. Tot ce s-a stricat, clubul a plătit și noi am reparat. Mai rău e când avem astăzi meci de fotbal și mâine meci de rugby, și am avut multe cazuri. Și în noaptea dintre cele două zile trebuie scoase porțile, puse buturile, reparate scaunele rupte dacă sunt, marcat terenul. Dar am lucrat peste noapte și a doua zi stadionul a fost în perfectă stare pentru competiție.
Bun, asta-i varianta optimă: să fie un meci de fotbal urmat de unul de rugby. Dacă e invers, e prăpăd. Mă gândesc la gazon.
S-a întâmplat și așa ceva, trebuie să ne asumăm și astfel de lucruri. Din păcate, am spus-o de mai multe ori, nouă aici nu ne lipsesc doar banii; nouă ne-a lipsit timpul de refacere. Pentru că gazonul nostru este un gazon hibrid și nu se poate schimba cu ruloul de iarbă, într-o săptămână. El trebuie însămânțat. Vara durează o lună, o lună și o săptămână ca să crească, iar iarna durează două luni, două luni jumate. Abia apoi se poate juca. Dar e o perioadă pe care trebuie să o avem liberă. Noi suntem cel mai mic stadion, dar cu cele mai multe evenimente din București. Mă mândresc cu treaba asta, dar gazonul nu are timp să se refacă. Practic n-am găsit acea lună și jumătate de liber, astfel încât să-l refacem. Și dacă am avut totuși cam o lună la dispoziție, atunci n-am avut bani. Știți că anul acesta a fost unul destul de dificil financiar. Pe noi ne-a ajutat (face o pauză strategică), fiindcă sărăcia te împinge la un management bun.

Rugbyul plătește de zece ori mai puțin pentru închirierea stadionului

Atunci când o echipă de fotbal dorește să joace pe „Arc”, câți bani trebuie să plătească?
20.000 de euro. Nu numai Dinamo, și echipa națională de fotbal fete a României, și FCSB au jucat aici. Două, trei meciuri, dar atunci când n-au avut unde; noi suntem manta de ploaie. Am ajutat mereu, pe toată lumea. Deci sunt 20.000 de euro pentru toate federațiile și echipele private, iar pentru federația de rugby am obținut 2.000 de euro.
De zece ori mai puțin?
Atât. Și asta pentru că am avut o negociere mediată de doamna Lipă (fosta președinte ANS – n.n.), care a reglementat disputa, împăcând și capra și varza. Eu n-am nicio problemă, dar asumă-ți că este o subvenție pentru sportivi și sprijină întreținerea terenului și plata utilităților. Pentru că noi am preluat acest obiectiv la parametrii tehnico-economici făcuți de proiectant și de CNI. Pe care trebuie să-i respectăm. Toate contractele de mentenanță – pentru că altfel ne ies din garanție -, eficiența energetică, aici avem consumuri mari, gazonul are încălzire, dai drumul iarna e 50.000 de euro gazul, nocturna bașca – nu-i așa de mare consumul, că e făcută pe leduri –, absolut totul, per ansamblu, are costuri energetice foarte mari. Noi am încercat să le eficientizăm, suntem primul stadion care va avea panouri foto-voltaice, nu vreau să anticipez, dar le punem pe tot acoperișul stadionului și lucrul acesta ne va ajuta mult.
Cam cât costă întreținerea unui asemenea complex sportiv? Și mai ales care este rentabilitatea sa, acum, când au trecut mai bine de 3 ani de la inaugurare?
Întreținerea unui complex sportiv este de minim 100.000 de euro pe lună, bani din subvenție. Care ar trebui să vină de la ANS. Ar trebui. Cum spuneam mai înainte, nu putem vorbi de rentabilitate, pentru că noi nu suntem pe piața publică. Dac-aș fi pe piața publică și n-aș închiria numai cu 20.000 cum închiriez la fotbal (pe meci – n.n.), tuturor celor care joacă aici, sau dacă la hotel s-ar plăti cât ar trebui pentru un hotel situat lângă Arcul de Triumf, dacă masa ar fi la liber și ar costa cât la un restaurant, atunci ai putea spune că mergi la rentabilitate. Dar noi n-am fost înființați ca să facem profit, am fost înființați în slujba sportului românesc. Ceea ce mulți primari și administratori nu înțeleg și vorbesc numai de cifre și de profit, ei nu înțeleg că profitul unei administrații publice nu sunt banii, ci e gradul de mulțumire a cetățeanului și realizarea obiectivului în interesul public. Pentru că de asta se primesc subvenții: și la primărie, și la minister – de asta te finanțează statul, ca să ajungi la un grad de mulțumire a cetățeanului foarte ridicat, nu ca să faci profit.

FRF e top la organizare!

După părerea mea, cetățeanul de care vorbiți este destul de mulțumit când vine pe stadionul Arcul de Triumf. Este un stadion cochet, mai comod și mai prietenos decât cel de la Ghencea, al clubului Steaua, construit cam în aceeași perioadă de timp, dar care este mult mai mare. Ați putea face o comparație între ele?
Datorită amplasamentului, la noi accesul e mult mai facil: tramvaie, autobuze, mașini chiar. Și e normal că e mai prietenos; iar ce ține de mulțumirea publicului, ține și de organizator. Fiecare meci e organizat de o entitate; unii sunt mai profesioniști în organizare, de genul Federației de Fotbal, care sunt top în organizare, fără cusur și respectă absolut toate normativele: jandarmerie, pază, absolut tot, și alții care fac rabat la bani; ba n-au un pompier, ba n-au câți stewarzi scrie la lege, și așa se pot crea disensiuni. Dar lumea trebuie să înțeleagă că toată responsabilitatea organizării unui meci revine organizatorului (club, federație etc. – n.n.), nu a CSN Arcul de Triumf. CSN-ul pune la dispoziție stadionul, iar înghesuiala de la porțile de intrare, incidentele în timpul meciurilor, scările de acces pentru persoanele cu dizabilități și oricare altă facilitate pe care noi o punem la dispoziție intră în sarcina organizatorului. El trebuie judecat dacă a utilizat-o bine sau nu. Unii se plâng că nu merg turnicheții. Dar el trebuie să spună publicului să vină din vreme la stadion, ca să nu se producă îmbulzeli, cu o oră înainte – nu cu un sfert de oră înainte, că nu se intră ca prin brânză. Și în străinătate la fel se petrec lucrurile, se controlează persoană cu persoană. Nu turnicheții sunt problema, ei merg bine, ci îmbulzeala produsă de organizator, care nu prevede afluxul de oameni care se petrece la intrare.
Și comparația cu stadionul Steaua?
Comparația cu stadionul Steaua este că, din fericire pentru ei, bugetul de mentenanță pe care îl au este cu mult mai mare, chiar cu mult peste toate așteptările tuturor stadioanelor, probabil că se apropie ce cel al Arenei Naționale, cu câteva milioane de euro pe an. Și îi felicit pentru treaba asta pe conducătorii clubului Steaua ca și pe primarul Capitalei, fiindcă au înțeles nevoia de a respecta absolut toate condițiile CNI-ului. Dar dacă vreți să știți Arena Națională are aceleași încasări cu stadionul Arcul de Triumf!

Cum vine asta? Probabil pentru că aici se dispută mai multe meciuri.
Pentru că noi suntem mai deschiși publicului, am închiriat mai des și am făcut un management mai bun. Și am avut încasări per complex – pentru că aici nu punem numai stadionul – mai mari decât Arena Națională.
Arena Națională nu are hotel în administrare. Dar are 60.000 de locuri!
55.000. Dar, apropos de Ghencea: acolo prețul de închiriere este dublu față de noi. Deci noi închiriem cu 22.000, ei cu 52.000 de euro per meci. Poate fi însă și o metodă de a atrage sau de a depărta eventualul client… Cum știți, în sport sunt foarte multe orgolii. Sunt sigur că și dacă Giuleștiul s-ar pune la dispoziție gratuit pentru Dinamo sau pentru Steaua, ei n-ar juca niciodată acolo.
Există câteva selecționate care deja preferă stadionul din complexul condus de dvs. Vorbesc despre echipa națională de fotbal feminin, de unele selecționate de juniori, în afara naționalei de rugby, care aici își joacă toate meciurile oficiale. De asemenea oina, un sport aflat sub înaltul patronaj al Casei Regale. Vă bucură acest lucru?
Ne bucură. I-am primit cu bucurie. Oina a fost de altfel primul nostru eveniment, și de fiecare dată am avut o deschidere pentru sportul național, chiar dacă el pare uitat de timp, mai ales în Capitală și în orașele mari. Am încercat să-i sprijinim, să-i promovăm, să-i ajutăm de fiecare dată.

Bucureștiul ar putea deveni o capitală culturală europeană dacă ar exista infrastructura necesară

Nu mi-aduc aminte dacă ați organizat și concerte, așa cum se petrec lucrurile pe marile stadioane ale lumii?
Am organizat un concert în 2023. A fost un concert de ținută, un concert care se pretează în această zonă, un eveniment de succes: concertul aniversar al lui Gheorghe Zamfir. Aici nu poți organiza Saga sau Untold, în vecinătatea Mănăstirii Cașin! Invitați ai fost Jose Carreras și Lara Fabian, a fost un concert de excepție. Și am demonstrat că putem face și concerte, am arătat asta atât organizatorilor cât și publicului. N-am reușit însă să atragem această piață fiindcă suntem undeva, ca număr de spectatori potențiali, între Sala Palatului, cu 5.000 locuri sau Arenele Romane și alte stadioane mai mari, sau piața publică din fața Parlamentului. Ori Romexpo – cu 20-30.000. La noi pot fi între 10 și 12.000 de spectatori, pentru că se folosește și suprafața gazonului –, și atunci suntem între cele mari și cele mici. Organizatorii de concerte își doresc desigur arene sau spații mari, unde să câștige din bilete. La fel cum e și în Liga Națională. Și-ar dori toți să joace pe Arena Națională, cu 50.000 de spectatori. Și să încaseze 500.000 din bilete, dacă stadionul se umple. Toți își fac calcule. Un artist obișnuit poate fi mulțumit cu Sala Palatului, pe care o poate umple; o dată, de două ori, de trei ori chiar. Sau, dacă artistul e foarte mare, se duce Arena Națională sau în Piața Constituției și aduce 50.000. Noi suntem la 10.000.
Sunt foarte rari la noi artiștii de 50.000 de spectatori.
Nu sunt rari, domnu’ Graur, nu avem noi infrastructură, dacă vreți să intrăm în subiectul ăsta. Ar veni foarte mulți să concerteze în România dacă am avea infrastructură. Noi nu avem o sală polivalentă de 10-20.000 de locuri, n-avem o sală de concerte. Arena Națională nu poți s-o închizi cu lunile, să nu mai aibă unde să joace echipele noastre în cupele europene, sau echipa națională, fiindcă terenul se distruge după un concert. Eu cred că România ar putea deveni o capitală culturală care să atragă foarte mulți turiști, dacă ar avea infrastructură. Am spus-o tuturor primarilor: nu vă mai puneți 20-30 de obiective pe foaie și să nu realizați niciunul! Un obiectiv pe mandat dacă ar fi făcut fiecare primar în ultimii 30 de ani; unul un stadion – ăsta s-a făcut, unul un patinoar – nu l-a făcut, unul o sală de concerte – n-a făcut-o, unul o sală polivalentă – nici asta nu s-a făcut, în 30 de ani puteam avea treizeci de obiective majore! Noi am avut noroc cu EURO 2020, ca și stadionul din Ghencea, atunci s-a decis construirea stadioanelor. Și am mai avut un alt noroc, că n-ar fi intrat Arcul de Triumf atunci, au fost problemele juridice de la Dinamo. Că altfel intra Ștefan cel Mare în reconstrucție, am avut noroc. Mai vin mulți și se plâng că n-avem aia, n-avem aia… Să mulțumim lui Dumnezeu pentru ce avem și să facem Rai din ce avem! Nu avem aragaz cu 7 ochiuri la bucătărie, avem cu 4 – OK, mulțumim lui Dumnezeu și lucrăm pe ăsta. Da, am primit reclamație că paturile de la hotel nu sunt așa mari și anumiți sportivi n-au loc în pat. Dar nu vreau să vă spun cine a comandat paturile. Însă mergem înainte.
Nu-mi rămâne decât să vă urez succes!
Vă mulțumesc.

Interviu realizat de Dumitru Graur și publicat în numărul 133 al revistei Sport în România