„Am investit în Gloria Bistrița și resurse, dar și foarte mult suflet!”

Dumitru Graur: Domnule președinte, sunteți născut pe plaiurile năsăudene, la Șieu Măgheruș, cu 57 de ani în urmă, iar de 13 ani sunteți fără întrerupere la conducerea Consiliului Județean, implicat în tot ce înseamnă dezvoltarea acestui colț minunat de țară. Cum v-ați apropiat de sport?

Emil Radu Moldovan: Aș face o mică precizare, am trăit o primă parte a vieții în satul Chintelnic, comuna Șieu Măgheruș, dar având șansa ca fiind limitrof cu orașul Bistrița salvarea să ajungă la timp și astfel să mă nasc la vechea maternitate a spitalului, clădirea există și astăzi dar în ea funcționează alte secții, pe strada Alba Iulia. Acum, venind la sport – singura bucurie a copilăriei noastre era sportul. Fiind într-un sat, iar la televizor nu aveam decât „Mihaela”, Teleenciclopedia, un teatru și-un film pe săptămână, făceam foarte mult sport. În fiecare pauză la școală. Am mai avut șansa ca profesorul de sport să predea și limba rusă în școală, așa că tot sport făceam și orele lui. Eu mai am doi frați, am avut o bunică și o străbunică, ca și pe taică-miu – deci mama trebuia să îngrijească de trei băieți, al patrulea bărbatul ei și de două vârstnice. Și atunci noi copiii aveam toți responsabilități, de la udatul în grădină la curățenia în casă, în curte sau în fața casei, cum se făcea pe atunci. Recompensa era că după ce ne terminam treaba ne lăsa să mergem să jucăm fotbal în curtea școlii, care era și aproape e casă. Acolo a fost prima mea legătură cu sportul, încă de copil. Mergeam și la antrenamente la Vișinul Șieu Măgheruș, era o echipă în divizia județeană, pe jos făceam în alergare 7-8 kilometri până la teren, mai eram cu un băiat, ne făceam așa încălzirea. Pe urmă, sigur, sportul meu a fost la un nivel mai jos, am ajuns doar la Mecanica Bistrița, după anii ’90 pentru puțin timp în liga a treia, dar mai mult în liga a patra.

Ce jucați?

Am jucat când eram tinerel și avem energia necesară fundaș lateral stânga – sunt stângaci la picior! – iar pe urmă, când nu mai puteam alerga așa, și în atac și în apărare, m-am retras o perioadă fundaș la marcaj și, pe finalul carierei, „libero”, cum se mai juca atunci. Sigur că dragostea a rămas. În vremea liceului, din ’83 în ’87 la Cluj, țineam desigur cu „U”, mergeam cu pături din internat și strângeam frunzele de plop de pe stadion, ca să ne lase să vedem și noi meciurile. Pe atunci, în divizia B era o luptă, păstrând proporțiile, ca dintre Steaua și Dinamo, între Gloria Bistrița și Universitatea Cluj. Era o rivalitate istorică, cu meciuri foarte disputate. Pe urmă, după ’90 am lucrat în mediul privat până în 2004, când am intrat în slujbă publică, cu două mandate deputat de Bistrița-Năsăud, 2004-2012 și din 2012, așa cum ați spus, președinte al Consiliului Județean. Cu foarte multe responsabilități, mai puțin cele legate de sport, fiindcă nu avem astfel de atribuții la Consiliul Județean!

Perioada de glorie a Gloriei a fost cu Jean Pădureanu președinte

OK, dar știu cât de mult vă preocupă sportul. Și aș vrea să începem cu fotbalul. CS Gloria 2018 Bistrița-Năsăud a revenit în liga secundă după o întrerupere de 11 ani. Este un succes al fotbalului bistrițean, care are o lungă tradiție în fotbalul românesc. Spuneți-ne cum ați sprijinit această echipă de fotbal, și de ce? Clubul s-a înființat la 1 mai 2018, cu doar 3 secții: handbal, oină și atletism. Fotbalul când a fost preluat?

Da, este adevărat că sportul în județul nostru este legat în primul rând de fotbal, și e legat de Gloria Bistrița, sub diferitele ei denumiri în cei 103 ani de la înființare. Vorbim de 1992, atunci când s-a reînființat clubul, dar sigur că perioada de glorie a Gloriei a fost cea de sub președinția lui Jean Pădureanu, din anii ’90 până în 2014. În acest timp a fost permanent, cu excepția unui singur an, în prima ligă a fotbalului românesc, și la un moment dat era într-o galerie foarte selectă, cea a echipelor care, după ’90, nu retrogradaseră: Steaua, Dinamo, cele două cluburi departamentale și Gloria Bistrița! Din păcate evoluția Gloriei după 2012-2013 a scăzut, o luase deja la vale din punctul de vedere al resurselor financiare, proces care s-a finalizat cu intrarea în faliment și desființarea clubului. Imaginea clubului a avut mult de suferit, și astfel în acea perioadă ajunsesem la non-performanța de a fi între cele trei sau patru județe din România care nu aveau niciun sport de echipă în primele trei ligi din țară! Au existat atunci mai mulți jurnaliști care au făcut o presiune pozitivă asupra autorităților locale, spre a se implica direct în sport, ca să nu ajungem într-o situație în care să punem cruce sportului de echipă în județul Bistrița-Năsăud. Am preluat în 2014 finanțarea la Consiliul Județean pentru echipa de handbal feminin din divizia A, echipă nou înființată la Clubul Sportiv Municipal, care era în subordinea MTS. Lucrurile s-au derulat foarte greu, fiindcă birocrația ne obliga ca pentru orice cheltuială să obținem mai întâi avize de la tot felul de direcții din minister. Noi avem asigurate resursele pentru funcționarea echipei, dar eram condiționați de tot felul de avize de la un minister care nu subvenționa în niciun fel echipa. Și atunci am luat decizia, în 2018, să înființăm un club propriu, dat fiind că legislația permitea autorităților locale să înființeze cluburi-instituții publice. În urma consultării cu secretarul și cu directorul economic al județului, și având exemplul mai multor cluburi similare din România, am luat decizia să înființăm acest club public, cu respectarea tuturor normelor legale, complet transparent. Între timp, cum se mai diminuase nemulțumirea și supărarea pe fotbal, l-am rugat pe domnul Ioan Horoba (fostul om de încredere al lui Jean Pădureanu – n.n.), care se retrăsese la vatră de la Gaz Metan Mediaș, să ne ajute să reînviem fotbalul. Și-a asumat acest lucru, a creat o asociație sportivă împreună cu câțiva prieteni, ne-am asociat cu o echipă din liga a cincea, Viticola Dumitra, am îmbunătățit condițiile, am promovat în liga a III-a și din această vară, când echipa a revenit la denumirea cunoscută, Gloria Bistrița, domnul Horoba a cedat pro-bono toate drepturile sportive, federative și de oricare alt gen, noului club înființat. Deci s-a făcut o fuziune între asociația sportivă inițială și cea nouă, și am preluat finanțarea. I-am adus pe Adrian Falub, antrenor și pe Aurelian Băbuțan, un om de administrația fotbalului, dar am ratat de două ori barajul de promovare în liga a II-a. Cu Corvinul în primul an, am ratat și în al doilea an, trist și supărător, cu Unirea Ungheni, echipă care a și dispărut anul acesta. Am luat decizia să externalizăm managementul sportiv la firma impresarului FIFA Bogdan Apostu – preluând dacă vreți modelul de la colegii noștri de la Hunedoara -, și l-am adus pe dl. profesor Cristi Pustai antrenor. A treia oară, să zicem așa, a fost cu noroc, cu peripeții dar cu noroc și spre bucuria mea sufletească, și a tuturor suporterilor noștri, Gloria a revenit în liga a II-a, lucru care mă bucură foarte mult. Eu l-am prețuit foarte mult pe domnul Pădureanu, l-am cunoscut foarte bine și mă bucur că, acolo în cer unde este, i-am produs un zâmbet. Pentru că fotbalul a reînviat și Bistrița a revenit în lumea care contează a fotbalului românesc (liga a II-a – n.n.), acolo unde Gloria și-a petrecut cea mai mare parte a vieții de 103 ani.

CS Gloria nu va putea promova în prima ligă, cel puțin pentru moment, dată fiind forma sa de organizare. Cum vă împăcați cu această realitate?

Încercăm să fim realiști. În momentul de față ne dorim să stabilizăm secția de fotbal, poate pentru un an, poate doi la nivelul ligii a doua. Cu bani publici, vorbim aici și de Primăria Bistrița, pe care colegul meu Gabriel Lazany a câștigat-o în vara anului trecut (la alegerile locale – n.n.). Și astfel primăria a venit alături cu părți egale la finanțarea clubului. Fără ea nu mai puteam merge înainte, costurile au crescut enorm, avem circa 1.600–1.700 de juniori legitimați în secțiile clubului la toate ramurile sportive, foarte multe echipe, iar cu fotbalul asta este propunerea noastră, să rămânem în liga a II-a, să stabilizăm echipa și să căutăm un partener solid pentru proiectul de a promova în prima ligă. Pentru că doar cu bani publici, cu suport de la Consiliul Județean și de la Primăria Bistrița lucrul acesta este nefuncțional. Să mergem pasager prin prima ligă ca să avem de unde retrograda, nu! Ne place să facem lucrurile așa, ca-n Ardeal – mai calm, mai așezat, cu pași siguri și ne ducem mai departe atunci când avem siguranța că suntem pregătiți să facem următorul pas.

Nea Jean i-a primit excepțional cu cei din familia Cecci-Gori

În ce stare se găsește azi stadionul „Jean Pădureanu”? Nu știu dacă vă amintiți, dar în toamna anului 1996, la anul sunt 30 de ani de atunci, Gloria a întâlnit Fiorentina, la prima partidă disputată în nocturnă la Bistrița. Scorul a fost egal, 1-1. Știți și cine a fost comentatorul meciului?!

Bănuiesc că dumneavoastră (râde)! Sigur că îmi amintesc meciul. Știu că familia Cecci-Gori a fost în vizită la Castelul Dracula. Filmul meciului l-am revăzut nu demult, postat de un ziarist local și ne aducem aminte că era Fiorentina lui Batistutta, a lui Rui Costa, o echipă în anii de glorie a clubului florentin. A existat o ratare monumentală a lui Titi Voica, la meciul retur (încheiat 1-0 pentru Fiorentina – n.n.), dacă marca ne putea aduce calificarea, n-am cum să nu-mi aduc aminte de acele meciuri. La Bistrița am avut o nocturnă închiriată, apoi s-a făcut una adevărată. Știu că familia Cecchi-Gori, în urma protocolului, la care nea Jean era profesor, a făcut apoi chiar o investiție în municipiul Bistrița, o fabrică de textile. Din păcate fabrica a intrat în faliment și anul trecut a fost vândută de lichidator. Dar nu numai despre Fiorentina putem vorbi, ci și de Zaragoza. Am bătut Zaragoza la Bistrița: 2-1. Deci este o istorie a fotbalului, ar fi postament pentru a reveni la fotbalul de înaltă performanță. Cât despre stadion, el se află în stare de funcționare. Și avem o veste chiar foarte, foarte bună pe care am primit-o de la domnul primar. Gloria a intrat în faliment, stadionul era în proprietatea asociației sportive, toată baza a intrat la lichidator, a fost paragină mulți ani, iar după ce noi am făcut noul club și am preluat echipa, l-am curățat cât de cât și l-am făcut funcțional, devenind omologabil pentru meciurile din liga a doua. Vestea bună este că Primăria a finalizat procedura de răscumpărare a stadionului și curând intră în proprietatea publică a municipiului Bistrița. Iar domnul primar are un proiect foarte frumos, arena va intra într-un proces amplu de reabilitare și modernizare. În plus față de asta, recent am primit o veste bună și de la ministrul Cseke (Attila Cseke, ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației – n.n.), care ne-a spus că s-a terminat procedura de achiziție pentru noul stadion. Mai sunt alte proceduri, dar eu sunt optimist că vom face lângă TeraPlast Arena o bază foarte frumoasă, cu un stadion nou de circa 12.000 de locuri, patru stele UEFA. Vrem să ne pregătim prima dată cu infrastructura, în paralel și cu echipa, pentru promovare.

Din ce am auzit, primarul municipiului, Gabriel Lazany, ar dori să păstorească el echipa de fotbal, susținând că este a orașului, nu a județului. De ce nu-l lăsați?

Bineînțeles că-l lăsăm, nici nu se pune problema. Suntem mai mult decât colaboratori, suntem prieteni, și sunt de acord ca echipa să fie a municipiului Bistrița. Că și municipiul este al județului, e parte integrantă din județ (zâmbește). Gloria are fani în tot județul, și nu numai, chiar și în țară se găsesc mulți fani ai echipei. Colaborarea este una foarte bună, domnul primar are decizie sută la sută de tot ce se întâmplă în club după asocierea făcută în primăvară.

Antrenorul Cristi Pustzai și președintele Ioan Horoba sunt din „vechea gardă”, cum se spune. Vă sunt apropiați, vin să mai se sfătuiască cu dvs.? Exemplul Gigi Becali vă spune ceva?!

Da, pentru mine e exemplu de „așa nu”! Legat de modul cum relaționează cu echipa, aplaud eforturile financiare și implicarea logistică pe care dl. Becali o face la FCSB, dar modul de relaționare cu echipa este total greșit. Trecând la răspunsul direct la întrebare, domnul Horoba este consilier onorific al președintelui (dl. Radu Moldovan – n.n.) pe probleme de sport, din această vară, cu dânsul vorbesc foarte des, zilnic cred, despre sport în general, nu numai fotbal. Cu dl. Pustzai există o relație de respect reciproc, dar în afară de a-i transmite din când în când felicitări sau de unele critici, asta destul de rar, de fapt cred că am făcut-o o singură dată, în urma unui meci în care n-am ieșit prea bine ca echipă. O singură dată într-un an și jumătate de când dânsul este la noi. În fapt, nici eu, nici primarul, nici nimeni din conducerea clubului nu interacționează în treaba antrenorilor.

La Bistrița există o veche pepinieră a tenisului de masă

Recent, echipa masculină de tenis de masă a Gloriei Bistrița a cucerit titlul de campioană națională, chiar din primul său sezon în Superligă, sub îndrumarea antrenorilor Mihaela Șteff și Alex Dincă. Vă place tenisul de masă, dle. președinte?

Bistrița a fost o pepinieră a tenisului de masă. Pe lângă Călin Creangă sau Mihaela Șteff, tot produs al domnului profesor Gheorghe Bozga este și Bernadette Szocs, care are cea mai bună clasare mondială în istoria tenisului de masă românesc. Ea reprezintă astăzi Steaua și România, dar avem și noi fetele noastre, pe Ioana Sângeorzan, pe Tania Plăian, în echipa națională. În urmă cu trei ani, dacă nu mă înșel, Mihaela Șteff, văzând pus în pericol tenisul de masă în leagănul lui, aici acasă la profesorul Bogza, a venit să-mi spună că condițiile și resursele financiare asigurate de către minister (MTS – n.n.) sunt foarte mici și există riscul să dispară secția. Ceea ce s-a și întâmplat cu secția de băieți în cele din urmă. M-a rugat să facem o secție de tenis de masă la Gloria. N-a fost o decizie ușor de luat, dar Mihaela a fost insistentă, mi-a promis că va face performanță. Dar parcă nu mă așteptam să o facă așa bine! Am început la nivelul ligii a doua, anul trecut am promovat în Super Ligă și recunosc că este chiar un rezultat notabil, ca în primul an de participare să câștigi titlul, bătându-te cu coloși ai tenisului de masă de la noi. Zilele trecute împreună cu domnul primar și cu dl. Mocanu, președintele clubului, i-am felicitat și i-am premiat pe cei patru performeri, Darius Toma, Lucian Munteanu, Mihai Nagy, Matei Dumitrescu și Dan Daniel, ca și pe cei doi antrenori care se ocupă de ei. Trebuie însă să salutăm și medalia de bronz pe care fetele au luat-o la rândul lor, tot în primul an de la promovarea în Super Ligă.

La handbal, în doar câteva zile s-au vândut abonamente la toate meciurile, până la sold-out

Vă propun să trecem totuși la lucruri mai serioase! O zic desigur în glumă. Spuneți-mi despre pasiunea dvs. pentru echipa de handbal feminin, pe care încercați să o transformați într-una dintre cele mai bune atât de România, cât și pe plan internațional. Să reamintim cititorilor că în sezonul 2023-2024 echipa a disputat finala Ligii Europene, competiția care a înlocuit Cupa EHF. În cadrul turneului Final Four de la Graz, Gloria Bistrița a fost învinsă în finală cu scorul de 29-27 de echipa norvegiană Storhamar.

Așa cum știți Bistrița are tradiție și în handbal. Înainte de Revoluție am avut echipă în prima ligă, iar Gloria avea la rândul ei o echipă de fete în a doua divizie, o mică istorie există. Împreună cu profesorul Pașca și cu actualul team-manager al echipei, profesorul Alexandru Radu Moldovan, să nu credeți că îmi este rudă, este doar o coincidență de nume și o jurnalistă este cea care a intermediat discuția mea cu ei. Profesorul Pașca antrena pe atunci „U”-Jolidon Cluj, care juca în Champions League, dar simțea că vor pierde finanțarea și și-a dorit să se întoarcă acasă. Am preluat atunci finanțarea echipei de la CSM și sigur că am investit în această echipă și resurse, dar și foarte mult suflet. S-a creat pe plan local o emulație, cred că suntem singura echipă din istorie care în doar câteva zile a vândut abonamente (la meciuri – n.n.) până la sold-out, am vândut toate locurile din sală! Anul trecut am fost sold-out tot anul, anul acesta este la fel. În sezonul trecut am fost pentru prima dată în Champions League, între cele mai bune 16 echipe din lume – se știe că în Europa se află cele mai bune echipe, în special în handbalul feminin. Spre bucuria noastră, anul ăsta suntem din nou, cu un wild-card în Champions League, într-o grupă foarte selectă, cu trei echipe care au jucat Final-Four-ul la Budapesta în mai, mai exact multipla campioană Györ, Team Esbjerg, unde joacă Henny Reistad, cea mai galonată handbalistă din lume, plus Metz, o echipă cu Mayonnade antrenor, de asemenea foarte tare. Aici va fi campioana Muntenegrului, Buducnost, vicecampioana Germaniei, Borussia Dortmund, Debrecen din Ungaria și mai vechea noastră cunoștință, cu care vom și deschide sezonul internațional, Storhamar din Norvegia. (Nota redacției: în primele meciuri din noua ediție a Ligii Campionilor, Gloria a trecut la Bistrița de Storhamar cu 29-26, ca și de DVSC Debrecen, cu 34-33, în deplasare!)

Cred că sunteți foarte mândru de TeraPlast Arena, o sală de 3.000 de locuri, care a costat circa 21,5 mil. euro de la bugetul național și 5,5 mil. euro de la bugetul județean), inaugurată în august 2022. V-am auzit că spuneați că este cea mai frumoasă sală din țară!

E cea mai cochetă și mai frumoasă sală din Europa, cel puțin! Și nu spun lucruri gratuite, o să mergeți să vedeți. De ce susțin asta: sunt săli foarte mari și foarte frumoase, MVM Dome din Budapesta cu 20.000 de locuri, Lanxess Arena din Koln – aici se desfășoară de regulă Final-Four-urile la fete și la băieți, și încă altele, Paris Bercy de exemplu, chiar și sala BT Arena din Cluj, dar nu este nicio sală care să aibă toate facilitățile în jurul și în interior, așa cum are TeraPlast Arena: de la restaurant cu terasă, la hotel, la zonă de refacere, la crio-saună, la cafenea, la terenuri exterioare, la sală de antrenament cu teren de dimensiuni oficiale… E cea mai complexă, și dacă o să căutați pe Net o să vedeți că unul dintre antrenorii titrați din handbalul feminin, profesorul Herbert Muller, cu origini românești, care acum e la Thuringen, o să vedeți că chiar el a spus că este cea mai cochetă și mai drăguță de sport din Europa. Iar alți antrenori mari au spus același lucru, că aici este o sală cu foarte mult suflet, caldă. Avem o sală foarte vie, Gloria joacă aici de câțiva ani și la toate meciurile, indiferent dacă joacă în Champions League sau cu ultima clasată din Liga Florilor, sala este plină. Iar asta e cel mai important lucru, este satisfacția majoră pe care o am!

Și dumneavoastră ați pus mult suflet în această sală.

Nu numai în sală, în tot ce înseamnă Gloria. Însă să fiți sigur că nu numai de sport m-am ocupat…

Bistrița-Năsăud este județul care a atras, raportat la numărul de locuitori, cea mai mare sumă pentru investiții din fonduri europene

O clipă, aveam o astfel de întrebare, haideți s-o pun acum: vă rog să nominalizați măcar pe scurt câteva dintre proiectele dvs, edilitare, știu că sunt chiar foarte importante.

Pot începe cu Spitalul de Urgență Bistrița, care în parteneriat cu Universitatea din Tg. Mureș a devenit Spital clinic universitar județean de urgență, avem aici investiții care se apropie de 200 de milioane de euro, construim o aripă nouă a spitalului de 16.000 de metri pătrați – va fi primul spital finanțat din PNNR și se va finaliza în toamna acestui an. Suntem printre puținele spitale din România unde se face chirurgie robotică și al doilea care are în dotare un heliport. Am reabilitat secțiile externe de pe străzile Alba Iulia și Ghinzii, vom reabilita integral până în primăvara anului viitor și clădirea veche a spitalului, unde se vor crea condiții hoteliere de vârf; am dotat Ambulatoriul de specialitate. În momentul de față se derulează construcția unui centru de radioterapie în parteneriat public-privat, pentru că din păcate incidența bolilor de cancer este din ce în ce mai mare și avem nevoie de tratament pentru cetățenii noștri chiar aici acasă. Suntem județul cu cea mai avansată modernizare a rețelei de drumuri județene: din circa 700 km circa 670 km au fost reabilitate, modernizate sau sunt în lucru. Am fost primul județ din România care nu mai are copii instituționalizați în cămine. Prin construcția de case de tip familial, în asociere cu fundația Hope&Home for Children și cu atragerea de fonduri europene și guvernamentale am construit case de tip familial, practic niște vile, unde copiii trăiesc în comunitate, merg la școală împreună cu ceilalți copii și se află mult mai aproape de viața reală într-o familie. Sunt multe de spus și despre cultură, avem biblioteci reabilitate, fostul cinematograf „Dacia” l-am refăcut din fonduri proprii, am mai făcut și o sală de spectacole. Avem în proprietate două castele Teleki, cel din Posmuș și cel din Comlod, două bijuterii arhitectonice care sunt refăcute cu fonduri europene, cel din Comlod începe curând. Consiliul Județean e performant, am obținut în exercițiul financiar care s-a încheiat anul trecut locul I în atragerea de fonduri europene, fiind județul care a atras, raportat la numărul de locuitori, cea mai mare sumă pentru investiții din fonduri europene.

Care ar fi totuși cea mai mare sumă pe care ați accesat-o?

Investițiile publice, și aici sunt prinse și investițiile făcute în comunitățile locale, sunt în ultimii zece ani cifrate undeva la 2,5 miliarde de euro. Cel mai mare proiect este master-planul de apă și canalizare, care are o valoare de circa 350 de milioane de euro. În urma implementării lui, circa 90 la sută din populația județului va avea acces la rețelele publice de apă și circa 72 la sută la rețelele de canalizare. Deci județul nu se ocupă doar de sport, are și alte multe reușite!

Vă întreb ceva: de ce credeți că Bistrița-Năsăud poate fi numită „poarta Transilvaniei”?

Pentru că în urma unor cercetări făcute de specialiști această expresie a devenit brandul județului. Nu e o întâmplare, s-a constatat că trecerea din Moldova, chiar din Moldova de peste Prut, legătura cu Europa se face prin „poarta Transilvaniei”, Bistrița-Năsăud. E una dintre porțile de intrare în Transilvania, deși nu e singura. Asta a fost explicația pentru propunerea specialiștilor care s-au ocupat de brandul județului.

Bistrița poate deveni capitala handbalului românesc

Să ne întoarcem totuși la handbal. Între 21 și 24 august această superbă sală va găzdui turneul Final Four al Super Cupei României atât la masculin cât și la feminin. Pentru câteva zile, Bistrița devine centrul handbalului românesc. Va fi fără îndoială o mare sărbătoare, cu toate cele 3.000 de locuri ale sălii ocupate. Dvs. cum vedeți acest eveniment?

Avem așteptări mari. Pentru prima oară se organizează cele două Super Cupe la handbal, masculin și feminin, în aceeași sală. Da, Bistrița va fi capitala handbalului românesc, dar nu numai de această dată. Înainte de plecarea la campionatul mondial, în iarnă, naționala României va veni la Bistrița pentru ultimele meciuri de verificare, la renumitul Trofeu Carpați, a 25-a ediție, cu participarea Elveției, Portugaliei și parcă Cehiei.

(Nota redacției: disputată la câteva zile după acest interviu, finala Super Cupei feminine a avut parte de o desfășurare incredibilă. CSM București a câștigat finala, dar a avut parte de o opoziție majoră din partea Gloriei Bistrița. Au fost 80 de minute de joc extrem de spectaculos, partida încheindu-se cu scorul 40-39! Specialiștii au apreciat unanim că a fost dintre cele mai frumoase jocuri disputate în România în ultimul timp. La final, fetele de la București au început hora bucuriei, iar bistrițencele au căzut epuizate după un joc în care doar neșansa a făcut să nu fie ele învingătoare).

La handbal masculin suntem abia în al doilea an de funcționare, la nivel de juniori. De anul trecut beneficiem de expertiza familiei Mihaela și Ioan Ani-Senocico, bistrițeni la origine, au revenit acasă și s-au apucat de treabă cu juniorii noștri.

La un moment dat Bistrița a dat semne că ar dori să legitimeze la echipa de handbal întreaga națională feminină a României. Ar fi fost un proiect extrem de frumos. De ce ați renunțat?

Nu am renunțat la proiect. Numai că, spre deosebire de alți ani, când implicarea statutului era de altă natură – vedeți cum s-a făcut „Luceafărul” sau alte cluburi de aceeași natură pentru tineri sportivi, pepiniere pentru echipele naționale, noi am făcut câteva transferuri importante pe lângă fetele noastre care jucau la echipa națională – Sonia Saraficeanu, Bianca Bazaliu, Cristina Laszlo, Eva Kerekes -, am mai transferat căpitanul echipei Naționale, Lorena Ostase, extrema stângă Corina Lupei, interul stânga Ștefania Stoica, interul dreapta Daria Bucur… În momentul de față avem 7-8 jucătoare din lotul național.

Îl aveați de asemenea pe antrenorul Florentin Pera, selecționerul echipei naționale, dar se pare că v-a decepționat! (între timp, Pera a demisionat din funcția de selecționer – n.n.)

Nu pe mine. Știți foarte bine că antrenorii sunt dependenți de rezultate. Noi am făcut lucruri frumoase cu dl. Pera, dar a fost nevoit să plece. După finala de la Graz (meciul pierdut cu Storhamar – n.n.), deși cu eforturi și transferuri importante, echipa n-a mai performat. A început bine dar mai apoi ajunsesem pe locul 8. Am reușit să redresăm echipa cu Marius Novanc și Alexandru Buligan, iar acum antrenor este Carlos Viver, fostul antrenor al Rapidului, cu care a câștigat campionatul în 2022. Jucătoarele au rămas însă, sunt în momentul de față 7-8 jucătoare din lotul echipei naționale. Sigur că noi ne-am fi dorit mai multe, am ofertat încă 5-6 jucătoare, dar ele au făcut alte alegeri. În ce îl privește pe profesorul Pera, am luat această decizie, am discutat și cu domnul primar, după meciurile din grupă de la Debrecen, de la Campionatul european. Când mai multe jucătoare s-au plâns de lipsa de minute în teren și de posibilitatea de a avea mai multe meciuri în campionat.

Probabil pentru că acele echipe au foarte multe jucătoare străine…

Aici e o discuție foarte lungă pe acest subiect. Să știți că din păcate, și o să-mi atrag antipatiile de rigoare, dar sunt nevoit să spun lucrul ăsta, greșelile făcute în 30 de ani, lipsa investițiilor în copii și juniori ne-au dus la restrângerea drastică a zonei de selecție. În momentul de față România cred că are cea mai mică bază de selecție, ținând seama de foarte puținele cluburi care au o piramidă completă de copii și juniori. Aceste cluburi le numeri pe degetele de la o mână, chiar dacă conducerea Federației române de handbal și-a dorit să implementeze obligativitatea (centrului de tineret – n.n.). Și eu cred că ar trebui să fie un minim de normalitate, ca fiecare echipă care joacă în Liga florilor și Liga zimbrilor să aibă o piramidă completă de copii și juniori.

Nu poți să transformi antrenorul în vameș!

Parcă avem și o lege pentru utilizarea jucătorilor de naționalitate română în echipe, Legea Novak.

Eu sunt un contestatar al acestei decizii, pentru că eu nu cred că selecția trebuie făcută cu pașaportul, și e imposibil, la viteza în care lucrurile se derulează în handbal, să faci antrenorul vameș! Și să facă schimbări pe bază de pașaport… Antrenorul se uită ce trebuie să schimbe, și repede. Și din păcate, reducându-se foarte mult baza de selecție, costurile cu jucătoarele românce sunt mult peste ceea ce ele oferă în teren. Iar cluburile se uită și la eficiență, la raportul calitate-preț, și de aici s-a ajuns la sume care nu se justifică.

Nu-i totuși normal ca o jucătoare româncă să te coste mai mult decât una din străinătate.

De multe ori te costă jumătate! Dar avem azi, pentru că suntem români – eu iubesc foarte tare țara în care trăiesc, sunt un român patriot -, multe jucătoare din România, am spus că suntem dispuși să facem aceste eforturi, când am anunțat acel proiect. N-am renunțat la el, dar între timp au venit cetățenii care plătesc taxe și impozite în Bistrița și ne finanțează echipa, și au spus: domnul Moldovan, domnule primar, suntem de acord, dar nu în detrimentul rezultatelor! Pentru că noi vrem și performanță, nu doar asta. Și atunci am încercat să facem un melanj, o combinație între jucătoare românce și jucătoare străine, pentru a putea păstra și performanța. Și vom face eforturi în continuare, să încercăm să transferăm jucătoare românce de echipă națională, care să facă un mixt cu jucătoarele străine ca să sprijinim și handbalul românesc, dar să facem și performanță la clubul nostru.

Ca să-i mulțumiți pe cei 3.000 de spectatori care vin meci de meci la sală…

Sunt cu mult mai mulți, noi transmitem meciurile și pe Facebook pentru cei care ar dori să vină la sală dar nu au locuri.

Probabil ați făcut sala prea mică!

Regret acum (râde). Dar să știți că atunci când am făcut proiectul sala cea veche avea 800 și ceva de locuri, în centrul orașului, ne-am dus cu cea nouă la marginea orașului și ne-am gândit mereu la costuri (de întreținere – n.n.) și ne-am spus că de la 800 și ceva la 3.000, adică de peste patru ori mai mare poate fi suficient. Dar acum regret, pentru că puteam face de 5.000 ușor, și ar fi fost mereu arhiplină, iar la meciurile cu Gyor n-ar fi trebuit una de 20.000 de locuri!

Domnule președinte, a fost o plăcere să stau de vorbă cu dvs., și vă mărturisesc că rareori mi-a fost dat să văd un om cu funcție înaltă în administrație atât de pasionat, dar și de priceput la sport, până la cele mai fine detalii.

Vă mulțumesc.

Interviu realizat de Dumitru Graur și publicat în numprul 141 al revistei „Sport în România”