„În momente tensionate, când parcă nimic nu ne mai convine, într-o Românie în care nimic nu ne mai place, singurul lucru care nu se schimbă este sportul”
Constantin-Bogdan Matei: În 2019, când am părăsit Ministerul Tineretului și Sportului la vremea aceea, după o moțiune de cenzură în Parlament care a dus la demiterea Guvernului doamnei Dăncilă – un exercițiu cât se poate de democratic până la urmă -, eu m-am reîntors pe funcția de senator din partea județului Vâlcea, a organizației PSD și mi-am continuat activitatea până în 2024, atunci când am revenit aici.
Așadar ați plecat de la MTS în noiembrie 2019 și ați devenit președinte al Comisiei pentru Sport și Tineret din Senatul României în februarie 2022. Se pare că ați fost foarte activ și în această funcție, dat fiind că din cele 104 de inițiative legislative ale dvs. 51 au fost promulgate legi.
Este corect. Și multe dintre ele au avut legătură cu domeniul sportiv. Nu am rămas niciodată departe de sport fiindcă m-a preocupat și mă preocupă în continuare acest fenomen. Una peste alta, din punctul meu de vedere nu am plecat din fenomenul sportiv, ci am plecat doar din Ministerul Tineretului și Sportului.
Este o mare onoare să fiu din nou șeful sportului românesc
Revin la interviul de la începutul anului 2019, când mi-ați declarat, citez: „Îmi place enorm ceea ce fac. Este dacă vreţi poziţia perfectă, mai mult de atât nu puteam să-mi doresc!” S-a schimbat ceva între timp?
Nimic. Pentru mine este o mare onoare să fiu pentru a doua oară președintele Agenției Naționale pentru Sport. Chiar vorbeam cu doamna Elisabeta Lipă, de la care am preluat mandatul și-i spuneam că de-a lungul anilor, din 1989 până astăzi, doar două persoane au avut această ocazie de a ocupa de două ori aceeași funcție în sportul românesc, domnia sa și cu mine. Sigur, nu mă pot eu compara în niciun fel cu doamna Elisabeta Lipă, pentru ea desigur că se potrivește mai bine funcția, fiind și un sportiv de excepție al României, și chiar al lumii. Dar pentru mine, ca profesor de educație fizică și sport, este o mare onoare să ajungi în fruntea sportului românesc de două ori! Când mi-am început activitatea sportivă, la juniorat, dacă eram întrebat la vremea respectivă ce mi-aș dori să fiu când voi fi mare răspunsul meu era că îmi doresc să fiu profesor de educație fizică. Sau antrenor, nicidecum n-aș fi putut visa vreo clipă că aș fi și, cum se spune, „șeful sportului românesc”. Sigur că dincolo de profesie, iubesc foarte mult ce fac, studiile mele sunt legate doar de partea sportivă: de la ciclul gimnazial, colegiul universitar, facultate, masterat – fiindcă mi-am dorit foarte mult să mă perfecționez în această zonă. Am fost și profesor de educație fizică și sport o lungă perioadă, așadar sunt ancorat, și voi rămâne ancorat în fenomenul sportiv până voi îndeplini vârsta standard de pensionare, așa cum e normal. Dar pentru mine vârsta standard de pensionare din sport, nu are legătură cu vârsta standard de pensionare din lege. Așadar, din sport mă voi pensiona doar când va vrea Cel de Sus (zâmbește).
Deși este evident că n-ați părăsit niciodată aria sportului, vă întreb cum ați regăsit astăzi fostul minister, transformat într-o agenție?
Să o luăm pe capitole, că așa e corect. Din punct de vedere al bugetului, am regăsit Agenția Națională pentru Sport cu aceleași buget. N-a existat o creștere. Ori după mine, în perioada menționată și de dvs., 2019-2025, ar fi trebuit să reprezinte un plus, cel puțin la nivel de inflație, în bugetul sportului românesc. La ceea ce înseamnă componente, am găsit o agenție doar specifică sportului, după ce lăsasem un minister al Tineretului și Sportului. Deci componenta de Tineret a trecut în altă parte (la Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse – n.n.), dar am regăsit-o fără o definitivare corectă legislativ. Pentru că în acest moment nu există o definitivare completă a ceea ce înseamnă domeniul Tineretului în cadrul ministerului din care face parte. Avem o problemă legislativă, pentru că în continuare angajații din domeniul Tineretului se regăsesc ca parte salarială în componenta noastră (la ANS – n.n.), dar își desfășoară activitatea la un alt minister. Mai departe: în componenta sediului central (str. Vasile Conta – n.n.), am găsit o agenție cu mai puțini oameni. Pentru a vă da seama de anvergura mult invocatului „angajat la stat”, la ANS avem o organigramă de 117 oameni, iar din această organigramă lucrează efectiv 92. Pentru că restul sunt detașați, suspendați, sau în concedii medicale. Din perspectiva aceasta volumul de lucru este unul foarte mare, comparativ cu numărul de angajați. Mergând mai departe pe compartimentele specifice ANS, vă pot da și un exemplu. Avem în acest moment undeva la 120 de procese, iar compartimentul Contencios număra un singur angajat. Sunt problemele cu care noi ne confruntăm, și sigur că încercăm cu această mână de oameni să le gestionăm cât putem de bine, astfel încât lucrurile să funcționeze în parametrii normali. Dincolo de toate acestea trebuie să spun că avem și investiții foarte bune, cu oameni minunați în sistemul nostru, de la cele 48 de cluburi departamentale pe care le gestionăm, direcțiile județene aferente fiecărui județ, plus cea a municipiului București, ca și cele zece complexuri sportive naționale, Centrul național de formare a antrenorilor și Institutul național de cercetare în sport. Mai gestionăm de asemenea activitatea de eliberare a certificatelor de identitate sportivă (CIS – n.n.) și aplicarea tuturor prevederilor din Legea 69/2000, lege după care ne ghidăm astăzi.
Domnule președinte, simțiți totuși o diferență de statut? Mă refer la relațiile cu celelalte ministere; inclusiv cu guvernul?
Nu. Din punct de vedere relațional nu există o schimbare majoră comparativ titulatură și funcție ocupată. Eu personal nu simt o atitudine diferită. Nu-i mai puțin adevărat că trebuie să luăm în considerare câteva chestiuni. Pe de o parte, trebuie să luăm în considerare spectrul european în care se află România. Și anume, noi suntem membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, unde, ca reprezentativitate, România este obligată să participe la nivel de secretar de stat, funcție echivalentă gradului de președinte al Agenției Naționale pentru Sport, în condițiile în care stai la masă cu decidenții statelor Uniunii Europene în calitate de miniștri. Aici, din punct de vedere al reprezentativității ai o problemă. Pentru că întotdeauna reprezentativitatea sportului românesc la cel mai înalt nivel guvernamental astăzi nu o are Agenția Națională pentru Sport, ci o are Secretariatul General al guvernului, pentru că noi suntem în subordinea secretariatului, unde sigur secretarul general are rang de ministru. În principiu el, secretarul general, ar putea reprezenta sportul românesc la cel mai înalt nivel. N-au fost cazuri, dar vorbim aici strict pe modalitatea de reprezentare legislativă.
Dar știți cum se spune: nu sunteți la masa Guvernului!
Deocamdată eu v-am vorbit doar pe partea de reprezentare internațională. Și spun asta pentru că în 2019 eu am avut onoarea de a fi președintele Consiliului Uniunii Europene pe Tineret și Sport, când România a deținut președinția consiliului pe timp de șase luni. Revenind la problematica internă, nemaifiind la masa guvernamentală, așa cum spuneați și dvs., ai o problemă de legiferare ca și termen. Noi nu mai putem fi inițiatori de modificări legislative prin ordonanțe de urgență, nu mai suntem inițiatori ai modificări ale hotărârilor de guvern, ci suntem co-inițiatori, în echipă cu Secretariatul General al guvernului, cancelaria primului ministru și un vicepremier. Din punctul acesta de vedere am intrat într-o zonă al numărului de semnături mult mai multe decât erau necesare înainte.
Cu alte cuvinte, domnul Radu Oprea, actualul secretar general al guvernului, este șeful dumneavoastră.
Da, este șeful meu, dar și prietenul meu, în primul rând. Și mă bucură acest lucru. Revenind pe parte decizională, sigur că avem un minus, care se resimte în fiecare zi în momentul în care vrem să fim inițiatorii unor anumite lucruri. Mai mult de atât, în parte bugetară ne-a mai apărut încă un intermediar, dacă pot să-l numesc așa. Dacă la MTS aveam o relație directă minister-minister, astăzi avem o relație între ANS-Secretariatul General al guvernului-Ministerul de Finanțe, după care lanțul se reia și semnăturile se înmulțesc. Deci din punctul ăsta de vedere iarăși este un minus de relaționare corectă, și sunt situații concrete în care stăm pentru un aviz și o lună, poate și două, iar o astfel de avizare întârziată înseamnă pierderea unei competiții sportive. Însă fac precizarea că asta nu înseamnă că am avea vreun blocaj undeva, nu putem niciodată să spunem că cineva nu-și dorește să susțină sportul, ci dimpotrivă există un circuit mai mare, în care mult mai mulți oameni află despre problematica sportului.
Cu ani în urmă ați declarat, vă citez: ”România are nevoie de o legislaţie care să ajute mai mult la dezvoltarea copiilor, la sănătatea acestora şi la procesul de învăţământ. Aici ar trebui introduse legi, dar cred că mă voi axa pe o tentativă de schimbare a actualei Legi a Sportului, care are multe lacune. Cred că trebuie încurajate legislativ companiile, dar şi persoanele fizice, care vor aloca fonduri direct echipelor de copii, de la toate disciplinele. Mulţi părinţi nu îşi permit să ducă copilul la un sport. Iar România pierde astfel talente deosebite”. Astăzi cum e?
De atunci până astăzi am făcut pași importanți. Vorbesc de activitatea mea parlamentară. Unu: am reușit să schimbăm Legea Educației Fizice și Sportului, legea 69/2000. Astăzi avem o lege corectă la paragraful formarea și perfecționarea specialiștilor în domeniul sportiv. Legea își va produce efectele în curând, fiind promulgată în luna mai, anul acesta. Mai departe, am făcut pași importanți, și mă bucură mult acest lucru, am reușit ca un procent de 1 la sută din taxele de licențiere-folosire jocuri de noroc să meargă către Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Amendamentul meu din Parlamentul României a fost ca și 0,2 la sută din taxa aceasta să meargă către Comitetul Național Paralimpic. Deci iată că am reușit un plus în ceea ce înseamnă finanțarea sportului românesc, care să meargă în zona proiectelor sportive și pentru capitolul copii și juniori. Mai mult: am reușit în parlament alături de colegii noștri să impunem un procent la nivelul unităților administrativ-teritoriale (primării în principal – n.n.) care să meargă strict către copii și juniori. Aceștia au fost pași importanți. Apoi, de-a lungul anilor putem să vedem și o îmbunătățire a infrastructurii sportive specifice. Pentru că dacă ne uităm în România strict pe ce înseamnă componenta de educație fizică și sportivă școlară, o să vedem că pe teritoriul țării s-au construit foarte multe săli de sport. Dacă nu uităm spre sportul de performanță, o să vedem că în România au început să apară baze sportive corecte pentru desfășurarea competițiilor internaționale. Vedeți Craiova, care s-a dezvoltat corect și corespunzător. Dacă mergem în zona Clujului, o să vedem o efervescență deosebită a activităților sportive. Dacă mergem la Bistrița, o să vedem același lucru. Sau în Argeș, la Pitești, ori în zona Timișului… se fac peste tot investiții majore.
Aici vă întrerup nițel ca să vă întreb: se vor mai face?
Toate proiectele aflate astăzi în aceste stadii avansate vor merge către zona de finalizare. Deci nu există vreun motiv, sau vreo decizie care să pună capăt acestor investiții. Sigur, vom trăi și vom vedea din această perspectivă, dar ceea ce avem astăzi sunt foarte multe lucruri pe care noi putem să le menționăm ca lucrări finalizate, ceea ce pe mine mă bucură. Sigur, avem și un minus, pe care pot să-l spun. Tot în parlament am reușit să facem o lege a tichetelor de sportivi, legea mea, și această lege a fost promulgată de președintele României de la vremea respectivă, dar din păcate în acest moment se amână termenul de punerea în aplicare și suntem în situația în care avem o nouă amânare până la 1 ianuarie 2026. Ar fi putut reprezenta un plus în ce privește activitatea sportivă la nivelul sectorului juvenil. Este vorba despre suma de 150 de lei per sportiv, pentru tinerii din sportul de performanță. Am speranța că nu va fi uitată această lege.
Au fost peste 5.000 de copii la Costinești, la Festivalul de Baschet
În toate aceste luni de când ați devenit președintele ANS v-am observat a fi foarte prezent la manifestările sportive, ca și la diferite concursuri pentru tinerii sportivi, pe care i-ați încurajat și premiat. Recent ați fost la Costinești. Face parte din agenda personală să fiți prezent la aceste manifestări, ca și la primirile sportivilor care se întorc în țară încărcați de medalii?
Îmi doresc ca în programul meu să am cât mai multe astfel de participări. În mijlocul sportivilor, să mă bucur de fiecare dată de energia lor, dorința lor de a câștiga medalii. Dorința lor în principal de a face sport, și sport de performanță. Mi-am dorit foarte mult să fiu prezent și la Costinești, la Festivalul de baby-baschet și mini-baschet, mai cu seamă că în 2019 eu am luat decizia ca acest festival să se facă la Costinești. Iată că acum, în 2025 mă reîntorc în aceeași locație pe care am decis-o cu ani în urmă. Și ceea ce este interesant și, dincolo de implicare și sprijinul pe care-l primește federația de baschet din partea ANS, este de reținut viziunea și managementul sportiv ce se realizează acolo. E un management foarte bun, sub comanda doamnei Carmen Tocală (președintele FR Baschet – n.n.). Iar asta mă bucură foarte mult. De ce? Pentru că dincolo de contabilizarea participării și luării de medalii la competiții internaționale, pe mine mă interesează și numărul de copii care practică ramura sportivă. Iar aici au avut un număr de 5.000 de participanți. Ceea ce spune enorm despre modul în care se implică federația doamnei Tocală. Din punctul ăsta de vedere este cel mai mare turneu dedicat copiilor din Europa. Unde – în România! Cred că despre astfel de inițiative trebuie să vorbim mult mai mult și să le prezentăm tuturor. Acolo, ca o paranteză, stațiunea Costinești a respirat timp de două săptămâni doar baschet. Toate firmele private mulțumeau federației de baschet că au ales Costineștiul. Nu s-a făcut numai sport, s-a făcut și turism. Așadar am adus un plus și zonei, dar și sportului juvenil. Apoi, am fost prezent și la scrimă. Unde am văzut o activitate excelentă a copiilor, a antrenorilor, dar și a federației. După cum merg lucrurile este clar că se mișcă într-o direcție foarte frumoasă și numărul copiilor crește. Ceea ce mă bucură foarte mult. Am fost prezent la ciclism, sunt zone întregi care se pliază foarte frumos pe sportul acesta. Oamenii care trăiesc acolo deja consideră ciclismul ca parte integrantă a vieții lor. De ce? Pentru că acele trasee sunt destinate nu numai pregătirii sportivilor, dar și competițiilor. A fost Turul Sibiului, dar am fost și la Bacău de curând. Urmează să avem Turul ciclism al României, o competiție foarte mare și mă bucură foarte mult acest lucru. La fel putem continu pe zona de șah. Acolo președintele (Vlad Ardelean – n.n.) face lucruri excepționale. Avem acum un număr de peste cinci mii de cadre didactice care au fost formate de Federația Română de Șah pentru a învăța copiii să joace în școli. Nu știu câți dintre noi știu că FR Șah merge în Mall-uri, iar tu ca părinte dacă vrei să-ți faci cumpărăturile poți să-ți lași copilul să învețe șah în timpul acesta. Nu știu câți dintre noi cunosc faptul că în România s-a desfășurat cel mai puternic turneu de șah din lume. La care primii zece jucători au sosit la București, sub patronajul lui Garry Kasparov. Nu de fiecare dată poți întâlni astfel de lucruri și pe mine mă bucură. Fiindcă suntem cu foarte multe federații pe un trend foarte bun. Și la triatlon avem un management foarte bun, ca și alte discipline care reușesc în acest moment să atragă mulți copii. Chiar și cei din spectrul artelor marțiale, al karate-ului, unde de fiecare dată reușesc să aducă foarte mulți copii către sălile de sport, iar acest lucru trebuie să ne bucure pe toți, fiindcă acești copii împărtășesc o formă de mișcare dintr-o ramură sportivă.
Știu că sună ca un compliment, dar trebuie să vă mărturisesc că sunt impresionat de silueta dvs., una de parcă ați fi sportiv de performanță. Cum faceți?
(râde) Am un program foarte riguros, de la care nu mă abat niciodată.
Adică?
Adică, dacă am prima întâlnire la birou la ora 9, eu la ora 6 mă trezesc, până la 6.30 sunt pregătit, după care 30 de minute le dedic mersului pe jos, iar dacă timpul îmi permite poate fac un bazin, sau poate nu, în funcție de ce se întâmplă. Însă (accentuează), niciodată dimineața eu nu ratez mersul pe jos. Cele 30 de minute sunt sfinte. De multe ori îmi fixez program zilnic în funcție de această obișnuință a mea. Desigur că în toată povestea asta, vă asigur că nu fac excese culinare. Să nu se înțeleagă că doar acest mers pe jos te ajută, sub nicio formă (râde), dar dacă nu faci excese culinare te menții pe o zonă confortabilă din punct de vedere al greutății, dar ai și o stare generală foarte bună. Mi-am propus ca eu să intru totdeauna la Agenția Națională pentru Sport cu zâmbetul pe buze și să ies tot cu zâmbetul pe buze – îmi reușește în cele mai multe situații –, și de fiecare dată să încep cu „te rog frumos” și „mulțumesc”… Avem o relație bună și foarte bună cu colegii din ANS și de fiecare dată, chiar de la preluarea mandatului, am rugat frumos să avem această atmosferă de calm și bunătate, fiindcă chiar dacă nu putem vorbi de o salarizare mare măcar să putem vorbi de o atmosferă bună.
Am văzut că înaintea interviului nostru ați avut o ședință cu sindicatul ANS. Și nu cred că s-a desfășurat fără asperități.
Da, sunt și astfel de situații, sunt și momente grele – financiare, bugetare și așa mai departe. Este foarte important să ai o relație strânsă cu sindicatul. De altfel prima mea decizie a fost ceea de a deveni vecin de birouri cu președintele Andy Nagy. Am spus că e foarte important să avem această apropiere. Dacă mă întrebați dacă au ieșit mulțumiți de la întâlnire, de obicei ești mulțumit când primești un bonus salarial, o mărire – nu există un astfel de lucru. Dar i-am asigurat că nu vor exista întârzieri în plata salariului, fiindcă se temeau de asta.
Sportul e deasupra problemelor și necazurilor
Zece! Nota 10. Și vă spun și de ce. Saltul de la Tokyo la Paris este uriaș. N-aș avea cum să depunctez și să merg într-o zonă de 9,5 sau 9, nu există. Saltul sportului românesc ne spune această notă. Acești minunați oameni ai României au reușit un lucru minunat. Și am spus-o și o spun de fiecare dată, că în astfel de momente tensionate, în momente în care parcă nimic nu ne mai convine, parcă nimic nu ne mai place, parcă prietenii nu mai sunt prieteni, când avem această tentație de a ne acuza pe între noi de fiecare dată, de a nu mai fi de acord cu nimic, într-o Românie în care nimic nu ne mai place, singurul lucru care nu se schimbă este sportul. El atrage doar zâmbete, aplauze și lacrimi de bucurie.
Când merge bine!
Când merge bine, da. Dar sigur că sunt și persoane care și când sportul merge bine critică în fiecare zi. Neavând argumentele palpabile prin care își doresc să facă, ce? Să omoare sportul? Pentru că astfel de critici te duc într-o zonă de blocaj; și am și exemple. Criticile și sezisările nenumărate ne-au adus pe noi, Agenția Națională pentru Sport, într-o zonă de blocaj. Curtea de conturi – control. Secretariatul General al guvernului – control. Cancelaria primului ministru – control. Închipuiți-vă dvs. că aceste trei entități controlează aceleași lucru. Nu altceva. Nu, aceleași documente. Iar noi trebuie să facem trei xerox-uri la rând, cu aceleași documente. Și am blocat astăzi toate compartimentele pentru a pune la dispoziție documentele pentru aceste instituții de control. S-au produs o serie de blocaje în activitatea noastră, întârzieri în răspunsul pentru încheierea de contracte cu federațiile naționale, 69 la număr – nu mai poți să ai același răspuns, din moment ce toți angajații sunt ancorați în a da răspunsuri la controale. Eu nu spun că nu sunt bune aceste controale. Foarte bine, vă mulțumim, niciun fel de problemă. Dar trebuie să existe, dacă-mi permiteți termenul, o clemență în ceea ce înseamnă reacția de răspuns. Ca să vă dau un singur exemplu, noi funcționăm exact cum funcționează Evidența Populației. Când oamenii merg și cer buletin. La ANS vin și cer Certificat de Identitate Sportivă. Noi suntem cei care dăm „buletinul” sportului românesc. Dar suntem o singură entitate, iar solicitările sunt mii. Venind și astfel de controale, sigur că îngreunează foarte mult activitatea și da, eu sunt un tip foarte transparent, dacă ai ceva întreabă-mă, că eu îți spun și articolul, și banii. Nu am absolut nimic de ascuns. Știți celebra discuție (acuzație – n.n.), că Agenția Națională pentru Sport nu publică bugetele federațiilor sportive naționale. Ei, iată că le-am publicat. Poftiți, vă rog! Bun, dar de ce ați dat mai mult acolo și mai puțin aici? Rugămintea este în felul următor: pe site-ul ANS – care nu-i prietenos, recunosc, încercăm să-l facem mai prietenos –, există o metodologie de finanțare a federațiilor. Și dacă vrem să o citim o să înțelegem și algoritmul. De ce „x” mai mult și de ce „y” mai puțin. Totodată, trebuie să înțelegem că ANS, prin metodologia de finanțare n-a spus niciodată că finanțează sută la sută competițiile sportive. Există procente de susținere financiară pentru asemenea proiecte. Trebuie să mai aduci și tu ceva (federațiile – n.n.), trebuie și tu să te implici, să-ți dorești să faci ca lucrurile să funcționeze corect în ce privește finanțarea.
Camora e jucătorul meu preferat!
Știu că vă place fotbalul, sport pe care l-ați și practicat asiduu în tinerețe. Aveți vreo echipă favorită din campionatul românesc?
Am avut-o de când eram mic. Sigur nu mai urmăresc fenomenul de aproape, dar era Dinamo. Iar jucătorul meu preferat nu mai este de la Dinamo, dar este preferatul meu de mulți ani: Mario Camora de la CFR Cluj. Din punctul meu de vedere Mario Camora reprezintă exemplul de sportiv care duce într-adevăr ceea ce numim noi viață sportivă. La vârsta pe care o are (38 ani – n.n.), el poate să joace 90 de minute și să dea și gol. Iar dacă ne uităm la rezultatele echipei, vedem că CFR Cluj întotdeauna s-a bătut la titlu. Iar constanța acestui jucător pe mine întotdeauna m-a impresionat și m-a încărcat. Pentru că am văzut cum un jucător poate să-și facă o carieră exemplară respectând viața sportivă. Poate nu e singurul, dar pe mine Camora m-a impresionat.
Tot din fotbal, aș vrea să vă reamintesc despre anunțata, pe timpul când dvs. erați ministru, a spectaculoasei candidaturi a României, alături de Serbia, Grecia şi Bulgaria, la organizarea CM de fotbal din 2030. Cât de reală putea fi o asemenea candidatură? În 2030 Mondialul fotbalului va fi organizat în SUA, Mexic și Canada! Dar în 2019 au fost discuții la care au participat, în afara miniștrilor de specialitate, primul ministru al Românei, doamna Viorica Dăncilă, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, primul ministru al Greciei, Alexis Tsipras şi primul ministru al Bulgariei, Boyko Borissov. Ce s-a ales din toate acestea?!
Nimic. La vremea respectivă, așa cum au decurs discuțiile, România putea să organizeze acest campionat. Și discuțiile au fost foarte serioase și la nivelul federațiilor fiecărei țări. Federația noastră a și venit cu propuneri, se ajunse într-o zonă în care, la momentul respectiv discuția era doar să ne depunem candidatura. Și atât. Dar discuțiile au continuat și problema care s-a ridicat a fost cine va putea să construiască stadionul pentru organizarea finalei. În care se impune un număr de spectatori, iar România nu avea un astfel de stadion. Cred că Grecia avea unul dar necesita îmbunătățiri și parcă Bulgaria dorea să facă, nu mai știu. Însă dincolo de probleme de genul „cine”, „cum” și așa mai departe, problematica a fost una politică. Peste puțină vreme guvernul Dăncilă a picat, dacă nu mă înșel tot atunci au apărut turbulențe și în Bulgaria din punct de vedere guvernamental, cred că și în Grecia s-au schimbat miniștrii și din păcate un astfel de demers s-a finalizat cu zero împliniri.
Trebuie organizate competiții diferite pentru copiii de la oraș și cei din comune
Unul dintre proiectele la care ați ținut s-a numit „Să punem România în mișcare!”. Ați updatat acum, cum se spune, inițiativa dvs.?
Da. În acest moment suntem pe ceea ce înseamnă programul „BeActive”, program pe fonduri europene și pe „Săptămâna mișcării”. Pentru prima dată am fost și noi (ANS – n.n.) la Festivalul Sportiv de la Cluj. Angrenăm acum mii de copii, fiindcă acest proiect se adresează în special populației școlare și suntem prezenți în mijlocul unităților școlare alături de ambasadorii acestui program, adică marii sportivi ai României. Și sigur că un astfel de proiect este de succes, am reușit să facem lucruri foarte frumoase, continuăm și anul acesta. Deja jumătate de proiect l-am făcut, am fost prezenți în foarte multe unități școlare, continuăm în septembrie și surpriza mare va fi când în zona Complexului „Lia Manoliu” vom avea foarte multe activități, cu mulți copii. Dacă vă uitați cum am reușit să organizăm „Ziua Copilului”, unde am avut foarte multe activități, cu foarte multe federații, se vede că suntem mereu prezenți în mijlocul copiilor, ceea ce ne interesează în mod special.
Dumneavoastră cum credeți că trebuie sprijinită dezvoltarea sportului de masă?
Va trebui să avem competiţii cu sportivi nelegitimaţi, pentru că dacă avem competiţii pentru sportivii legitimaţi nu mai putem discuta de sportul de masă. Va trebui să analizăm de asemenea ce înseamnă cele două medii, rural şi urban. Putem noi astăzi în România, din punct de vedere sportiv, să participăm şi rural şi urban în aceleași competiţii? Va trebui să facem o analiză foarte concretă cu privire la acest aspect. Fiindcă una este să-ţi faci echipa dintr-o şcoală cu 1.400 de elevi, cum aveam eu la Vâlcea de exemplu şi alta dintr-o şcoală din mediul rural, care numără numai 80 de elevi! Diferenţa este una uriaşă din toate punctele de vedere, plecând de la selecţia pe care o fac cadrele didactice şi bineînţeles baza lor sportivă, care este sigur superioară în cazul unităţii şcolare de la oraş. Condiţiile nu sunt egale, deci competiţia nu ar trebui să fie comună. Probabil că vor trebui să existe competiţii diferite.
Și practic, cum se realizează lucrul acesta?
S-a și trecut la o formă de implementare. La federația de fotbal, de exemplu, care a reușit să implementeze Cupa Satelor. O astfel de competiție se adresează strict copiilor din mediul rural. Mai mult: avem și nenumărate competiții care se adresează aceluiași mediu, Cupa Tymbark de exemplu. Singura competiție unificată urban-rural este Olimpiada Sportului Școlar. Dar de reținut că fiecare federație națională a mers cu competițiile aproape în fiecare școală din rural. Olimpiada începe de la școală, apoi etapa pe sector, etapa pe municipiu, zonă și turneul final, după un calendar foarte precis. Organizată de Ministerul Educației Naționale prin Federația Sportului Școlar și Universitar. În noul program de guvernare am reușit să introducem idea competițiilor sportive școlare regulate. Poate e doar o formă incipientă în ce înseamnă înființarea și funcționarea asociațiilor sportive școlare, sub egida FSSU, și vă spun că la momentul creării noului guvern am venit cu această problematică la comisiile tehnice cu care am lucrat și am reușit să introducem în programul de guvernare organizarea competițiilor din sportul de masă prin asociațiile sportive școlare. Vom încerca să dezvoltăm asociațiile școlare în parteneriat cu Federația Sportului Școlar și Universitar – în speță Ministerul Educației Naționale, și cu profesorii de educație fizică care-și vor desfășura activitatea acolo. Ca finalitate va fi o competiție destinată exclusiv acestor asociații școlare. Este dacă vreți ceea ce lipsește de multă vreme sportului românesc, iar Agenția Națională pentru Sport are această preocupare, deși aici are un atribut limitat din cauza interferenței cu Ministerul Educației și vor trebui stabilite câteva lucruri clare de responsabilități. Și vă mai dau un exemplu. În colaborare cu Departamentul Românilor de Pretutindeni am deschis taberele ARC, cu deschidere spre românii din afară, care trăiesc în Moldova, Ucraina sau alte țări și au copii. Pe copiii lor îi aducem în România și le arătăm frumusețile țării din sport, cultură, artă, iar anul acesta am reușit să aducem prin acest parteneriat 7.000 de copii. Pentru prima dată vom da posibilitatea acestor copii să vadă și adevărata „fabrica de medalii a României” – îi vom duce și caza la Complexul Sportiv Național „Elisabeta Lipă”, în Snagov, unde copiii din diaspora vor putea să vadă prin ochii lor cum se face marea performanță.
Sportul românesc este în creștere evidentă
Cum priviți viitoarea ediție a Jocurilor Olimpice, cea de la Los Angeles 2028? Vom trece de locul 23?
Eu îmi doresc foarte mult să depășim acest loc. Sigur, sportul de performanță poate avea și surprize neplăcute. O accidentare îți poate rata obiectivul. Însă, din punctul meu de vedere România are un potențial uriaș. Și cred cu tărie că putem să ne îndeplinim acest obiectiv de a coborî și mai mult în clasamentul general. Avem șanse serioase la înot, prin David Popovici, la canoe prin Cătălin Chirilă, apoi prin sportivii din lotul de canotaj… dar eu cred cu tărie că șanse avem și la triatlon, la ciclism, cred și mai mult în haltere, cred și în scrimă, unde s-au obținut rezultate fabuloase în ultima vreme. Cred cu tărie și în atletism, unde s-au înregistrat niște rezultate foarte bune. Din punctul meu de vedere avem un potențial foarte bun. Uitați-vă ce se întâmplă la volei! (naționala feminină a României a obținut recent medalia de bronz în Golden European League – n.n.). Uitați-vă și la baschet ce progres au avut! Cum am reușit să intrăm în primele grupe valorice ale baschetului, ceea ce spune foarte mult despre potențialul acestor copii.
Doamna Tocală susține că în 2030 ar trebui să luăm medalie olimpică la 3×3!
Și eu gândesc la fel. Am și fost prezent la turneul de calificare de la București. Și cred în toată povestea asta. Dar nu e vorba despre o poveste, este munca acestor oameni, a sportivilor, a tuturor celor din jurul lor. Revin la Olimpiadă. Nu trebuie să uit că naționala feminină de handbal a fost prezentă de fiecare dată la Campionatul Mondial; care sport a mai făcut o astfel de performanță uriașă? Sau tir cu arcul. Cred foarte mult și în tirul sportiv. Și spun că ar trebui să vedem acest progres al sportului românesc, nu doar să stăm și să criticăm de peste gard. Trebuie să încetăm, dacă vreme să ne facem bine, dacă vrem să ne bucurăm de sportul românesc, fără să mai facem analiza, scuzați-mi expresia, la capra vecinului. Fiindcă trendul nostru, al sportului românesc astăzi este unul foarte bun. Probabil că va trebui să luăm acum și unele măsuri mai puțin plăcute – din punct de vedere al finanțării, al filozofiei de finanțare a federațiilor sportive. De ce? Pentru că scopul meu este acela de a mă asigura că banii ajung acolo unde trebuie, adică la sportivi și antrenori.
Pot să spun așa despre revista dvs.: că sunteți singurii, cred, care reușiți să duceți frumusețea sportului din iarbă în prezentarea lui la nivel național. Prea puțini cunosc frumusețea sportului ad litteram. Sunteți un „tampon” între frumusețe și răutate. Sunteți cei care militați și luptați, de mulți ani – în condiții grele, sunt sigur! – pentru prezentarea frumuseții sportului, și nu pentru altceva. Sunteți cei care povestiți românilor nu doar despre fotbal! Și contează enorm, fiindcă lăsați ca sportul românesc să fie sub cupola zâmbetului și a frumuseții. Nu ați introdus niciodată în revista dvs. răutatea, can-can-ul, reclama de orice fel – deși financiar v-ar fi prins mult mai bine. Dar ați ales, prin sacrificiu, să rămâneți în zona prezentării frumuseții. Iar asta pe mine nu mă determină decât să vă felicit, să vă urez mult succes și să ne-a ajute Dumnezeu să avem rezultate foarte bune, ca să le puteți arăta tuturor în revista dumneavoastră.
Domnule ministru, ați spus-o mai frumos decât aș fi putut să o spun eu. Vă mulțumesc.