Modelul Saritov

Federaţia Română de Lupte va construi un nucleu de performanţă în jurul medaliatului olimpic Albert Saritov, cu ţintă precisă: „Tokyo 2020”. Proiectul lansat de Răzvan Pârcălabu are în centru un sportiv cu totul special

Alexandru Enciu

Joi, 3 noiembrie 2016. Medaliaţii olimpici de la Rio de Janeiro pozează în faţa Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, cu ocazia primirii maşinilor Renault promise pentru clasarea pe podium la cea de a 31-a ediţie a JO. Printre canotoare şi spadasine, uşor stingher, dar nicidecum şters, zâmbeşte un tip masiv, cu barbă, aşa cum îţi imaginai în copilărie că arată Ivan Turbincă. Este singurul bărbat între 13 fete. Albert Saritov, luptătorul medaliat cu bronz la Rio, în concursul de la libere, a avut onoarea să reprezinte partea masculină a medaliaţilor olimpici. Tenismanii Florin Mergea şi Horia Tecău nu au putut fi prezenţi, iar halterofilul Gabriel Sîncrăian face încă „joc de glezne” în aşteptarea unui verdict de la federaţia internaţională în privinţa presupusului său caz de dopaj de la Rio.
Albert Saritov se urcă în autoturismul Clio primit de la partenerul COSR. Nu e pe măsura lui, dar nu face nazuri. ”Mulţumesc pentru acest premiu. Contează enorm pentru mine”, spune sportivul de la CSA Steaua. Nu a învăţat mai mult de câteva cuvinte în limba română, dar îl are lângă el pe antrenorul Petre Toarcă, care îi serveşte drept translator. Modestia, caracterul şi educaţia primită într-o copilărie cu destule griji îl fac pe Albert să aprecieze un autoturism Clio, chiar dacă acasă, în Cecenia, îl aşteaptă un Mercedes S-Klasse. Bolidul de lux l-a primit tot pentru rezultatul de la Rio, dar din partea preşedintelui Ceceniei, Ramzan Kadîrov. Ar fi putut să primească 10 kilograme de aur şi un cal arab, dar numai în situaţia în care ar fi cucerit medalia de aur. Bronzul i-a adus Mercedesul, plus un apartament în Cecenia, dar şi unul în Daghestan. „Albert este născut la Hasaviurt, în Daghestan. Este apreciat în ambele republici”, explică Petru Toarcă.

Amintiri din copilărie

Medalia cucerită la Rio nu l-a schimbat pe Albert. Nu face exces de gesturi, nici de vorbe. Este cumpătat şi pare a avea o lentoare care te face să te gândeşti dacă el este acel luptător neînfricat care face de multe ori legea pe saltele. Temperamentul său poate fi oricând studiu de caz pentru ideea de metamorfoză. Albert n-a fost întotdeauna un tip solid. Zâmbeşte nostalgic atunci când îl întrebi de primul contact cu luptele. ”Eram foarte slab, chiar firav. Am muncit foarte mult pentru a mă întări. În lupte, talentul este important, dar nu înseamnă decât o mică parte din performanţă. Restul este muncă şi iar muncă”, spune Albert. La 21 de ani, când a început să-şi facă un nume în lupte, prima sa categorie a fost 74 de kilograme. Între timp a ajuns la 97 de kilograme! Zona unde a copilărit şi în care trăieşte şi acum l-a obligat să fie mereu ”în priză”. ”N-am avut o copilărie grea, dar nici uşoară. Mama era o simplă muncitoare la magazin. Acum o ajut eu pe ea”, spune Albert.

A luptat la Rio cu o problemă medicală la cot

După Jocurile Olimpice, Saritov nu a intrat în regimul normal de antrenamente, din cauza unei accidentări la cotul drept. ”Am avut această problemă medicală dinaintea plecării la Rio. Din cauza ei nu am putut concura la potenţialul maxim. În plus, am avut şi vreo două kilograme sub categorie. M-am luptat cu 95 de kilograme, în condiţiile în care adversarii mei au pus pe ei după cântarul oficial”, mărturiseşte primul luptător cecen naturalizat român.
După acţiunea de la COSR, Albert Saritov a mai rămas câteva zile în ţară pentru a fi prezent la Cupa României pentru juniori, după care a plecat acasă, în Cecenia, unde îl aşteaptă familia, soţia şi trei copii. Revine la jumătatea lunii noiembrie, când în Bucureşti se organizează una dintre cele mai importante competiţii internaţionale ale finalului de an, Cupa Europei pe echipe. Albert nu va concura, dar va fi prezent alături de tricolori. În jurul lui, federaţia va construi un nucleu de performanţă cu ţintă precisă: ”Tokyo 2020”. Saritov chiar este un model, din toate punctele de vedere.

Elita Europei, la Bucureşti

Un succes important al preşedintelui FRL este aducerea în România a Cupei Europei pe echipe, competiţie care ne repoziţionează pe harta luptelor internaţionale. Între 17 şi 19 noiembrie, la Bucureşti vin primele şase echipe la fiecare stil, 18 în total, pentru una dintre cele mai spectaculoase întreceri. ”Dincolo de competiţie, care este extrem de interesantă, este important şi faptul că la Bucureşti va veni toată conducerea forului european şi o parte din cea a federaţiei internaţionale. Este esenţial că arătăm că România este un partener important al luptelor, că respectăm acest sport cu rădăcini atât de adânci în istoria olimpică”, spune Răzvan Pârcălabu.

Încă un luptător naturalizat, greul Evgeni Orlov

După succesul realizat cu Albert Saritov, preşedintele FR de Lupte, Răzvan Pârcălabu, a mai dat o lovitură. Şeful FRL a mai reuşit o naturalizare promiţătoare: greul Evgeni Orlov. În vârstă de 27 de ani, acesta este dublu medaliat la Campionatele Europene la categoria 120 kg, pentru Ucraina. ”Am făcut o achiziţie bună. Cu Saritov, cu Orlov, cu Alina Vuc, cu Mihai Mihuţ, cu Vlad Mariea, cu Alin Alexuc şi încă patru-cinci sportivi vom crea un nucleu de mare performanţă. Veţi vedea că luptele vor urca pe podiumul all-time al sportului românesc, ca rezultate olimpice. În momentul de faţă suntem pe locul 5, cu 33 de medalii, dar vom depăşi federaţia de kaiac canoe, care are 34, şi pe cea de atletism, care are 35. Saritov mi-a promis că va lua aurul la Tokyo, sunt convins că putem obţine şi alte medalii”, spune Răzvan Pârcălabu.