Ghid pentru antisportivi

Ionuţ Barbu

Scutirile de la orele de educaţie fizică din şcoli nu mai sunt de mult o noutate, ba chiar tind să devină o practică la scară naţională. „Mie nu-mi place sportul”, „copilul meu trebuie să înveţe bine, nu să bată mingea”, sau „va avea tot timpul şi pentru joacă, dar acum trebuie să nu neglijeze şcoala”, sunt formule tot mai întâlnite, folosite de părinţi antisportivi, sau doar fără timpul necesar pentru a mai practica vreun sport. Lipsa de preocupări sportive din familii, se transmite în numeroase cazuri şi copiilor, care sub asaltul tehnologic şi vizual – tablete, smartphone-uri, console de jocuri, smart tv, laptop-uri – sunt tot mai puţin motivaţi să se dezlipeasca de scaun, birou şi canapea, pentru a face mişcare. Atât ei, cât şi părinţii lor şi în general toţi cei care se cataloghează drept antisportivi, asta deşi sunt conştienţi de rolul şi importanţa sportului în menţinerea sănătăţii, ar trebui să ştie că pot exista şi motive întemeiate pentru reţinerile lor faţă de sport şi soluţii pentru ca aceastea să dispară. Sau chiar varianta de a face sport fără să ştie acest lucru, un sport urban impus de ritmul alert al societăţii actuale.

Moştenirea genetică

Un studiu recent publicat de Daily Mail şi realizat de o amplă echipă de specialişti a dezvăluit că pentru mulţi dintre antisportivi există şi o motivaţie medicală a disconfortului lor legat de sport. „Sunt persoane pentru care sportul produce neplăceri fizice, durere, inflamaţii, transpiraţie abundentă. Pentru mai mult de 50 la sută din reacţiile fiziologice faţă de efortul fizic de vină este moştenirea genetică. Aceste reacţii genetice ţin de toleranţa scăzută la durere şi efectele asupra organismului, resimţite ca neplăceri (precum transpiraţia sau inflamaţiile)”, a precizat psihologul Panteleimon Ekkekakis. Ce trebuie să mai ştie însă aceşti oameni este că sunt soluţii prin care disconfortul să se reducă până la anulare. Cercetătorii le recomandă acestora să asculte muzică în timpul exerciţiilor, ceea ce le va îmbunătăţi starea de spirit şi îi va ajuta să depăşească mai uşor starea de oboseală. De asemenea, n-ar fi rău să încerce practicarea unor exerciţii în aer liber, în natură, şi să se înconjoare de cât mai mulţi prieteni, atunci când „cochetează” cu sportul.

Fitness cotidian involuntar

Corporatist sau salariat cu program mai degrabă neregulat, în care lipsa de timp şi de disponibilitate la efort fizic este evidentă, pot practica sportul şi fără să-şi dea seama, doar ţinând pasul cu ritmul alert de viaţă şi cu puţină bună voinţă. Rezultatele privind condiţia fizică şi impactul asupra corpului pot fi însă aproape la nivelul celor care merg de două ori pe săptămână la world class. Iar pentru asta tot ce trebuie să faci este… puţină economie. Încercaţi măcar pentru o lună să renunţaţi la maşina personală şi să reînvăţaţi folosirea căilor alternative de transport, mai ales dacă locuiţi într-un oraş mare. Tramvaiul, autobuzul, metroul, folosite zilnic, combinate cu „porţii” importante de mers pe jos, de nevoie, pot avea rezultate uluitoare. „Mai puţin, înseamnă mai mult” chiar se justifică în acest caz. Atât din punct de vedere financiar, aducând nişte economii importante, cât şi privind condiţia fizică şi starea de sănătate.

Mersul pe jos – Chiar dacă rezultatele sunt mai modeste decât la jogging cu aproximativ 50%, mersul pe jos chiar face piciorul frumos. În plus, nu aduce şocuri în articulaţii, nu zguduie organele interne, iar „antrenamentele” zilnice cu porţii consistente de mers pe jos fac ca pe parcursul unei săptămâni să ardeţi mai multe calorii decât unul care aleargă regulat. Plus că are efecte benefice asupra oxigerării creierului.
Deplasarea cu autobuzul – Este adevărat că nu este tocmai comod şi relaxant, mai ales în jungla urbană, sau vara, dar poate nu ştiaţi că poate fi şi un antrenament specific de box. Cum asta? Muncind să-ţi păstrezi echilibrul şi atunci când nu ai de ce te ţine, îmbunătăţeşti tonusul fesierilor, fortifici cvadricepsul, gambele, bicepsul femural şi antrenezi şoldurile.
Deplasarea cu metroul – Primul mare avantaj care vine în minte este legat de rapiditatea în deplasare, însă pentru condiţia fizică n-ar fi rău să nu mai folosiţi deloc scările rulante. Aşa veţi beneficia de un antrenament consistent marca „Rocky” zilnic, chiar dacă la ieşirea la suprafaţă probabil că nu veţi dansa de bucurie cu mâinile în aer, ca celebrul Stalone.
Liftul în revizie – de câte ori liftul de acasă sau de la serviciu n-au fost în revizie şi aţi folosit scările? Mai cu pauze pe traseu, mai cu înjurături printre dinţi, dar aţi ajuns la destinaţie. Dacă vă veţi închipui zilnic că lifturile sunt în revizie, în timp s-ar putea să nici nu mai înjuri, când vei constata că ai ars calorii ca la un antrenament de alergare, că ţi-ai îmbunătăţit metabolismul, sistemul cardio –pulmonar, iar muschii fesieri sunt ca in „vremuri bune”. Practic, urcatul şi coborâtul scărilor lucrează toţi muşchii şi vă asigură un antrenament complet.
Deplasarea cu bicicleta – Avantajele sunt multiple, mai ales în marile oraşe. E eficient, poţi ajunge la destinaţia dorită chiar mai repede decât cu maşina (cel puţin în Bucureşti), tonifică cvadricepsul, gambele si fesierii.