„Anul meu, anul canotajului”

La numai 18 ani, Maria Tivodariu a urcat pe podiumul de premiere la trei competiţii majore în anul 2017. Cu două medalii de aur şi una de argint, sportiva originară din Câmpulung Moldovenesc poate fi considerată una dintre revelaţiile anului în canotaj.

Alexandru Enciu

Canotajul românesc a avut un an excelent, cu medalii obţinute la toate competiţiile majore. Indiferent de categoria de vârstă sau de criteriul geografic, ambarcaţiunile tricolore au cucerit aur, argint şi bronz fără pauză de odihnă. Depozitar al unui palmares fabulos, canotajul românesc trage tare pentru a-şi ajunge trecutul din urmă.
Competiţia de referinţă în privinţa numărul de medalii şi al strălucirii acestora a fost Campionatul European de tineret (Under 23), competiţie desfăşurată la începutul lunii septembrie în Polonia, la Kruszwica. România a încheiat întrecerile cu zece medalii, dintre care opt de aur, una de argint şi una de bronz, palmares ce a situat-o pe primul loc în clasamentul pe naţiuni.

Din nou o forţă mondială

„România confirmă din nou că este o forţă în canotajul european şi mondial. Felicit echipajele noastre şi pe cei care au contribuit la acest nou succes. Tinerii ne arată astăzi că avem resurse pentru ca România să îşi menţina cota internaţională”, a punctat Elisabeta Lipă, preşedinte FR de Canotaj.
Rezultatele canotajului nu sunt întâmplătoare şi vin în urma unui proiect care se dezvoltă în formă piramidală, de la juniori până la seniori. La Kruszwica, pe lista medaliaţilor au fost destui sportivi care s-au remarcat anul acesta, cum sunt de pildă campioanele de la dublu vâsle categorie uşoară, Ionela Livia Lehaci şi Gianina Beleagă, însă din snopul de valori care se pregătesc de asaltul Jocurilor Olimpice de la Tokio, revista Sport în România a ales o junioară care a explodat efectiv în 2017, la nivelul performanţelor: Maria Tivodariu.
La numai 18 ani, Maria Tivodariu a fost aleasă la Kruszwica pentru cea mai importantă poziţie din barca de 8+1, cea de stroc, rama care dă tonul şi imprimă cadenţa în ambarcaţiunea regină. Chiar dacă echipajul tricolor a fost alcătuit jumătate din junioare, jumătate din sportive Under 23, Maria Tivodariu a pus umărul la cucerirea unei medalii de argint mai mult decât onorabile.

Noaptea – un sfetnic care salvează o carieră

Maria Tivodariu este născută pe 28 iunie 1999, la Câmpulung Moldovenesc, iar la canotaj a ajuns aşa cum ajung toate fetele din zona Moldovei, izvorul cu apă vie al sportului cu vâsle şi rame. „Am fost selecţionată de la şcoală, de domnul Marius Oros, care m-a convins pe mine şi pe părinţii mei să merg la Ghermăneşti, pentru câteva săptămâni, să încerc, să văd dacă îmi place. La început nu am fost foarte încântată, dar mi-am schimbat opinia cu ajutorul domnului antrenor Viorel Talapan, campion şi vicecampion olimpic, multiplu medaliat la campionatele mondiale. El m-a susţinut şi mi-a zis să încerc. Am ajuns la concluzia că deşi canotajul înseamnă foarte multă muncă, aduce satisfacţii mult mai mari, care răsplătesc totul. Aşa că am decis să rămân şi să vreau să muncesc până o să ajung şi eu campioană olimpică”, spune Maria Tivodariu.
Povestea intrării Mariei în lumea canotajului este una mai nuanţată, iar antrenorul Viorel Talapan o detaliază zâmbind. ”Măriuca, eu aşa îi spun, a venit la Ghermăneşti când avea numai 12 ani, alături de alte două copile din Câmpulung Moldovenesc. A doua zi, după prânz, a venit să discute cu noi, antrenorii. Ne-a spus că ea nu crede că se poate acomoda la canotaj, că nu ştie dacă îi place, că a vorbit la telefon cu mama ei şi că vrea să plece. Colegul meu, Marius Oros, care este un pic mai energic, i-a spus să-şi facă bagajele imediat, că el oricum avea drum spre Bucureşti şi că urma să o lase în gară, de unde să ia trenul spre casă. I-am spus că nu se poate să pună o fată de 12 ani în tren, noaptea, şi să o lase o noapte în cantonament, că o duc eu a doua zi”, povesteşte Talapan, campion şi vicecampion olimpic la Barcelona în 1992.

A rămas la canotaj datorită testului Google!

A doua zi, antrenorul de la lot şi de la Dinamo a luat-o pe Maria Tivodariu la o nouă discuţie. ”Am întrebat-o ce-şi doreşte de la viaţă şi ce vrea să facă în continuare. Mi-a răspuns că vrea să devină o persoană cunoscută, să o ştie lumea. Atunci ai ajuns în locul perfect, i-am răspuns. Şi i-am făcut un test. Am deschis laptopul şi am întrebat-o care este numele complet al mamei sale, care este profesoară de limba şi literatura română, și care tocmai în acea perioadă susţinuse un exament de titularizare. Am introdus numele ei într-un motor de căutare, în speţă Google, şi au ieşit 4-5 rezultate. Uite, i-am spus, mama ta a învăţat atât de mult şi nu o ştie nimeni. Alege tu pe oricine din bază şi vei vedea ce notorietate i-a adus canotajul. Măriuca nu ştia pe nimeni şi a arătat spre un băiat oarecare. Am avut şi noroc, că l-a ales pe Neculai Aniculesei, care este cu cinci ani mai mare ca ea şi avea deja medalii în palmares. Am pus numele lui în motorul de căutare şi când a văzut cum curg paginile cu numele lui s-a schimbat imediat. A rămas la canotaj, chiar dacă mama ei m-a sunat a doua zi să mă certe că i-am convins fata. Acum cred că nu-i mai pare rău”, mai spune Talapan. Antrenorul i-a pus şi o condiţie adolescentei: școala nu trebuie neglijată. Iar în primul an, Maria nu doar că a luat premiul I, ci şi a avut cea mai mare medie din şcoală.
Maria Tivodariu a rămas încă doi ani în baza de la Ghermăneşti, care aparţine de Clubul Sportiv Dinamo, dar avea nevoie de ceva mai mult pentru a progresa. În 2013, Viorel Talapan a convins antrenorii de la lot să o aducă pe Maria la Snagov, în baza lotului olimpic. ”Am spus încă de pe atunci că va ajunge o sportivă pe care ne putem baza. Este inteligentă şi foarte serioasă, genul de sportiv cu care nu trebuie să vorbeşti de două ori pentru a înţelege un lucru”, punctează Talapan.

Pereche de aur cu Adriana Ailincăi

Maria a muncit mult, iar saltul spectaculos a venit anul acesta, de când face echipă cu Adriana Ailincăi, în proba de doi fără cârmaci (rame). Împreună cu câştigat titlul european de junioare în luna mai, în Germania, dar mai ales titlul mondial la Trakkai, în Lituania. ”Suntem prietene de când am intrat în lotul naţional. De atunci am muncit împreună, dar până cu un an în urmă am concurat în probe diferite. Ea la 4 vâsle, iar eu la 8+1. Anul acesta, mai mult decât în ceilalţi doi ani, făceam împreună toate antrenamentele, anume forţă, alergare, ergometru, iar în selecţia la simplu eram rivale. După ce am intrat în această probă de dublu rame, ne-am apropiat şi mai mult. Cred că prietenia nostră ne-a ajutat să depăşim momentele cele mai critice din toată pregătirea. De aceea, cred că respectul şi încrederea sunt ingredientele colaborării noastre”, a declarat Maria Tivodariu într-un interviu acordat pentru ”ziaruldesport”.
După medaliile din proba de doi fără cârmaci, a venit şi rezultatul de la Europenele de tineret (Under 23) – medalie de argint la 8+1. ”Am cucerit trei medalii în 2017, cel mai bun an din cariera mea. Pot să spun că este anul meu. M-am antrenat aproape 4 ani pentru aceste curse. Practic, de când fac canotaj. Sacrificii au existat pe toate planurile, începând de la şcoală şi până la timpul nostru liber foarte limitat. Dar a meritat! De asemenea, sacrificiile nu au fost făcute doar de noi, ci şi de cei patru antrenori care au stat mereu cu noi în cantonament şi cărora le mulţumesc din suflet pentru tot. Fără ei nu am fi ajuns până aici. Este vorba despre Georgeta Grijuc, Iulia Bulie, Cornel Nedelcu şi Cornelia Dinu, care ne-au făcut să depăşim toate momentele grele şi să le păstrăm doar pe cele bune”, spune Maria.
Ca orice sportiv care se respectă, Maria are şi un idol. ”Modelul cel mai demn de urmat este doamna Elisabeta Lipă. Are un palmares extraordinar, dar nu o cunosc personal. De aceea, modelul meu sportiv, dar în special ca om este domnul Viorel Talapan, care m-a sprijinit şi ajutat din prima clipă în care m-a hotărât să fac canotaj. L-am considerat şi încă îl consider un exemplu şi îmi doresc să ajung la performanţele sportive impresionante pe care le are”, a mai spus sportiva de la Dinamo.