Dintre cele patru spadasine medaliate cu aur la Rio 2016, doar una mai ”combate” pe planșă, Ana Maria Popescu. Celelalte trei mai păstrează doar crâmpeie de nostalgie din anii gloriei sportive.
La ultima ediție a Jocurilor Olimpice – Rio 2016, România a obținut o singură medalie de aur, în proba feminină de spadă pe echipe. Prețios, pentru că a fost unic, titlul olimpic din urmă cu patru ani și jumătate a încununat cariera celor patru fete magice, aflate toate pe final de poveste sportivă: Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Loredana Dinu și Simona Pop. Rio s-a scurs însă rapid în clepsidra timpului, iar cele patru campioane olimpice au plonjat în viața extrasportivă. Fiecare cu drumul ei…
În anul Jocurilor Olimpice de la Tokio, când ne facem calcule de medalii de aur, revista Sport în România a palpat viața ultimelor patru campioane olimpice tricolore. Toate patru sunt realizate, serene și bine ancorate în realitate. Niciuna nu trăiește în trecut. De fapt, asta este una dintre lecțiile esențiale ale sportului: cea mai importantă e ziua de mâine. Toate și-au împlinit viața personală și profesională, cu aceeași determinare pe care o aveau și înainte, când erau sportive de lot olimpic.
Doar Ana s-a întors pe planșă, pentru că ea a fost întotdeauna altfel. O spadă prin însăși esența ei.
Mamă full-time
Începem periplul cu un popas la Satu Mare, acolo unde s-a stabilit Simona Pop. Este singura de altfel care a preferat locurile natale agitației Bucureștiului. ”Mezina” echipei campioane olimpice are acum 32 de ani, iar după Rio s-a dedicat sută la sută meseriei de mămică. ”Sunt mamă full-time”, spune Simona zâmbind. Viața îi este plină de zarvă, pentru că în centrul universului ei se află acum doi copii: o fetiță de trei ani și un băiețel de un an și jumătate. ”Nu mai am timp de altceva. Copiii sunt totul pentru mine. Nu am pierdut total contactul cu scrima, pentru că soțul meu este antrenor, iar la Satu Mare e un centru puternic la spadă”, povestește ”Suflețel”, cum o alintau colegele ei. Cu fetele din echipă se mai aude frecvent la telefon, în special cu Ana Maria Popescu și Simona Gherman. ”Cu Ana discut cel mai des, iar cu Simona schimb păreri pe seama copiilor, că și ea are două fetițe. Cu Lore mă aud întotdeauna la evenimente speciale, deci nu pot spune că am pierdut contactul cu ele”, mărturisește Simona.
A schimbat-o în vreun fel strălucirea aurului olimpic? ”Pe mine nu m-a schimbat, sau aș vrea să cred că nu m-a schimbat. Dar a fost o schimbare în modul în care m-au privit oamenii din jur. Chiar și acum, când merg pe stradă sunt oameni care mă recunosc și mă învăluie cu zâmbetul lor. Este reconfortant”, mai spune Simona.
Loredana de la M.A.I.
De la Satu Mare ”zburăm” la București, în curtea Ministerului Afacerilor Interne, unde își desfășoară activitatea Loredana Dinu. Craioveanca în vârstă de 36 de ani face parte din una dintre cele mai performante echipe din M.A.I., cea de la Direcția Informare și Relații Publice. După Rio, ”Lore” a testat un pic zona administrativă de la CS Dinamo, apoi pe cea de la Centrul Cultural al M.A.I., dar și-a găsit locul la DIRP, unde imaginea e punct forte. Iar la acest capitol, Lore nu are cum să nu strălucească. ”Pot să spun că m-am împlinit profesional. Fac parte dintr-o echipă frumoasă, îmi place ceea ce fac, iar oamenii au încredere în mine”, spune Loredana. Nu s-a limitat doar la partea de suprafață, ci a intrat adânc și în zona dezvoltării personale, cu un master (încă nefinalizat) și cursuri de coaching. Iar când a fost solicitată, a spus povestea de succes, a ei și a scrimei românești, în fața unei audiențe întotdeauna selecte, din postura de speaker motivațional. În tot acest timp, n-a uitat de sport, pe care-l consumă frecvent, cu apetența dependentului de frumos și bunăstare.
Mai are vise legate de viața de cantonament? ”Interesant, dar nu!”, mai spune ea.
Simona, manager la Steaua
De la Ministerul Afacerilor Interne facem un salt la Ministerul Apărării Naționale, mai exact la CSA Steaua București, unde Simona Gherman (35 de ani) are atribuții pe linie managerială. Mai precis este manager pentru trei secții: scrimă, gimnastică artistică, gimnastică ritmică. După Rio, ea și-a înflorit familia cu încă o fetiță, care s-a născut în 2017. A doua a familiei, prima fiind născută imediat după JO de la Londra 2012. ”Nu a fost ușor să mă acomodez cu rigorile vieții extrasportive. Practic, am ajuns la vorbele pe care le tot auzeam, că nimic nu e mai frumos ca viața sportivă. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Am o viață împlinită din toate punctele de vedere, dar atunci depindeam doar de mine. În cariera pe care o îmbrățișezi după sport, drumul tău depinde și de alții”, spune Simona.
Prezentul ei înseamnă atribuțiile de la Steaua și viața de familie, cu școala online, grădinița online… Numai grijile nu pot fi online. Îi este dor de viața de sportivă, însă cel mai mult de competiții. ”Visez uneori că merg la concurs, cu tot ritualul pe care îl aveam în ziua respectivă”, mai spune Simona Gherman.
Povestea Anei merge mai departe
După Rio, Ana Maria Popescu a cochetat cu ideea vieții extrasportive. Charismatica spadasină de la CSA Steaua s-a scuturat însă rapid de acest gând al renunțării. Până la urmă, atât timp cât ai o motivație nimic nu te poate opri din drumul tău. Iar la Ana, motivația e în ADN. Așa că, după o scurtă vacanță de levitație în aburul gloriei olimpice, petrecută alături de soțul său, poloistul stelist Pavel Popescu, ”Brânzica” a revenit pe planșă. Și nu oricum, ci cu aceeași lamă ascuțită și penetrantă. Drept urmare, și-a adăugat în palmares o medalie de argint la Campionatele Mondiale din 2018 și a câștigat pentru a patra oară în carieră circuitul Cupei Mondiale la spadă, în 2020. Performanțele i-au netezit drumul spre JO de la Tokio, unde speră să urce pe planșa olimpică pentru a patra oară.
Pentru Ana, viața de după aurul de la Rio a fost practic o continuare a poveștii sale de succes. ”Am fost de foarte multe ori la pământ în carieră… și fizic, și psihic! Sunt zile în care îmi este greu și abia reușesc să mă urnesc, dar cu toate acestea găsesc mereu motivația în interiorul meu. Îmi caut singură provocări pentru a fi în fiecare zi cu puțin mai bună decât am fost ieri și chiar dacă nu îmi iese întotdeauna, îmi învăț lecțiile și merg mai departe, pentru că altă cale nu cunosc pentru reușită!”, a declarat Ana într-un interviu acordat recent revistei ”Femei de 10”.
Articol scris de Alexandru Enciu și publicat în numărul 85 al revistei „Sport în România”