Iulian Teodosiu (22 ani) este una din promisiunile României pentru Jocurile Olimpice din 2020. El este deja component de bază în echipa de sabie, iar în ultima lună a înregistrat două rezultate notabile la individual
Marius Huțu
După încheierea Jocurilor Olimpice de la Londra (2012), competiţie la care echipa României a urcat pe treapta a doua a podiumului, se ştia că sabia masculină nu va fi în programul olimpic al întrecerilor de peste 4 ani, cele de la Rio. Încă de atunci, Mihai Covaliu, în prezent preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, a anunţat formarea unei echipe puternice pentru Tokyo 2020, când proba va fi din nou în programul olimpic. Practic, sabia românească şi-a reintrat în drepturi după Rio 2016, cu o echipă deja construită, cu Tiberiu Dolniceanu (CS Dinamo), Iulian Teodosiu (CS Dinamo), Alin Badea (CSA Steaua) şi Mădălin Bucur (CS Dinamo) în principiu titulari, dar şi cu Dragoş Sîrbu (CS Dinamo), Sorin Eftimie (CS Dinamo), George Iancu (CSA Steaua) şi Cristian Biţucă (CS Dinamo), capabili oricând să intre în prima echipă. Rezultatele au început să apară: bronz la Campionatul Mondial din 2016, disputat chiar la Rio înaintea Jocurilor Olimpice, victorie în etapa de Cupă Mondială din acest an, de la Varşovia.
Sigur, Tiberiu Dolniceanu este sportivul deja consacrat din echipa lui Florin Zalomir, cel care a preluat ”hăţurile” de la Mihai Covaliu. Iulian Teodosiu este o altă promisiune a României pentru Tokyo din actuala echipă. În vârstă de 22 de ani, sabrerul este încă un nume necunoscut pentru publicul larg. El a înregistrat în ultima lună două performanţe notabile: a câştigat medalia de bronz la Campionatul European de tineret de la Minsk (U23), un semnal cât se poate de bun că poate avea un cuvânt de spus şi la individual în anii care vor veni, apoi a devenit şi campion naţional pentru al doilea an consecutiv. ”Sport în România” a stat de vorbă cu sportivul şi a aflat câteva detalii interesante din parcursul lui până în prezent.
La scrimă cu o condiţie, să ştie tabla înmulţirii
Iulian Teodosiu, plecat către marea performanţă din Slobozia, a ajuns la scrimă după o procedură deja clasică, profesorul a venit la şcoală pentru a capta atenţia copiilor şi a-i atrage către sport. ”Eram în clasa a doua, când profesorul Marius Puşcaşu a venit la şcoală şi ne-a făcut o prezentare cu Zorro şi D’Artagnan. A vrut să ne atragă către scrimă, iar pe mine chiar m-a făcut să fiu foarte interesant, de la bun început am vrut să merg să fac acest sport. Sigur, înainte le-am spus şi părinţilor, care au fost de acord cu o singură condiţie, să învăţ tabla înmulţirii”, a rememorat campionul naţional en-titre la sabie.
Budapesta, intrarea pe scenă
Scrima a devenit un mod de viaţă pentru Teodosiu, iar la nici 17 ani a ajuns să facă antrenamente cu lotul mare de seniori. La 18 ani, Iulian a fost convocat la echipa naţională, iar în 2013 a tras deja la primul Campionat Mondial, desfăşurat la Budapesta, unde avea să înregistreze şi prima mare performanţă a carierei, medalie de argint cu echipa. ”Nici nu mai ştiu dacă am avut emoţii, eram destul de tânăr. La individual m-am calificat destul de uşor pe tabloul principal, dar din cauza unei lipse de experienţă am ieşit din primul tur. La echipe am tras pentru intrarea în primele 8, apoi am fost băgat în meciul pentru intrarea în finală, când Belarus ne conducea cu 25-21. Îmi aduc aminte că am intrat în schimbul 7, iar înainte de a urca pe planşă antrenorul (n.r. Mihai Covaliu) a venit şi mi-a spus: «Vezi că te bag, nu ştiu cum faci, dar trebuie să dai tuşe». Nu eram prea copt pentru o confruntare cu asemenea miză, dar dacă tot intru mi-am spus să încerc să fac ceva. Şi am dat 11 tuşe, noi am revenit în avantaj, iar ulterior ne-am şi calificat în marea finală”, ne-a relatat Iulian Teodosiu despre momentul care i-a marcat practic intrarea pe marea scenă a scrimei internaţionale.
Trei ani mai târziu, sportivul de la Dinamo a obţinut şi a doua medalie cu echipa la un Campionat Mondial – bronz -, chiar în sala în care Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Loredana Dinu şi Simona Pop câştigau două luni mai târziu titlul olimpic la spadă. ”Ne-am închipuit că acel concurs ar fi putut fi în cadrul Jocurile Olimpice de la Rio, dar şi o medalie la un Campionat Momdial are valoarea ei. Gândurile noastre sunt îndreptate acum spre viitoarea ediţie a Jocurilor Olimpice, cele de la Tokyo, unde sabia pe echipe va fi inclusă din nou în programul olimpic. Ne dorim pentru început să ne calificăm, apoi vom vedea până unde putem ajunge. Noi suntem foarte uniţi, în acelaşi timp şi prieteni, iar la ultimul Campionat Mondial ne-am dat seama cam ce putem realiza”, a suţinut Iulian Teodosiu.
A studiat în paralel psihologia
În paralel cu activitatea sportivă, sabrerul a studiat psihologia, iar anumite informaţii acumulate sunt deja puse în practică: ”Scrima este un sport în care trebuie să fii foarte bine pregătit fizic, tehnic şi psihic. Nu ştiu dacă facultatea m-a ajutat neapărat la sport, dar am aflat între timp nişte chestii, nişte tipuri de terapii pentru antrenamente psihice. Te joci puţin cu psihicul”. Iulian Teodosiu a dezvăluit faptul că are pretenţii foarte mari de la el şi mai are încă de lucrat la capitolul autocontrol: ”Uneori sunt destul de agitat, îmi doresc să realizez foarte multe lucruri, dar ştiu că trebuie să mă mai liniştesc. E un defect că încă îmi mai pierd din concentrare, dar în acelaşi timp şi o calitate că îmi stabilesc obiective îndrăzneţe”. Elevul lui Florin Zalomir nu are un idol în sport, dar a precizat că încearcă să ”fure” meserie de la cei mai buni: ”Apreciez sportivii care fac performanţă”.
Mihai Covaliu, cel care l-a promovat pe Iulian Teodosiu la lotul naţional, a câştigat titlul olimpic la sabie în 2000, când sportivul abia avea 6 ani. ”Când am mai crescut am aflat ce performanţă a făcut Mihai Covaliu, m-am şi uitat pe youtube să văd acele imagini de la Sydney. A fost un tip destul de corect pe planşă, a şi primit foarte multă încredere de la antrenor”, a comentat Iulian Teodosiu, unul dintre sportivii care încearcă să-i calce pe urme campionului olimpic de acum 17 ani.
Cu Tiberiu Dolniceanu, Iulian Teodosiu şi ceilalţi băieţi, sabia masculină are deja o echipă capabilă să ducă tradiţia acestei arme mai departe. S-a menţinut la un nivel ridicat de performanţă mai bine de 15 ani, fiind una dintre puţinele probe la care sportivii au fost constant implicaţi în lupta pentru medalii în toată această perioadă, indiferent de competiţia la care au luat parte. România are rutină, experienţă internaţională, un nou val de sportivi interesanţi, astfel că sabia masculină reprezintă deja un pol important de interes în abordarea următoarei ediţii a Jocurilor Olimpice de vară.