Andrei Gligor, un inginer IT în vârstă de 39 de ani, va alerga mii de kilometri pe cele şapte continente pentru a strânge banii destinaţi împăduririi a şapte hectare de teren
Cristian Vlad
Fără a fi sportiv de performanţă, un român a reuşit să uimească, în ultimii ani, „lumea maratoanelor”, datorită curselor sale care par nebuneşti, însă sfârşesc, de regulă, încununate de succes şi aducând o mulţime de bani unor proiecte umanitare. Andrei Gligor, un ultramaratonist pentru fapte bune, după cum se prezintă, va străbate în următorii doi ani, în pas alergător, şapte deşerturi şi va strânge resurse pentru plantarea şi îngrijirea de puieţi a şapte hectare de teren degradat din sudul României.
„În ultimii şase ani am alergat peste 20.000 kilometri şi am dedicat majoritatea curselor la care am participat unor cauze care îmi sunt aprope de suflet. Şi cred cu tărie că la finalul zilei nu este vorba doar despre o medalie frumoasă agăţată la gât, ci despre ceea ce poţi da înapoi comunităţii. Iar dacă în drumul meu reuşesc să inspir oamenii să-mi calce pe urme, atunci efortul meu nu va fi în zadar”, a povestit atletul, care a pornit deja în actuala aventură. Prima cursă din circuitul CaliVita 7 Deserts s-a desfăşurat la sfârşitul lunii aprilie, în cel mai vechi deşert din lume, Namib, acolo unde Andrei a alergat 250km la temperaturi care au depăşit deseori 40-45° C. A fost doar începutul unei serii de curse extreme, pe care îşi doreşte să o finalizeze în următorii doi ani: abia întors din Africa, sportivul a luat startul, în iunie, la Gobi March, o altă cursă de 250 km. A fost aşa-numita întrecere a celor patru anotimpuri, deoarece, în decurs de o săptamână, participanţii au avut parte de toate capriciile vremii şi de toate formele de relief, printre stânci, dune şi trecători montane. Cursa a început la o altitudine de 2400 m şi temperaturi negative, s-a urcat apoi până la aproape 3000 m, iar în ultimele zile nisipul şi temperaturile de peste 40 de grade Celsius i-au epuizat pe atleţi.
Între gheţari şi vulcani, prin pustiu
Pentru următorii doi ani, Andrei Gligor şi-a propus să alerge alte cinci ultramaratoane, pe fiecare dintre celelalte continente. Până în 2019 va alerga, în total, 2045 km, încercând să se alăture astfel unui proiect de impact pentru generaţiile viitoare, Pădurea Copiilor. La cursele de acest tip concurenţii aleargă timp de o săptămână sau mai mult, cu un rucsac în spate, cântărind aproximativ 10 kg, în care au toată mâncarea şi echipamentul necesar supravieţuirii în deşert. Organizatorii pun la dispoziţie doar apă şi, la nevoie, asistenţă medicală! După ce a bifat în acest an Namib şi Gobi, Andrei Gligor va alerga, în septembrie, de-a lungul Marelui Canion din SUA la Grand 2 Grand Ultra (273 km). În vara anului 2018, atletul va trece prin peisajele fascinante ale traseului Fire& Ice din Islanda (250 km), cu gheţari, dune şi zone vulcanice, iar în toamnă va participa la ultramaratonul din deşertul Atacama, Chile (250 km), cel mai arid deşert din lume şi apoi The Last Desert, Antarctica (250 km), la temperaturi de -30 de grade. În 2019, sportivul va avea de parcurs 522 de km în Australia, traseul cel mai lung dintre toate cele şapte curse.
Aleargă doar de şase ani
După cum singur recunoaşte, Andrei Gligor nu a avut mari tangenţe cu sportul până în 2011, când a început să alerge, după ce stătuse aproape un an întreg în recuperare, în urma unei operaţii de ruptură de menisc. Şi-a dezvoltat, însă, rapid acest hobby şi a participat deja, în acelaşi an, la primului său maraton, la Atena, unde a şi reuşit să termine cursa. Apoi, după ce s-a obişnuit cu distanţa clasică a maratonului (42,195 km), Andrei şi-a îndreptat atenţia spre curse din ce în ce mai dificile, cu sau fără diferenţă de nivel, pe teren accidentat sau pe plat, multe dintre acestea de peste 100 km. Cea mai dificilă a fost Marathon de Sables, 250 de km sub arşiţa deşertului saharian, în regim de autosuficienţă: a reuşit să încheie competiţia încă de la prima participare, în 2015, însă cu răni infernale la picioare! A repetat „isprava” şi în anul trecut, povestind un eveniment spectaculos, desfăşurat chiar la start: „Am pornit toţi spre linia de start, apoi ne-am aşezat, cei 1.150 de participanţi, în forma cifrelor 3 şi 1, corespunzătoare numărului ediţiei, iar organizatorii au făcut din elicopter celebra poză de la debutul evenimentului. Ne mai despărţeau zece minute de start şi începusem să am emoţii. Urmau 257 de kilometri de necunoscut. 257 de kilometri în care urma să fiu eu cu mine, cu demonii mei, cu limitele mele, cu lacrimile mele, cu emoţiile mele, cu bucuriile mele. Dar mă uitam în jur şi vedeam că mai sunt 1.149 de nebuni şi atunci m-am simţit în siguranţă”.
25.000 de euro a reuşit să strângă Andrei Gligor în urmă cu patru ani, datorită kilometrilor alergaţi, suma ajutând la procurarea unui scaner retinian, dedicat Spitalului Marie Curie din Capitală: fără acest aparat, mulţi dintre copiii născuţi prematur în ţara noastră riscă să orbească! Pentru a strânge aceşti bani, Gligor a alergat aproape 4.000 de kilometri, fanii săi donând în funcţie de performanţele sportivului.
„Ştiu că aventura în care am pornit acum nu va fi deloc uşoară, însă sunt hotărât să duc acest proiect la capăt, iar în urma lui să rămână satisfacţia că o pădure tânără se va naşte în România, iar de beneficiile ei vom avea parte toţi peste câţiva ani.” (Andrei Gligor)
31 a fost numărul ediţiei din 2016 de la Marathon de Sables