Vlad Mariea a urcat pe treapta a doua o podiumului „mondialelor” de juniori de la Macon, Franţa, după ce anul acesta mai câştigase un titlu naţional de seniori şi o medalie de bronz la Campionatele Europene
Ionuţ Barbu
Federaţia Română de Lupte are motive de a privi spre viitor cu încredere. Cel puţin din punctul de vedere al performanţelor stă foarte bine, mai ales că a venit de la Jocurile Olimpice de la Rio cu o medalie după care alerga de 24 de ani. Cum aşteptarea unui rezultat bun la Olimpiadă a luat sfârşit, FRL priveşte cu mare încredere spre următoarea ediţie a JO, cea de la Tokyo, în 2020, mai ales că mai mulţi sportivi de la loturile de juniori şi tineret încep să confirme. Din noua generaţie, Vlad Mariea este luptătorul în jurul căruia se strâng cele mai mari aşteptări la primele trepte ale podiumurilor internaţionale.
Vlad George Mariea, în vârstă de 19 ani, evoluează la categoria 74 de kilograme la stilul greco-romane, provine de la şcoala de lupte din Câmpulung Muscel, este legitimat la Steaua, iar 2016 este deja cel mai bun an din cariera sa de până acum. Asta după ce a reuşit în prima parte a anului o medalie de bronz la Campionatul European de juniori şi o medalie de aur la Campionatele Naţionale ale României. Mariea a continuat să crească valoric, astfel că la Campionatele Mondiale pentru juniori de la Macon (Franţa), a reuşit să se califice în finală, încheind concursul pe treapta a doua a podiumului.
„Am fluturat steagul ţării, acum vreau să-mi cânte şi imnul”
„Am început acest mondial cu gândul să urc cât mai sus şi pot să spun că am avut parte de un drum foarte greu până în finală. Este prima mea medalie la o întrecere de asemenea anvergură. Pînă acum am mai fost prezent la trei Campionate Mondiale de juniori, dar, din păcate, nu reuşisem să urc pe podium la niciunul. De data aceasta, munca mi-a fost răsplătită şi am reuşit să obţin titlul de vicecampion mondial. Pentru mine este o mare performanţă şi un pas înainte. Pe parcursul acestui concurs am disputat primul meci cu reprezentantul Armeniei, Arman Bagdasaryan, reprezentantul Turciei, Serkan Akkoyun, în faţa căruia mai pierdusem la competiţiile internaţionale şi care îmi era un adversar incomod şi foarte puternic. În sferturile de finală am trecut de suedezul Berg Kristofor, iar în semifinalele categoriei am reuşit să-l înving pe rusul Ahmed Kaitsukov. Mi-am dorit foarte mult să ies campion, să aud imnul României cântînd, dar, din păcate, meciurile din grupă m-au epuizat şi am fost învins în finală de kazacul Tamerlan Shadukaiev. Vreau să-i mulţumesc antrenorului meu, Anton Arghira, domnului Răzvan Pîrcălabu şi staff-ului Federaţiei Române de Lupte, colegilor mei care au fost alături de mine în permanenţă şi tuturor celor de acasă care m-au susţinut şi fără de care nu aş fi reuşit. La Bucureşti, la Campionatul European am prins ultima treaptă a podiumului, dar am fost fericit, pentru că am trăit un moment la care visam de când m-am apucat de lupte. Să bucur mii de români şi să flutur steagul ţării. Acum am urcat o treaptă mai sus, la o competiţie şi mai puternică şi asta îmi dă încredere că sunt pe drumul cel bun şi că nu va mai dura mult până va ajunge să-mi cânte şi imnul”, a declarat proaspătul vicecampion mondial.
Viitorul sună bine
„Vlad este unul dintre cei mai promiţători tineri ai noştri şi continuă se se depăşească de la turneu la turneu, de la an la an. Drumul lui spre marea performanţă abia a început şi dacă-l ţine Dumnezeu sănătos va ajunge un luptător de top mondial. Are calităţi, are foame de performanţă, are putere de muncă şi suflet de luptător, practic are tot ce-i trebuie pentru a deveni campion mondial în curând. Eu chiar am crezut că poate face acest lucru, chiar de la acest campionat mondial din Franţa, pentru că a avut câteva evoluţii remarcabile, învingând adversari mai titraţi şi mai bine cotaţi”, a spus antrenorul său, Anton Arghira.