Știința sportului | Disciplina – forța care conduce spre trofee

Disciplina în sport este definită ca abilitatea unui individ de a-și exercita autocontrolul și de a se comporta într-o manieră care respectă regulile și corectitudinea sportului la care participă.

În timp ce disciplina poate fi văzută ca o acțiune reală, aceasta pornește de la o decizie mentală de a se conforma și a adera la instrucțiunile și regulile necesare pentru a obține maximum de randament din sport. Din fericire, aceasta înseamnă că disciplina poate fi adesea învățată sau încurajată.
Exemplele de ”născut talent, mort speranță”, sau de sportivi excluși din loturi naționale, cu cariere scurte în înalta performanță sunt nenumărate. Probabil sunt mult mai multe cazurile de sportivi care nu și-au atins niciodată potențialul maxim din cauza carențelor de comportament, ale ”vedetismului” și fițelor, decât a celor care au reușit. Dacă îi întrebați pe marii campioni despre rețeta succesului lor probabil că disciplina este în top 3 ”ingrediente” necesare pentru înalta performanță, alături de munca intensă. Dar munca grea presupune autodisciplină, pentru a te putea focaliza pe obiectivele asumate și a face față distragerilor de toate felurile.

În sport, disciplina e o alegere

”Fii sută la sută disciplinat și ai șanse mari de succes. Fără disciplină, nu vei atinge niciodată vârful succesului, nici în sport, nici în afaceri, nici în viață”, a spus Johnny Lewis, un fost mare antrenor de box.
În DEX, disciplină = totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate; ascultarea dispozițiilor stabilite de conducere; deprinderea cu o ordine strictă. În sport, disciplina = să alegi să intri la somn când prieteni de-ai tăi ies în club, să alegi meniul stabilit de antrenor sau nutriționist, în locul șaormei sau burger-ului cu prietenii, să alegi să te trezești și să ieși la antrenament și când e frig, vânt sau ploaie, să alegi să continui când vrei să te oprești… Disciplina e grea și face multe zile să se simtă ca o pedeapsă, însă pentru performanță nu e o pedeapsă, ci un instrument care te ajută să ajungi la marile recompense, fie că acestea sunt medaliile, recordurile sau chiar banii.

Ființele umane au o afinitate generală și un instinct de autoconservare și, prin urmare, prezintă în general trăsături de lăcomie, egoism, invidie, mândrie, gratificare de sine, fără reguli sau limite. Disciplina îi permite unei persoane să se gândească mai departe de sine, de prezent, la progresul și succesul pe termen lung. Nu toți sportivii sunt ”de carieră”, ci mai ales aceia care învață, apreciază și respectă rolul disciplinei pentru dezvoltarea profesională.

Și chiar pentru dezvoltarea umană, pentru că disciplina te învață:

– valoarea muncii grele. Sportul de înaltă performanță este greu și necesită multe sacrificii, dar atunci când ai respectat pașii corecți spre vârf și vin rezultatele apreciezi rezultatele muncii depuse până la epuizare și înțelegi beneficiile ei.

– gestionarea eșecului. Înfrângerile sunt inevitabile în sport, așa că fie feliciți învingătorul și îți gândești deja planul de antrenament pentru următoarea oportunitate, fie bagi capul în pământ și îți plângi de milă. În sport singura opțiune viabilă este prima, în care succesul altcuiva nu îți pecetluiește soarta de învins ci îți oferă doar șansa de a îți îmbunătăți performanțele până la următoarea oportunitate.

– să îți vizualizezi și să îți atingi obiectivele. Michael Jordan nu a reușit să prindă echipa de baschet a liceului, spunându-i-se că este prea scund și lipsit de talent pentru baschet. A intrat în istoria baschetului mondial pentru că, după cum spunea în cartea sa autobiografică: ”Am refuzat să cred că nu pot fi cel mai bun. Am rămas motivat pe obiectivele și visele mele în ciuda dezamăgirilor și am continuat să joc baschet, în echipa a doua a liceului, muncind din greu să fiu tot mai bun cu fiecare meci și fiecare antrenament.


– să capeți spirit de sacrificiu. Disciplina nu înseamnă să renunți complet la ”viață”, ci să știi când să te restricționezi de la distrageri pentru a te concentra pe obiectivul rău final. Doar cu autodisciplină poți renunța la televizor, la jocuri pe calculator, la mâncarea preferată, la hobby-uri, la ieșiri cu prietenii, la un pahar de alcool, la țigări etc…

Ghid pentru tot restul vieții

Încurajarea copiilor să facă sport de la vârste fragede îi poate ajuta pe aceștia să capete un sentiment de disciplină, care îi va ajuta pentru tot restul vieții și dincolo de activitatea sportivă. Antrenorii trebuie să fie conștienți de responsabilitatea pe care o au de a insufla sportivilor sentimentul de disciplină, arătându-le constant beneficiile pe care le aduce. Disciplina învață valoarea muncii grele, adesea poate chiar mai importantă decât talentul nativ. Pentru succes nu există scurtături, doar muncă grea și eșecuri, unele dureroase, însă atunci când sunt analizate la rece, vor deveni eșecurile temporare necesare, pentru a se transforma în treptele spre succesele viitoare.

Pentru asta însă ”milităria” în sport este esențială iar antrenorul este comandantul care trebuie să fie primul în sală, cu temele binefăcute, cu plan și obiective pentru fiecare antrenament, pe care să știe cum să le comunice sportivilor, pentru ca aceștia să cunoască întotdeauna obiectivele, regulile și așteptările de la ei.

Articol publicat în revista Sport în România