Sporturi de iarna la SINAIA, Clubul Sportiv „Peleş”
Alin Dimăncescu
Apariţia asociaţiilor de turism şi sport
La sfârşitul secolului al XIX-lea, sporturile de iarnă îşi fac un debut timid în Regatul României. Prima prezenţă recunoscută este ,,Societatea Carpatină Sinaia”, în anul 1893. Urmează o perioadă de avânt promiţător. În anul 1903 se constituie ,,Societatea Turiştilor din România” (STR). Printre fondatori îi găsim pe Grigore Antipa, Simion Mehedinţi, Gheorghe Munteanu Murgoci şi Alexandru Vlahuţă. Tot la Sinaia, în anul 1909 apare ,,Clubul Sportiv Român”. În anul 1912 se înfiinţează ,,Federaţia Societăţilor Sportive din România” (F.S.S.R.), în cadrul căreia va activa şi ,,Comisiunea Sporturilor de Iarnă”[1]. Sub auspiciile F.S.S.R., la Sinaia încep să se organizeze primele concursuri oficiale de schi, săniuţe şi bobsleigh[2].
În anii de după război, turismul şi sporturile de iarnă se vor revigora destul de rapid, pe coordonatele resursă umană – bază materială – drumeţie şi sport. Un prim factor a fost contribuţia armatei române. Participarea noastră cu o delegaţie de sportivi militari la Jocurile Inter-Aliate (Paris, 22 iunie – 6 iulie 1919) evidenţia necesitatea unei alte viziuni faţă de pregătirea fizică în rândul forţelor armate. Între anii 1919-1923, se desfăşoară programe intensive de formare, în centrul cărora se situa recent creata armă a Vânătorilor de Munte (cu maiorul Virgil Bădulescu, comandant din timpul războiului), considerată elita armatei române. În anul 1923, existau 24 de Case Ostăşeşti care funcţionau în cadrul armatei ca nuclee pentru stimularea practicării exerciţiilor fizice (gimnastică sportivă) şi a jocurilor sportive moderne, elemente preluate din cadrul metodicii Y.M.C.A. (,,Young Men’s Christian Association” – cu o filială prezentă în România din anul 1919, la iniţiativa Reginei Maria).
Articolul complet il puteti citi in Revista Sport in Romania Nr. 3– decembrie 2013.