Ambițiile unor părinți și convingerile unor antrenori că, pentru înalta performanță, copiii trebuie canalizați spre un singur sport de la vârste fragede, au efecte negative asupra acestora.
În multe sporturi se consideră că nu se poate ajunge la înalta performanță dacă nu te apuci și nu te dedici respectivei discipline încă din etapa preșcolară. Sunt argumente ale unor tehnicieni cu experiență în acest sens, care dublate de pasiunea și ambițiile părinților pentru excelența copilului într-un anume sport, fac ca unii copii să intre mai repede și mai serios în sportul de înaltă performanță decât în viață. Poate că așa este la gimnastică, la arte marțiale, tenis…, poate că sunt unii copii chiar sunt ”făcuți” pentru anumite discipline! Cei mai mulți dintre copii însă, specializați într-un singur sport și învățați de mici că antrenamentul intens este singurul drum care duce spre performanță, au de suferit însă mai târziu și ajung să abandoneze.
”Aveți copii care trăiesc, dorm și respiră un singur sport – și plătesc un preț”
Studiu după studiu confirmă că dedicarea copilului către un singur sport cu antrenamente intense pe tot parcursul anului, duce mai degrabă către probleme medicale decât spre înalta performanță. 50 la sută din totalul accidentărilor la copii sunt leziuni prin suprasolicitarea anumitor grupe de mușchi.
”Aveți copii care trăiesc, dorm și respiră un singur sport – și plătesc un preț. O accidentare prin suprasolicitare rezultă din stresul repetitiv pe o perioadă lungă de timp. Fă ceva o dată, cum ar fi să arunci o minge de baseball, și corpul tău abia dacă observă. Dar fă-o de 10.000 de ori și se dezvoltă uzura. Prin concentrarea lor singulară asupra activității, sportivii cu un singur sport pun o cantitate imensă de stres pe anumite articulații. Genunchii, umerii și coatele sunt în fruntea listei. Nivelul de intensitate care însoțește multe programe de antrenament pe tot parcursul anului crește, de asemenea, și riscul de accidentare. Mai simplu spus, mulți sportivi tineri forțează mai mult decât le permite organismul, fără să-i dea timp corpului să se recupereze.”, a spus medicul ortoped și specialist în medicină sportivă Paul Saluan.
Leziuni frecvente prin suprasolicitare la sportivii tineri
Baschet – ”genunchiul săritorului”
Gimnastica – leziuni la spate, la cot și la gleznă
Atletism – fascita plantara și leziuni la genunchi
Fotbal – leziuni la genunchi și glezne
Tenis – probleme la coate și articulațiile mâinii
Volei – probleme la genunchi
Baseball – leziuni la umăr
Covid a adus riscuri majore
Ultimii doi ani, pe fond de pandemie, de restricții, de lungi perioade de lockdown, au făcut ca riscurile de accidentări în cazul tinerilor performeri (și nu numai) să crească substanțial. Asta pentru că mulți dintre tinerii sportivi și unii antrenori au încercat să forțeze revenirea cât mai rapidă la nivelurile de performanță de dinaintea Covid-ului, forțându-și organismul. Recuperarea timpului pierdut este însă un proces de durată, care nu are o scurtătură pe fond de ambiție și de disponibilitate la efort.
”Tinerii sportivi trebuie să asculte atunci când corpul lor comunică prin durere. Ceea ce par mici probleme pot deveni rapid leziuni mai grave dacă sunt ignorate. Orice sportiv care se confruntă cu dureri articulare în timpul unei activități fizice are nevoie de odihnă, pentru că suprasolicitarea poate duce la daune pe termen lung. Degradarea articulațiilor la o vârstă fragedă poate pune bazele artritei și tendinitei cronice ani în viitor. Există o linie fină între a fi activ și sănătos și a exagera. Mai ales la copii…”, a mai spus dr. Saluan.
Multisportul, soluția optimă până la 9-10 ani
”Cel mai bun mod de a depăși o accidentare prin suprasolicitare este să te oprești din antrenamentul intens, înainte să se întâmple accidentarea”. De la acest principiu ar trebui să pornească atât antrenorii, cât și părinții tinerilor sportivi și să înțeleagă că micuții au nevoie de pauze. Recomandarea pentru copiii dedicați înaltei performanțe într-un sport, este ca, în fiecare an, să ia câte o pauză serioasă, în unele cazuri de până la trei luni. Asta nu înseamnă însă că, de pe teren sau din sală, trebuie să se mute pe canapeaua din fața televizorului, ci să încerce și alt sport, poate chiar total diferit, care solicită alte grupe de mușchi și articulații, decât cele suprasolicitate. Exemplificând, în cazul în care copilul vostru practică atletism de performanță, încercați să-l duceți o perioadă la înot, pentru a ridica presiunea de pe genunchi și glezne. Dacă practică lupte sau box, duceți-l la atletism etc.
Până la 9-10 ani măcar, multisportul este soluția optimă pentru un corp cu adevărat sănătos. Pe vremuri, pentru a se întâmpla acest lucru, reprofilarea sportivă temporară, nu erau nevoie de studii de articole și de cercetări. Acest lucru se întâmpla natural parcă și copiii schimbau sporturile o dată cu anotimpurile, trecând de la fotbal sau handbal – atunci când era frumos afară, la hochei, lupte, box, gimnastică – iarna, la baschet, handbal – în sezonul ploios, și tot așa.
”Sportul modern mai interesat de bani decât de sănătate”
Într-un amplu studiu, cu titlul ”Consecințele specializării sportive unice în domeniul pediatric”, profesorii-doctori Mia Smucny, Shital N. Parikh și Nirav K. Pandya, consideră că specializarea în sporturi individuale la vârste fragede poate fi dăunătoare atât fizic, cât și emoțional.
”Activitatea sportivă structurată, concentrată pe dezvoltarea unor abilități specifice, nu reprezintă o fundație puternică centrată pe principiile fizice de bază, cum ar fi flexibilitatea, rezistența și echilibrul. Sportul modern este tot mai puțin pentru sănătate, pe măsură ce devine tot mai pregnant o afacere. Drept urmare, a fost creată o cultură în care definiția succesului în sportul pentru copii și tineret este axată nu prin punerea bazelor unui stil de viață sănătos, ci mai degrabă prin atingerea statutului de „elită”. Acest impuls a fost creat în mare parte de antrenori și părinți, mulți dintre ei măsurând succesul sportiv al copilului lor prin obținerea de burse colegiale și contracte profesionale. Tendința de specializare a copiilor pe un singur sport este accentuată și de mass media, care insistă asupra dedicării unor copii într-un sport (vezi Tiger Woods), în loc să ia ca modele alți campioni desăvârșiți, precum Steve Nash și Roger Federer, care au atins niveluri similare de succes practicând mai multe sporturi în tinerețe. Din păcate aceste tendințe sunt total greșite. În primul rând, probabilitatea de a obține statutul de elită este mică pentru marea majoritate a sportivilor, situată undeva între 0,03% și 0,5%”, se arată, printre altele, în studiul celor trei somități medicale.
Leziuni frecvente prin suprasolicitarea micilor sportivi
- boala Osgood-Schlatter
- Apofizita epicondilică medială (cotul tenismenului)
- Sindromul de stres distal radial (boala gimnastului)
- Fizioliza humerală proximală
- Fractură de stres (de exemplu, spondiloza)
- Tendinita rotuliană (genunchiul săritorului)
- Supradependență
Timpul optim pentru sport
Copii trebuie să deprindă sportul într-o manieră plăcută, fără a fi suprasolicitați. În funcție de vârstă un copil poate practica un număr maxim de ore de sport de performanță, pe săptămână, astfel:
Între 6 și 8 ani – 4-6 ore;
Între 8 și 12 ani – până la 8 ore;
Între 12 și 14 ani – până la 10 ore.
Cum recunoașteți suprasolicitarea copilului
1. Nu mai vorbește despre sportul practicat.
2. Se scuză pentru a sări peste antrenament.
3. Nu manifestă emoții înaintea unei competiții.
4. Pare obosit tot timpul și nu doarme bine.
5. Prezintă semne de depresie – pierderea poftei de mâncare, greață, și dureri de cap.
6. Evită activitățile echipei departe de teren.
Sportul potrivit
Dans sportiv / dezvoltă memoria secvență, armonia corpului, ideal pentru copiii energici fete și băieți, ajută capacitatea de dezvoltare și lucrul în echipă;
Gimnastică / favorizează echilibrul, puterea, îmbunătățește flexibilitatea și capacitatea de coordonare;
Baschet / învăța controlul corpului prin apărare și atac, recomandat pentru înfruntarea propriilor complexe, favorizează creșterea în înălțime și dezvoltă precizia și spiritul de echipă;
Scrima / învață copilul să acționeze rapid, fără ezitări, dezvoltă rezistența, îndemânarea;
Tenis / antrenează gândirea rapidă și ideea de perfecționare, dezvoltă puterea brațului și acuratețea mișcării, dezvoltă mobilitatea, coordonarea și reflexele;
Înot / relaxează copiii energici, îi învață controlul respirației și atenția la detalii, dezvoltă musculatura;
Fotbal / facilitează munca în echipă, stimulează capacitatea de a contribui la un obiectiv comun, încurajează cooperarea între copii, dezvoltă armonios întregul corp;
Box, arte marțiale / stimulează concentrarea, respectul și coordonarea, dezvoltă întregul corp;
Schi / sport solitar, încurajează copiii să privească înainte și să își planifice din timp acțiunile.
Judo / armonizează legătura minte-corp.