Un raport prezentat nu cu mult în urmă la Bruxelles a evidenţiat că România este pe ultima poziţie în privinţa numărului de salariaţi care lucrează în domeniul sportului cu contract muncă, sub 2% din totalul angajaţilor. Polonia, a cărei reprezentativă i-a spulberat pe „tricolori” şi conduce autoritar grupa E de calificare la CM de fotbal 2018, se află pe prima poziţie, cu peste 27 % dintre salariaţi pe bază de contract în domeniul sportului
Daniel Ion
Supremaţia Spaniei în fotbal şi nu numai, dovadă şi ultimul succes al lui Nadal la Rolland Garros, ascensiunea fulminantă a Poloniei, a cărei naţională de fotbal tocmai i-a spulberat pe „tricolori” şi domină cu autoritate Grupa E de calificare la CM 2018, precum şi declinul României pe plan sportiv sunt perfect explicabile și dintr-un alt unghi de vedere. Este vorba despre un studiu prezentat la Bruxelles, în cadrul ultimei şedinţei Comisiei Europene de Ocupare a Forţei de Muncă, Incluziune şi Dialog Social/Domeniul Sectorial Sport & Activităţi Recreative. Studiul relevează că ţara noastră este codaşa U.E. din punct de vedere al numărului de salariaţi care lucrează în domeniul sportului prin contract de muncă, având infimul procentaj de circa 1,7 din totalul salariaţilor ţării, în timp ce Spania şi Polonia conduc autoritar la acest capitol, cu peste 27%. Distanțele sunt evident uriașe.
În şedinţa respectivei comisii a Uniunii Europene, unde suntem reprezentați de dl. Constantin Căliman, a fost dezbătut şi Planul EU pentru Sport, propus de DG EAC, şi prezentată Directiva Consiliului European 1999/70/EC, discutându-se cu reprezentanţii statelor membre EU situaţia generală privind sportul şi activităţile recreative. De asemenea s-a discutat despre Declaraţia Europeană pentru Sport, care datează din 2009, unde cele două entităţi EASE şi UNI trebuie să se pună de acord privind conţinutul şi forma finală, iar în viitor se va adopta o nouă Declaraţie Europeană. Una dintre cele mai dezbătute teme ale acestei şedinţe a fost cu privire la Contractul Colectiv de Muncă în Sport, problemele pe care le întâmpină statele membre EU în acest domeniu şi propunerile pentru optimizare. Cele două subcomisii (cea reprezentând drepturile angajatorilor, din care face parte şi Constantin Căliman, în calitate de membru expert, şi cea reprezentând drepturile angajaţilor) coordonate de către reprezentanţii EASE respectiv UNI, s-au reunit la sfârşitul sesiunii într-o şedinţă comună, la finalul căreia s-au tras mai multe concluzii.
Analizand variantele de contract de muncă prezentate de către reprezentanţii statelor membre EU Franţa, Olanda, Suedia şi Finlanda, s-a recomandat ca la viitoarele şedinţe lunare să fie prezentate exemple de bună practică care să fie preluate de celelalte state membre EU pentru optimizarea şi reorganizarea domeniului sectorial sport. Declaraţia Europeană privind securitatea practicării activităţilor sportive de către minori şi măsurile de protecţie socială pentru această categorie (inclusiv contractul de muncă începând cu vârsta de 16 ani) devine o prioritate iar EASE şi UNI se vor pune de acord în următoarele două luni în ceea ce priveşte forma finală a acestui document.
Industrializarea sportului românesc
„Toate sistemele funcţionale din Europa au făcut reforma sportivă gândind acest fenomen şi ca o industrie. Performând, dezvoltându-şi activitatea, cei care au tratat sportul cu seriozitate şi profesionalism au făcut din sport un motor economic funcţional, cu beneficii privind crearea de noi locuri de muncă, a dezvoltării infrastructurii, investiţii în transport, marketing, cazare, masă, media, vânzări de echipamente şi articole sportive, materiale promoţionale şi multe altele necesare sportului de performanţă şi nu numai. Alianţa Naţională pentru Dezvoltarea Industriei Sportului, fondată în mai 2016, Asociaţia Politici Noi ale Sportului în România şi bineînţeles MTS lucrează deja pentru a face şi din sportul nostru o industrie profitabilă. Un prim pas, mare şi extrem de important, este definitivarea proiectului pentru implementarea de contracte de muncă în sport, iar aici Ministerul Tineretului şi Sportului chiar pregăteşte o mutare extrem de bună şi de încurajatoare pentru cei care activează în sport, lucrând la un contract de activitate sportivă independentă, ce s-ar impozita doar cu 16 la sută. Pe baza unor modele din Franţa, Suedia, Olanda şi Finlanda, pe fondul apariţiei OUG de modificare a Legii 69/2000 şi ţinând cont de recomandările Directivei Consiliului European 1999/70/EC aceste contracte, absolut necesare pentru sportul românesc, ar putea să apară în cel mai scurt timp”, ne-a declarat Constantin Căliman.
Pasul 1: Reorganizarea sportului şcolar şi universitar
Baza pentru implementarea proiectului de dezvoltare a industriei sportului din România este reorganizarea sportului şcolar şi universitar, de unde poate porni construcţia temeinică şi durabilă atât a noi generaţii de campioni, cât şi a unei reforme serioase în sport cu efecte pozitive atât asupra economiei, cât şi a sănătăţii populaţiei. „Există o masă critică în România de 4-5 milioane de posibili sportivi – copii, şcolari, elevi, studenţi şi tineri -, care ar putea fi îndrumaţi către sport. Pentru asta ar fi nevoie urgent de 200.000-300.000 de tehnicieni cu contracte de muncă/activitate sportivă. Asociaţiile Sportive Şcolare şi cele Universitare pot fi reorganizate prin OM al Educaţiei, alocată o finanţare şi restartate din luna septembrie 2017, dacă acest proiect va fi implementat în luna august, pentru a nu se mai pierde încă un an şcolar”, ne-a mai spus Constantin Căliman. Rămâne desigur de văzut în ce măsură aceste deziderate se vor împlini.
