Ion Ţiriac: „Şi eu am scris câteva pagini din cartea managementului sportiv“

Pe Ion Ţiriac nu-l prinzi uşor. Sunt sute de oameni care vor să-l vadă, să-i propună ceva, să-i ceară un sfat. Călătoreşte enorm, e ba la Madrid, ba la Londra sau New York. Are o agendă anuală de vânători, din care nu lipsesc destinaţiile exotice. A devenit de ceva vreme unul dintre cetăţenii planetei despre care e destul de greu să spui unde locuieşte. Pe Ţiriac îl cunoaşte lumea pe oriunde se duce, este temut şi respectat, iar în sport a devenit un fel de guru, emiţând păreri şi judecăţi de valoare de necontestat. M-am bucurat când m-a sunat celebra doamnă Geta, secretara cu care lucrează de peste 20 de ani, şi m-a invitat la interviu: „Domnul Ţiriac are timp luni dimineaţă pentru dvs., 20-30 de minute“. Am fost trei, reporterul, fotograful şi un operator de la postul Dolce Sport TV, care a înregistrat pe cameră întreg interviul. A rezultat o discuţie extrem de sinceră, Ţiriac s-a deschis, a fost vizibil că se simţea bine, şi a povestit lucruri care-ţi tăiau răsuflarea; i-am ghicit pe colegii mei din spate că parcă nici nu mai respirau de atenţie. Ne-am despărţit cu greu, după o oră şi jumătate, şi a rezultat interviul-eveniment pe care-l veţi putea citi, în cea mai mare parte, în paginile de faţă. Dar au rămas „afară“ şi alte lucruri foarte interesante, care vor fi publicate în numerele care urmează.