„Sportul trebuie să aibă un liant, să vină cineva care să fie capabil să-i pună pe toți la masă și să găsim soluții comune”

Dumitru Graur: Domnule Moldovan, ați fost numit în actuala funcție în luna ianuarie a acestui an. Ce v-ați propus să faceți în această funcție?
Thomas-Răzvan Moldovan: Am declarat încă de la început că nu sper să mut munții, dar sper să construiesc proiecte durabile și să schimb unele mentalități în sportul românesc. Cunosc multe probleme din tot acest parcurs sportiv. Și că acum a venit timpul ca împreună cu echipa ministerului să readucem sportul românesc acolo sus unde îi este locul.
Shotokan în loc de dansuri populare

Ce anume v-a recomandat pentru funcția dvs.?
Cred că am parcurs toate etapele unui sportiv, ale unui antrenor și ale unui manager sportiv. Când eram copil am început cu atletismul. Am câștigat locul I la nivel de școală la cros, apoi locul I la ediția pe municipiu, pe județ locul I, am fost la campionatul național și am luat din nou locul I. Avem 12 ani. Pe urmă am avut și un record național la 800 de metri, așa a fost începutul meu ca sportiv într-o structură bine definită. Pentru că în afara ei (e vorba de școală – n.n.), ca toți copiii de pe acea vreme, băteam mingea și eram tot timpul afară. Făceam sport de masă, zic așa.

La Târgu Mureș.
Da. Sunt născut și am crescut la Tg. Mureș. Mai pe urmă, în 1988 am început să practic arte marțiale. Era o chestiune extraordinară atunci, eram oarecum sub acoperire: noi oficial făceam dansuri populare! Așa era perioadă, erau interzise asemenea activități. Făceam seara de la ora nouă până pe la zece, zece și jumătate, ca să prindem ultimul autobuz să mergem acasă. Așa era atunci. Am mers în paralel cu atletismul și cu artele marțiale, Shotokan mai exact, o bună bucată de vreme. Pe urmă am continuat doar cu artele marțiale, era imediat după ’90, era o emulație extraordinară pe sporturile de genul acesta. Am continuat până în ’94 dacă îmi aduc bine aminte, când am obținut centura neagră. În 1995 am început practic să-mi ajut antrenorul, am început să antrenez, mă lăsa pe mine să țin cursurile. Pe urmă am continuat pe drumul ăsta ca antrenor o mare bucată de vreme, uneori avem și trei, patru antrenamente pe zi. Mi-am găsit de curând niște caiete mai vechi și cred că am avut undeva la două mii de sportivi de-a lungul timpului. În calitate de antrenor am avut și campioni mondiali, și campioni europeni. Apoi am ajuns să administrez și o bază sportivă, este vorba despre circuitul Transilvania Motor Ring. Practic din 2018 m-am ocupat de acest circuit. Deci, revenind, iată că practic am parcurs cam toate etapele unui om de sport: începând de la tânărul care practică sport, antrenor, administrator de bază; am fost și arbitru internațional pe parte de arte marțiale… Cunosc, să zic așa, fenomenul sportiv din toate punctele de vedere. Baza sportivă pe care am administrat-o este unică în țară. Aș zice că cunosc problemele sportului în general.

Pe când Formula 1 la Cerghid?

Ați fost așadar managerul complexului ”Transilvania Motor Ring” din localitatea Cerghid, aflat în subordinea Consiliului Județean Mureș. În ce consta activitatea dvs.? Mai aveți această funcție și acum?
Cerghid este o localitate lângă Tg. Mureș. Pentru moment sunt suspendat din funcția de director al acestui circuit. Eu practic sunt încă acolo, dar acum sunt la minister. În calitate de director al acestui circuit m-am ocupat practic de tot ce înseamnă organizarea activității. La noi în țară este încă într-o perioadă de pionierat din acest punct de vedere. La Cerghid este singurul circuit profesionist, care are toate facilitățile să organizeze și să găzduiască evenimente. Organizare mai puțin, pentru că ea cade în sarcina federațiilor. Nouă ne revine să manageriem și să găzduim astfel de evenimente, fie ele de motociclism sau de automobilism. Este singurul circuit profesionist din România, care are toate facilitățile necesare; acolo avem două heliporturi, avem centru medical, avem hotel, restaurant. Practic, ca să fac așa o glumă, suntem la o distanță de numai 50 de milioane de euro de organizarea unei etape de Formula 1.

Circuitul există!
Da, circuitul există, poate să ducă. Numai că o mulțime de chestiuni adiacente, să le zic așa, licență și așa mai departe ne lipsesc (râde copios). M-am confruntat cu multe probleme în acest circuit, fiindcă suntem în perioadă de pionierat a trebuit să învățăm multe lucruri din mers. Începând de la omologarea circuitului pe plan național și internațional, la elemente și sisteme de siguranță… Practic am intrat într-o lume oarecum necunoscută în România. Dar le-am învățat pe parcurs și le stăpânim foarte bine acum. Și ca atare circuitul funcționează la parametrii optimi.

Veți sprijini demersul Federației Române de Motociclism de a crea un circuit moto în țara noastră? Președintele federației spune de curând că se fac aproape 20 de ani de când face lobby împreună cu federația europeană pentru a construi un circuit de moto în România.
Aici, pe partea de motociclism sunt două aspecte: este motociclismul de viteză, care se poate desfășura pe circuitul Transilvania Motor Ring, pentru că, așa cum spuneam, am învățat din mers și știm acum ce trebuie să facem pentru ca să omologăm acest circuit la nivel internațional. Sunt niște mici modificări de făcut, am obținut și sumele necesare. Deci practic circuitul va putea organiza evenimente la nivel european de cea mai înaltă calitate și cel mai înalt rang. Pe parte de circuit enduro, avem deja câteva circuite mai micuțe în România. Dar vă spun că lângă Transilvania Motor Ring se va construi acum un circuit nou, „Transilvania Dirt Park” se va numi, pe 23 de hectare. Am finalizat studiul de fezabilitate în vederea construcției acestui circuit. Practic va fi un circuit omologat încă de la început pentru internațional, care va putea găzdui inclusiv competiții auto de ATV-uri și snow-mobile pe timp de iarnă. Va fi un circuit foarte, foarte complex. Am luat legătura cu designeri de circuite internaționale care construiesc în Dubai acum, la recomandarea federațiilor internaționale și de automobilism, și de moto, le-am cerut și lor avizul, astfel încât în momentul în care noi ne vom apuca de construcție și se ea va finaliza, circuitul să fie direct omologat pe plan internațional. De asemenea a fost inclus pe lista de investiții prin CNI suma de două milioane de euro, sperăm să mai obținem două milioane și de la Consiliul județean Mureș – pentru că va fi în proprietatea lui, și iată că cu 4 milioane de euro vom putea avea un circuit la nivel internațional de enduro, și moto, și auto, lângă Transilvania Motor Ring.

Registrul sportiv este o prioritate a digitalizării sportului de performanță

Ați declarat încă de la început că una din prioritățile funcției dvs. la Ministerul Sportului este reprezentată de digitalizarea sportului românesc. La ce v-ați referit, și mai cu seamă care este stadiul promisiunii pe care ați făcut-o?
Pe partea de digitalizare ne-am concentrat pe două planuri: digitalizarea internă a ministerului – circuitul documentelor și așa mai departe, ca să avem o situație foarte clară cu privire la fiecare document, unde se află și care sunt termenele de răspuns și așa mai departe, să le corelăm cu legile; și pe al doilea plan m-am referit la digitalizarea registrului sportiv. Asta înseamnă să introducem într-o bază de date tot ce înseamnă baze sportive, sportivi, performanțe, antrenori – practic tot ce înseamnă sportul de performanță în România. În administrarea Ministerului Sportului există 278 de facilități sportive, care cuprind săli de sport, baze nautice, bazine de înot, terenuri de tenis, săli polivalente și altele. Am făcut studiile, am făcut rapoartele și toate sunt acum la domnul ministru, în analiză.

V-aș ruga să fiți mai explicit în această chestiune. De ani de zile se tot încearcă să se facă o astfel de studiu, o statistică a bazelor sportive, se tot vorbește despre ea, dar niciodată nu s-a finalizat vreun proiect.
Ca o paranteză pot să vă spun că am făcut un recensământ al bazelor sportive din cadrul DJS-urilor (Direcțiile Județene de Sport – n.n.), fiindcă ele aparțin de mine, sunt date prin ordin de ministru în organizarea mea, și toate bazele sportive care sunt în administrarea acestor direcții județene le-am catalogat pe două planuri: care sunt funcționale și care nu sunt funcționale. Pentru cele funcționale am stabilit de ce mai este nevoie pentru a deveni optime și aduce în secolul nostru, în sensul că trebuie montate aer condiționat, schimbat geamuri, sisteme electrice și așa mai departe, pentru că n-au fost calibrate de din punct de vedere electric la timpul la care au fost construite. Sunt săli vechi, de 50-60 de ani, care au fost calibrate pentru un consum la standardele de atunci, acum standardele sunt altfel. Ne-am concentrat și pe bazele sportive care nu mai sunt funcționabile. Practic, care nu mai există. Le avem doar sub formă de nume și sunt în toată țara, mai multe decât mai așteptat. Sunt baze sportive din subordinea ministerului care nu mai funcționează, dar pe care vrem să le reintroducem în circuitul sportiv. Am făcut totodată și un necesar din punct de vedere financiar, cam câți bani ne-ar trebui pentru optimizarea acelor baze pe care le avem dar trebuie să le aducem în secolul nostru și de asemenea câți bani ne-ar trebui pentru reintroducerea în circuitul sportiv al bazelor nefuncționale.

Și care sunt aceste sume?
Aș zice să sumele nu sunt foarte mari. Undeva cu 300 de milioane de euro am putea reuși. Iar dacă am face o proiecție pe patru sau pe cinci ani a acestor sume ele ar fi și mai rezonabile. Spun pe patru, cinci ani, pentru că din punct de vedere uman nu ai cum să manageriezi atâtea proiecte, ca să dai acești bani în doi ani de zile. Dar dacă am face o proiecție pe patru ani a acestei sume am vedea că este un lucru absolut realizabil și eu cred că și sunt aceste sume disponibile. Bani sunt. Se poartă discuții la nivel foarte mare. Eu, pe linia mea de partid (PSD – n.n.) am găsit înțelegere la colegii mei și am găsit și rezolvare la această problemă. S-a identificat o anumită sumă de bani pe care am putea să o folosim în vederea reintroducerii în circuit a bazelor sportive și cred că se poate rezolva. Toată treaba este de implicare din punct vedere uman. Pentru că cineva trebuie să stea pe oamenii respectivi, efectiv să-i bată la cap să trimită situații zi de zi. Eu însumi stau pe treaba asta, mă ocup de directorii sportivi de la județe și le solicit încontinuu să trimită situațiile, evaluările, estimările financiare, chiar dacă câteodată sunt să nu zic agasant (zâmbește), dar mai insistent. Ei au realizat că până la urmă asta este menirea noastră, ăsta este scopul nostru, știu despre ce este vorba și am primit situațiile. Acum așteptăm la alt nivel să vedem, împreună și cu dl. ministru, să vedem cum accesăm acele sume de bani.

Sunt foarte multe facilități cu un regim juridic neclar

Aici v-aș pune o întrebare, măcar în paranteză: s-a încheiat procesul de transformare a Direcțiilor județele de Sport și Tineret în direcții doar de Sport, cele aparținând Ministerului Sportului?
Nu s-a finalizat. Sperăm să finalizăm acest proces undeva în luna noiembrie a acestui an. Problema aici este în felul următor: sunt multe facilități, clădiri, pe care noi trebuie să le transferăm Ministerului Tineretului (Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse – n.n.), care nu au o situație juridică foarte clară. Aceste situații trebuie verificate și apoi pot fi transmise către Ministerul Familiei. Suntem în proces de lămurire a situațiilor juridice pentru aceste clădiri, pentru că sunt niște facilități și niște clădiri construite acum o sută de ani, care aveau cu totul alt regim atunci, iar noi trebuie să le aducem la zi. Problema este la taberele de tineret. Sunt moștenite de zeci de ani de zile, de pe vremea UTC-ului, n-aș vrea să comentez ce s-a făcut și ce nu, dar eu știu ce este în momentul de față și ce trebuie eu să fac, pe asta mă concentrez. Vreau să aducem cât mai mult la zi situația acestor clădiri, încât să poată fi preluate de Ministerul Tineretului și Familiei. Este singura componentă care nu este încă îndeplinită, în rest, tot ce înseamnă BTT, Casele de cultură, aparat central și așa mai departe, inclusiv finanțările europene sunt transferate deja. Rămân doar taberele de tineret.

Credeți că a fost o măsură bună trecerea ”Tineretului” la un alt minister?
Nu vreau să comentez. Sunt în Executiv și nu pot decât să execut hotărârile luate (zâmbește).

Ce spuneați despre Registrul bazelor sportive? E pe cale de a fi făcut?
Da. Avem deja o situație despre bazele care sunt în patrimoniul Direcțiilor județene din cadrul Ministerului Sportului. Pentru astea am eu atribuție. Mai sunt complexele sportive naționale, cluburile sportive ale ministerului și alte zone. O să cer acceptul domnului ministru ca pe modelul pe care l-am folosit pe direcțiile județene de sport să mă pot ocupa și de bazele sportive care aparțin altor entități din cadrul ministerului.

Și în sport omul sfințește locul

S-au petrecut o serie de lucruri frumoase în ultima perioadă în sportul românesc, între care apariția lui David Popovici, rezultatele de la canotaj sau recenta izbândă a lui Cătălin Chirilă la CM de kaiac-canoe. Sunt de asemenea tinerele gimnaste, care anunță parcă un reviriment al acestui sport. Cum vă explicați aceste apariții?
Pe implicare personală. Managementul acestor federații funcționează practic după principiul „omul sfințește locul”. Cred că așa putem să ne explicăm și aceste adevărate fenomene sportive. Pentru că acolo unde managerii se implică total și asigură, așa cum se poate, condiții sportivilor să facă performanță, acolo se văd rezultate. De foarte multe ori am constatat în ultima perioadă că nu sunt neapărat banii problema. Este implicarea managerilor! Managementul mai mult sau mai puțin defectuos, acolo unde nu merg lucrurile. Acolo unde este un manager implicat și un om care-și dorește să realizeze ceva, la orice domeniu v-ați referi, se face treabă. În plus, este nevoie de continuitate. Nu numai de bani. Pentru că trebuie să fim foarte sinceri și să spunem lucrurilor pe nume: noi am avut în ultimii 33 de ani aproape 30 de miniștri! Sau conducători ai sportului (în cazul Agențiilor Naționale pentru Sport – n.n.). E destul de complicat ca atunci când nu ai o continuitate, și ai un proiect – mai mult sau mai puțin bun – el trebuie finalizat. Poate că au fost unele proiecte bune, altele mai puțin bune, dar n-am avut timp să aflăm. Mă înțelegeți?

Eu vă înțeleg foarte bine!
Vă mai spun ceva. Pentru prima oară România beneficiază anul acesta de „Erasmus” pentru sport. Nu am obținut o sumă foarte mare, undeva la 300.000 de euro pentru anul acesta, dar sperăm ca în următorii ani să aducem mult mai mulți bani pe aceste fonduri. Însă să știți că acest program se va referi la pregătirea specialiștilor. Și vom aduce specialiști de talie internațională la noi, ca să ne instruiască specialiștii noștri. Și antrenori, și preparatori fizici, și pe parte juridică, și psihologi, practic tot ce însumează pe plan sportiv. Pentru că noi suntem oricum deficitari la anumite capitole, și atunci în zonele în care am constatat că avem o oarecare problemă vom aduce specialiști și vream să facem cursuri. Însă la modul cel mai profesionist cu putință, nu să fie doar pe hârtie. Vor fi pe niște principii foarte corecte și foarte sănătoase, eu asta îmi doresc, desigur în colaborare cu Ministerul Educației, care are „Erasmus”. Suntem însă și noi implicați în selecția proiectelor și în mod sigur acest program va fi foarte benefic pentru specialiști.

Trebuie reintroduse în circuit bazele sportive desființate

În ultima perioadă statul a construit mai multe stadioane de fotbal impresionante, dar sportul românesc în continuare duce lipsă de infrastructură sportivă. De cele mai multe ori lipsesc terenurile simple și bazele „populare” pentru tineri. Cum vedeți remedierea acestui lucru?
În primul rând trebuie ca tot ce înseamnă facilitate sportivă cumva să fie centralizată. Pentru că sportul în momentul de față se face pe cel puțin cinci ministere, plus UAT-urile (Unități Administrativ Teritoriale – n.n.). Sport are Dinamo la Ministerul de Interne, sport are Steaua la Ministerul Armatei, are acum „Familia”, are Educația, avem noi, Ministerul Sportului, ca să nu mai spun de primării și consilii județene. Toate investesc, dar de cele mai multe ori necoordonat. În sensul că construiești o facilitate sportivă și te trezești după ce ai construit-o că nu este omologabilă, că-i mai scurtă cu 10 cm – sunt cazuri! –, sau că acea sală de sport nu are o suprafață de joc omologabilă pe plan internațional, și nu poți practic să faci mare lucru cu ea. Și de asta susțin demersul de a centraliza aceste proiecte, să nu se poată construi fără observația specialiștilor. Pentru că una este să faci o sală de sport cu un arhitect care face blocuri, și alta să o faci conform regulamentelor internaționale. Și da, cred că avem nevoie în mod sigur și de construcția de noi facilități sportive, dar susțin că trebuie reintroduse în primul rând acele baze de care am vorbit, care trebuie reconstruite, care sunt foarte bine poziționate și care au deja o anumită infrastructură, în așa fel încât costurile vor fi evident mai mici. Și efectele vor fi mult mai rapide. Plus că trebuie să avem în vedere că aceste facilități trebuie întreținute, să se întrețină mai exact, și trebuie să vedem și cine le folosește.

Să fie cât mai mulți copii acolo!
Da, dar trebuie să facem toate aceste lucruri cu cap, toate legate între ele. Ar trebui făcută o strategie modulară, care să cuprindă începând de la facilități sportive, de la cine administrează, pe cine bagi în facilitățile respective și cine coordonează toată activitatea. Că dacă faci doar niște chestiuni separate și fără să fie intercalate, nu o să avem efectele scontate. O sa avem câteva vârfuri, gen Popovici, dar nu o să avem o chestie coordonată, care să aibă continuitate.

Cum vedeți reconstrucția sportului românesc? Ați văzut Strategia concepută de dl. ministru Novak?
N-am văzut Strategia, am văzut doar un draft. Din câte am înțeles eu Strategia nu este finalizată. Nu poate fi decât o chestiune benefică, dar vă spun că o chestiune dificilă va fi traducerea ei în lege. Acolo va fi cred lupta cea mare, fiindcă din punctul meu de vedere personal Legea Sportului, Legea 69/2000, ar trebui nu modificată, ar trebui total schimbată! Și făcută o altă Lege a Sportului, de la zero. Nu poți să modifici o lege care are repercusiuni și în mod secundar, și chiar în mod terțiar. În sensul în care sunt o grămadă de Ordine de ministru de la diferite ministere, sunt foarte multe adnotări la lege, ar fi foarte dificil de modificat legea aceasta și de făcut să fie funcțională. Eu cred că ideal ar fi să se creeze o lege nouă și cea veche să fie abrogată. Legea trebuie schimbată din temelii.

E foarte interesant ce-mi spuneți!
Asta este părerea mea personală.

Trebuie să ne punem toți la o masă pentru viitorul sportului

O părere foarte avizată. O ultimă întrebare: Bucureștiul este singura capitală europeană fără o sală polivalentă de mari dimensiuni și fără un singur patinoar! Credeți că asemenea lipsuri se vor putea remedia în anii următori?
(mică pauză) Absolut. Totul ține de coordonare și de management până la urmă. Și de colaborare. Acum, indiferent de afinitățile politice, sportul n-ar trebui să aibă nici naționalitate, nici limbă, nici alte identități, doar plan sportiv. N-ar trebui să ținem seama de altceva. Nici de partide n-ar trebui să țineam seama (zâmbește) când vine vorba de sport, ca să fac o paranteză, și ar trebui ca toți factorii decizionali să se pună la aceeași masă și să facă un plan coordonat de cineva. Și atunci am putea avea, nu numai în București, dar și în alte localități rezultate materializate prin construcția de săli și alte facilități sportive.

Vedeți posibil un astfel de plan coordonat?
Da, dar trebuie un liant. Trebuie să fie cineva care să aibă capacitatea de a pune toți factorii de decizie la aceeași masă. Pentru că separat fiecare își dorește, cel puțin declarativ. Dar dacă deja ai prins cârligul ăsta, să zic așa, când a făcut o declarație cu „îmi doresc”, poți să-l pui la masă. Dar trebuie să ai un liant, trebuie să vină cineva care să fie capabil să-i pună pe toți la masă și să găsim soluții comune.

Este vorba evident despre o posibilă strategie națională în privința sportului…
Absolut. Este vorba despre o strategie națională care trebuie implementată și apoi transformată în lege.

Vă mulțumesc. Să sperăm că o asemenea strategie va fi pusă curând în practică.
Vă mulțumesc și eu.

Interviu realizat de Dumitru Graur și publicat în numărul 105 al revistei Sport în România