„Noul stadion poate fi o sursă de venit, dar poate fi și o piatră de moară”
Dumitru Graur: Domnule colonel, vă felicit pentru câștigarea concursului pentru desemnarea postului de comandant al Clubului Steaua. Ați ocupat din luna ianuarie acest post ca interimar, dar recent ați câștigat concursul și ați primit confirmarea, devenind președinte și comandant de facto al celui mai galonat club al sportului românesc. Cum ați aprecia activitatea dvs. din ianuarie până în acest moment?
Col. Mădălin Hîncu: Este o funcție foarte onorantă pentru mine, care m-a motivat și mă obligă în continuare. Așa cum spuneați, pe 28 ianuarie am fost împuternicit pe această funcție, am venit cu gânduri mari, dar din păcate pandemia ne-a afectat pe toți și strategia pe care eu o aveam în plan a trebuit să fie schimbată. A trebuit să mă adaptez la condițiile impuse de pandemie, activitățile au trebuit să fie prioritizate altfel. Era evident că pregătirea competițională nu se mai putea desfășura așa cum era planificată, sportivii fiind obligați să stea izolați la domiciliu. Pentru ca să-i menținem în activitate și cât de cât în forma fizică a trebuit să ținem legătura cu managerii, cu antrenorii, astfel încât și modul de conducere a activității a fost schimbat, desfășurându-se online. Antrenorii de la fiecare disciplină sportivă au stabilit programe de antrenament. Cred că am reușit să asigurăm de asemenea pregătirea psihică a sportivilor, care erau afectați pe o parte de ceea ce se întâmpla în țară, iar pe de altă parte de grija pentru zilei de mâine, adică din punct de vedere financiar. Și am reușit de comun acord să renegociem contractele pe durata a două luni de zile, garantând însă sportivilor că-și vor primi banii la timp. Când această perioadă dificilă s-a încheiat, pregătirea a revenit la normal, însă timpul dintre perioada de pregătire și revenirea la sistemul competițional a fost foarte scurt. Practic, de la exerciții individuale s-a trecut la meciuri! Handbalul, de exemplu, n-a avut voie să joace meciuri de pregătire, dar recent au intrat deja în jocuri oficiale. Iar lucrul acesta ne-a obligat să urmărim și să supraveghem, foarte atent întreaga activitate.
Am ajuns la armată fiindcă îmi plăcea mult să alerg
Sunteți născut la Bran și ați absolvit liceul în Brașov, într-o zonă în care sportul este pe primul plan. Care au fost primele dvs. legături cu sportul, începând din copilărie?
Sunt născut la Moeciul de Jos (sat aparținând comunei Bran – n.n.). Pot să vă spun că încă din copilărie mi-a plăcut să alerg. Am fost atras de atletism, de alergările lungi, și participam la crosuri – pe vremea acea competițiile erau în cadrul „Daciadei”, iar în anul 1979 am luat decizia să urmez Liceul sportiv, la Brașov. Am dat admiterea, am reușit și între 1979 și 1983 am urmat Liceul sportiv, liceu care în decursul celor patru ani și-a schimbat de mai multe ori denumirea, iar în ultimul an a fuzionat cu „Andrei Șaguna”. Și astfel pe diploma mea scrie că am absolvit la „Șaguna”, dar de fapt eu sunt absolvent de liceu sportiv.
Cum era familia în care ați crescut?
Eu fac parte dintr-o familie cu patru copii, în care tata și mama au fost muncitori la Uzina 6 Martie Zărnești (fabrica de armament – n.n.), dar fără o stare materială deosebită. Când am terminat liceul am dorit să continui atletismul, eram alergător de 5000, și-mi doream să fac în continuare sport. În Școala de maeștri subofițeri și în cea de ofițeri de la Brașov erau doi oameni foarte pricepuți și pasionați pentru alergare, care mi-au propus să urmez cariera militară și să intru în armată, fiindcă o să am în continuare posibilitatea să fac și sport de performanță. Așa am ajuns eu la armată, fiindcă îmi plăcea mult să alerg. Se numeau Ioan Crețulescu și Mihail Szabo, cărora le sunt profund îndatorat fiindcă au fost oameni care m-au dirijat în carieră (în glas se simte emoția) și cărora le port un respect deosebit. Domnul Szabo nu mai este în viață, Dumneazeu să-l ierte. Într-adevăr în anul I am participat la etapa de cros iarna, pe județ am câștigat, la zonă m-am calificat pentru campionatul național, dar când i-am cerut comandantului să mă lase să mă pregătesc pentru concursul național de la Băile Felix, acolo se ținea atunci, mi-a spus că important este să participi, dar obiectivul tău este să ieși ofițer, nu alergător. Și atunci am luat decizia să mă țin mai mult de carte, iar sport am mai făcut numai la nivel militar, participând până am terminat facultatea militară de educație fizică, în 1996, la aproape toate edițiile Spartachiadei de vară, unde alergam 800 și 1500, la trialon și patrulă militară.
Nu mi-ați vorbit decât prea puțin despre familia dvs. Mi-ați spun că ați fost patru copii.
Da, o familie grea, cu patru copii. Mama, după ce venea de la serviciu, chiar dacă fusese schimbul trei (schimb de noapte – n.n.), trebuia să croșeteze cu mâna mileuri pe care le vindea ca să adune un ban în plus și să-mi dea mie, să pot plăti internatul, la Brașov. Între toți copiii, pe mine m-a ajutat cel mai mult, fiindcă eu eram plecat de acasă, eram în internatul liceului sportiv și-mi plăteam cazarea și masă din banii mamei. Sincer vă mărturisesc că încă de atunci mi-am dorit să ajung cât mai sus, undeva, să pot să ajut astfel de copii care își doresc să facă performanță și nu reușesc datorită situației financiare. Eu sunt unul dintre cei care, datorită soției mele am reușit. Pentru că darul divin a fost să întâlnesc o fată deosebită, care a fost de acord să-mi fie soție, Mariana Hîncu se numește azi, care mi-a dăruit doi copii, un băiat și o fată. Ea provenea dintr-o familie înstărită, dar eu n-am știut lucrul acesta, l-am aflat abia după nuntă. Când s-a terminat și au plecat oamenii acasă, i-am zis să ne culcăm. Ea zice: hai la mine acasă, că mama ne așteaptă; trebuie să băgăm fânul, fiindcă de trei zile n-a mai lucrat nimeni, am fost toți la nuntă! Și când m-am dus și am văzut cât are… (stare materială – n.n.). Avea pășune mare, avea animale, oi, vaci, de toate. Eu nu eram pe atunci obișnuit cu munca câmpului, dar m-am învățat repede și le-am fost un sprijin real. Toate concediile mi le-am petrecut numai la coasă, și acum vin tot de acolo (arată un deget julit, urmă lăsată de furcă!). Asta e de la furcoi, că am întors otava (zâmbește larg).
Două facultăți într-un singură
Cum spuneați, în 1996 ați absolvit Facultatea militară de educație fizică și sport, dar erați deja ofițer și comandant al unui grup radiotehnic de rachete antiaeriene. Din CV-ul dvs. am văzut că ați devenit apoi ofițer cu pregătirea fizică în Batalionul 20 – Vânători de munte!
Da, urmând cursul carierei mele, în perioada 1984-1987 am urmat Școala militară de ofițeri activi de rachete antiaeriene, am fost repartizat la un regiment de rachete Neva, cu bătaie mică, iar după Revoluție am luat decizia să urmez cariera sportivă în armată. La ICF se țineau niște cursuri de calificare pentru ofițerii cu pregătirea fizică și timp de nouă luni de zile m-am pregătit pentru o carieră sportivă în armată. În ’91 m-am dus ofițer cu pregătirea fizică la un centru de instruire pentru rachete antiaeriene, am stat până în 1992, când am luat decizia să candidez pentru un loc la Facultatea militară de educație fizică, la București, pe care am absolvit-o în 1996. Eram coleg cu studenții „civili”, numai că ei terminau cursurile la ora 14, dar noi, cei de la „militară” continuam cu modulele specifice, unde făceam tactică, trageri, alpinism, parașutism, înot îmbrăcat, vâslit – specificul militar. Iar toate celelalte cursuri civile le făceam ca și ei. Pot spune că noi am făcut două facultăți într-una! Cum ați spus, în 1996 am fost repartizat la Vânători de munte, o armă foarte nobilă, pe care am îndrăgit-o foarte tare; era foarte apropiată pregătirii și specificului meu, alpinismul și schiul fiind activități de bază pentru luptătorul de munte. Până în 2000 am fost vânător de munte, cum se spune.
Apoi, timp de aproape 20 de ani, între 2001 și ianuarie 2020, ați activat la Predeal, la Clubul sportiv aplicativ militar „Bucegi”, în fapt o subdivizie a CSA Steaua, în care se regăsesc sporturile de iarnă practicate în țara noastră, îndeplinind la un moment dat și funcția de comandant al clubului. Cum apreciați această perioadă?
Este o perioadă care pe mine m-a ajutat foarte mult. În decursul timpului mi-am updatat în permanență studiile, am urmat un Master la științe economice pe politici de strategii de dezvoltare în turism, pentru că eram în permanență pregătit să plec din armată și să mă ocup de pensiunea familiei (Pensiunea Casa Maria din Moeciu de Jos – n.n.), mă atrăgea foarte tare o carieră civilă. Dar, fiind militar din 1983 niciodată sufletul nu mi-a dat voie! Același lucru s-a întâmplat și în 2018, când am fuzionat cu Steaua, inițial am vrut să mă retrag și să mă ocup de turism…
La un pas să renunțe la armată pentru turism!
V-a influențat cumva și consăteanul dvs, cunoscutul investitor în turism Ovidiu Gârbacea, să vă gândiți foarte serios să vă schimbați meseria?!
Da, m-a influențat. Fiindcă îl vedeam câtă pasiune pune și cât muncește, și câtă nevoie ar fi avut de oameni calificați, eu eram unul dintre ei, pentru dezvoltarea domeniului de agrement, fiindcă turism nu înseamnă numai cazare și masă, trebuie să le oferi posibilitatea turiștilor să mai facă ceva interesant pe perioada sejurului. Am văzut și când Gârbacea a pus prima cărămidă sus, la Fundata, unde există un cadru natural deosebit (Cheile Grădiștei – n.n.). Nu de oriunde poți să stai pe un scaun și să vezi și Munții Bucegi, și Piatra Craiului în același timp. Dar vă spun, pe lângă ce a dat Dumnezeu acolo, tot Dumnezeu a dat și omul, pe Ovidiu Gârbacea, care a făcut adevărate minuni. Omul a sfințit locul. Mi-ar fi plăcut să îl imit, dar sunt militar pur-sânge și vă dați seama, după 37 de ani de carieră militară nu mi-ar fi deloc ușor să mă despart de ea. Acesta a fost și motivul pentru care în anul 2020, atunci când am fost întrebat dacă îmi asum răspunderea să preiau conducerea Stelei, nu am ezitat niciun moment și am spus pe loc DA.
În 2018 ați obținut doctoratul în educație fizică și sport, la Universitatea din Pitești. Îmi puteți spune care a fost tema lucrării dvs. de doctorat?
„Optimizarea proceselor manageriale focalizate pe sporturi de iarnă și turismul montan”. Am avut aici marea șansă să-l am drept îndrumător pe domnul prof. univ. dr. Ioan Lador, un specialist în management, care vreo 17 sau 18 ani de zile a lucrat în Ministerul Educației. Același om, când a aflat că am șansa să vin la Steaua mi-a spus direct: „Tu trebuie să te duci acolo, Steaua are nevoie de tine. Te rog să accepți funcția!”
Ce frumos! Dar înțeleg că ați simțit nevoia să va sfătuiți și cu alte persoane dacă să acceptați funcția sau nu.
Puteți fi sigur că nu fac pași nesăbuiți. De asta vă și spuneam că am venit foarte hotărât, aveam o strategie, tocmai din teza mea de doctorat, în care aveam de gând să fac niște programe de dezvoltare a resurselor umane, materiale, financiare și informaționale și o strategie de dezvoltare durabilă până în anul 2032 a clubului Steaua, în care să punem accent pe resurse, mai ales cea umană, o resursă la care Steaua suferă la acest moment. Pentru că nu sunt foarte mulți specialiști pe domeniile de specialitate, trebuie să facem o conducere managerială pentru fiecare secție, cu o echipă capabilă să facă achizițiile de materiale și echipament necesare. Îmi trebuie o echipă foarte valoroasă de conducere, dar pe de altă parte și echipa sportivă trebuie să fie pregătită foarte bine, acele caiete de sarcini trebuie să le întocmească fiecare ramură de sport, astfel încât să fie prevăzute absolut toate caracteristicile de care echipamentul are nevoie, încât sportivul să îl poată folosi cu plăcere și să-i fie util. În afara de asta, Steaua are foarte multe cazărmi și baze sportive, care necesită intervenții atât din punct de vedere al infrastructurii, cât și al rentabilității lor…
Cât mai multe activități de inițiere în complexul sportiv
Cred că a venit momentul să-mi spuneți ce planuri de viitor aveți la conducerea Clubului Sportiv al Armatei?
Planurile mele sunt legate de performanță. Îmi doresc, și le aduc mereu în atenție sportivilor, că trebuie să ne axăm pe două planuri: pe o parte pe înalta performanță, iar pe de altă parte, creșterea calității vieții românilor, ale bucureștenilor și militarilor în primul rând, astfel încât prin disciplinele sportive care beneficiază de bază materială – bazinul de înot, stadioanele de fotbal, stadionul de rugby, sala de scrimă, cea de gimnastică; în noul stadion avem cinci săli: box, lupte, tenis de masă, tir, să putem desfășura activități de inițiere. Îmi doresc foarte mult ca Steaua să devină scheletul echipelor naționale, cum era pe vremuri și, recunosc să sunt un pic naționalist (zâmbește), îmi doresc ca în echipa Steaua să fie foarte mulți români, iar străinii care vin la noi să-i folosim ca modele, astfel încât să învățăm de la ei. Și să construim cu ajutorul copiilor și tinerilor noștri o dezvoltare pe orizontală, îmi doresc să avem foarte mulți copii și juniori, de unde să selecționăm resursa umană a clubului nostru.
Am observat că este în politica clubului să atragă și sportivi consacrați, așa cum s-au petrecut lucrurile la tenis de masă, de exemplu, unde le-ați adus pe Bernadette Szocs și Elisa Samara, care au și câștigat recent titlul național pe echipe pentru Steaua.
Echipa noastră de fete este foarte valoroasă, dar vă spun că și băieții, echipa de juniori au câștigat și ei, fiind formată numai din tineri jucători români, deși în competiție au luptat contra unor cluburi care aveau și sportivi străini. Și știu că și băieții au posibilități mari de creștere.
Aș dori ca și presa să vină alături de noi
Cât de benefică pentru reprezentarea sportului românesc în arena internațională credeți că este concurența dintre cluburile Steaua și Dinamo?
Este foarte benefică. Dacă nu există concurență, nu există progres. Avem nevoie de cluburi foarte puternice, pentru că numai prin concurență se ridică nivelul de reprezentare internațională. Sportul românesc are nevoie de această concurență. Dar revin, eu văd sportul și ca o componentă a creșterii calității vieții, copiii trebuie să vină către sport în primul rând pentru a se dezvolta sănătos, iar cei care într-adevăr au calități fizice deosebite să pot face înaltă performanță. Cei care nu au asemenea calități, sunt cei contribuie financiar la dezvoltarea sportului. Este foarte greu ca să dezvolți înalta performanță numai prin resursa financiară pe care o avem noi la dispoziție, mă refer la resursa militară, și atunci trebuie să căutăm fonduri și pe alte planuri. Și de aceea eu mi-aș dori foarte mult ca lângă clubul Steaua să vină și presa, și să avem o relație foarte bună, fiindcă numai printr-o promovare eficace și perseverentă a performanțelor se pot atrage copiii, noi avem aici o resursă umană suficientă, pe de o parte. Iar pe de altă parte se pot atrage sponsorii, care vor înțelege că se face o treabă serioasă la noi, la Steaua, și atunci ne pot susține financiar în activitatea noastră. Vreau să facem parteneriate foarte solide cu Comitetul Olimpic Român, cu federațiile de specialitate, cu Academia Națională de Educație Fizică și Sport și cu celelalte instituții de profil. Ne trebuie o echipă multidisciplinară, în care să se regăsească pe lângă specialiștii în educație fizică și sport, medici, biochimiști, terapeuți, psihologi, sociologi, pedagogi, oameni care să contribuie la bunul mers. Iar în pregătirea sportivă trebuie adusă știința!
Îmi puteți spune cât la sută din bugetul clubului este asigurată de minister?
Foarte mult la sută! Ministerul Apărării Naționale contribuie decisiv în dezvoltarea clubului, resursele care mai vin în plus sunt minimale, mai mult din taxe și contribuții ale părinților pentru copiii de la inițiere. Eu îmi doresc foarte mult ca sponsorii să înțeleagă că la noi se dorește să se facă performanță, și să vină alături de clubul Steaua, pentru că au șansa să se promoveze alături de niște sportivi de mare calitate.
Vă pun acum o întrebare ceva mai dificilă: credeți că e totuși normal ca, în secolul XXI, să mai existe cluburi departamentale, susținute de Ministerul Apărării și de cel al Internelor?
Da. Și nu se întâmplă numai la noi. Eu știu foarte bine că în sporturile de iarnă 85 la sută dintre sportivii care aleargă în Cupele Mondiale de biatlon, de schi fond, de sărituri, sanie, sporturi care sunt foarte vizibile la televiziuni, sunt sportivi care provin din cluburi departamentale, multe militare. Italienii au cinci cluburi departamentale, și deci toți sportivii lor sunt plătiți cu bani de la statul italian. Acești sportivi, după ce își termină activitatea competițională, rămân în sistem. Asta îmi doresc și eu, să facem clubul Steaua să fie într-adevăr militar, și sportivii care ajung la un anumit nivel să poată să se încadreze în unitățile militare și să devină instructori. Abandonul sportiv, care adeseori se întâmplă la 17-18 ani, este legat tocmai de o anumită lipsă de perspectivă și de lipsa fondurilor. Dacă clubul nu reușește să-i facă un contract avantajos, tânărul alege altă carieră. Și de aceea este bine ca atâta timp este sportiv de performanță să facă și o carieră cât mai apropiată de domeniul în care dorește să-și desfășoare activitatea. Eu tocmai asta am cercetat în teza de doctorat, faptul că sportivii până terminau liceul puteau alege o meserie, iar în momentul în care activitatea sportivă se încheie, fiind schior alpin de exemplu, să poată lucra ca monitor de schi sau lucrător în turism. Pot să vă spun că foarte mulți vânători de munte sunt foști sportivi de performanță. Și sunt foarte valoroși! Raluca Stămăturaru, de exemplu, locul 7 la Jocurile Olimpice (proba de sanie – n.n.) era și ea la vânători de munte când a obținut performanța.
La fotbal avem nevoie de o bază de selecție proprie
De ceva vreme, clubul Steaua a creat o echipă de fotbal proprie, care acum a ajuns în liga a treia. S-a chinuit mult să promoveze din liga a IV-a, dar acum se pare că a început să aibă rezultate bune. Unde aspirați să ajungă această echipă, în care eșalon al fotbalului românesc?
Pot să vă spun că eu sunt un mare iubitor de fotbal, încă din copilărie. Tatăl meu nu scăpa niciun meci la televizor și eu eram alături de el. La Steaua îmi doresc foarte mult dezvoltarea Centrului pentru copii și juniori, pentru a avea o bază de selecție. De ce n-am urma modelul lui Gică Hagi și să dăm și noi jucători la celalalte echipe? Odată cu aceste centru va crește și echipa mare. Din păcate la momentul ăsta nu avem încă o echipă de Under 19 care să poată evolua într-un campionat puternic. Șeful centrului e fostul internațional Ștefan Iovan, dar trebuie să identificăm și alți antrenori buni, pe care să-i aducem la noi. Nu pot să vă răspund acum până unde o să ajungem. Totul se va face odată cu dezvoltarea. Cu cât ești mai bine dezvoltat, cu atât mai mult succes poți să ai. Spuneam de curând: cine nu-și va dori să aibă în Liga I o echipă care să joace cu 10-20.000 de spectatori în tribune și care să atragă foarte mulți sponsori?!
Aici există o problemă: Liga I este o ligă profesionistă de fotbal! Va putea fi Steaua una dintre acestea?
Toate lucrurile pot avea rezolvare!
Vorbiți-mi vă rog despre noul stadion Steaua, care se află foarte aproape de inaugurare. Când se va petrece lucrul acesta?
Inaugurarea stadionului va fi undeva în primăvara viitoare. La sfârșitul acestei luni noi vom constitui echipa care va prelua în administrare stadionul. Timp de 2-3 luni de zile, până ce constructorul reușește să finalizeze lucrările, echipa va prelua managementul arenei. Inaugurarea se va petrece probabil în martie-aprilie, va prinde și iarba rădăcini mai puternice.
E frumos?
Stadionul e superb. Și ne obligă. Poate fi o sursă de venit, dar poate fi și o piatră de moară.
E, interesant! Depinde de cum va fi el manageriat…
Da. Eu am pregătit, cu sprijinul Ministerul Apărării Naționale, un stat de funcțiuni destul de mare, sunt prevăzuți aproape 100 de oameni, acum să vedem dacă vom reuși să aducem de pe piață resursa umană calificată de care avem nevoie. Un asemenea stadion poate să producă bani, rămâne doar ca noi să-l manageriem corect.
Veți fi de acord ca pe noul stadion să evolueze și alte echipe din fotbalul românesc, inclusiv echipele naționale?
Deci stadionul a fost construit în primul rând pentru clubul Steaua, acolo vor juca echipa de fotbal și cea de rugby, și sunt convins că echipa națională trebuie de asemenea să joace aici, iar alte echipe în funcție de programul pe care-l vom avea.
Dar FCSB va avea acces?
Nu aș vrea să intru în această dispută. Dacă doriți totuși să vorbim despre asta, vă voi răspunde că va fi conform legii. Pentru că dacă există divergențe între o firmă și un club, nu se pot încheia contracte de colaborare. Așa e legal.
Nu există decât o singură echipă Steaua
Cum vedeți conflictul dintre Clubul Sportiv al Armatei, mă refer la echipa de fotbal, care deține brandul și sigla „Steaua” și FCSB, echipa lui Gigi Becali?
(tace câteva secunde) Din punctul meu de vedere nu există decât o echipă Steaua, și acesta este CSA Steaua. Din punctul meu de vedere palmaresul nu este decât unul singur – el este constituit din performanțele sportivilor de la toate disciplinele -, și nu poate decât să ne aparțină. Avem, cum spuneați, sigla și marca, pentru palmares există încă un recurs la tribunal, dar prima instanță ne-a dat deja dreptate, Și e logic să fie așa – palmaresul a fost obținut în decursul celor 73 de ani de când există Steaua de foarte mulți sportivi și tehnicieni din club. Și noi avem, vedeți acolo (se întoarce spre perete și arată un document înrămat), este Certificatul de identitate sportivă pentru Steaua – nu pot exista două „Stele” în același timp!
Cum am observat, acum echipa dvs. de fotbal capătă tot mai mulți suporteri.
Categoric. Și vom avea și mai mulți, dacă vor vedea că la noi se face o treabă serioasă. În momentul în care se vede că se construiește frumos, vor veni tot mai mulți alături de noi.
Vedeți peste câțiva ani acest stadion superb umplându-se de spectatori, susținători ai echipei Steaua, evident cea a Armatei, ca fiind unica Steaua în fotbalul românesc, suporteri veniți din vechiul bazin din Drumul Taberii și Militari, poate chiar 30.000 pentru un meci de campionat?
Văd un pol economic foarte dezvoltat în această zonă. Pe lângă stadionul acesta se va construi o sală polivalentă de 10-12.000 de locuri, la care se adaugă bazinul și alte terenuri existente. Eu în afară de fotbal îmi doresc să dezvoltăm și celelalte jocuri, baschetul, handbalul, voleiul, în care Steaua are tradiție și va trebui să ne dezvoltăm. Fără a avea o sală polivalentă acest lucru este imposibil. Cum vă spuneam, pentru a fi pline cele două arene, trebuie neapărat resursă umană calificată. Atît specialiști care să conducă procesul de pregătire, cât și sportivi care să ofere spectacolul așteptat de spectatori.
Vedeți posibil, peste câțiva ani, un meci între CSA Steaua și FCSB?
De ce nu, eu aș vrea să jucăm și în Cupă acum, cât mai sus!
Ultima întrebare: vă rog să apreciați starea actuală a sportului românesc. Ce măsuri credeți că ar trebui luate pentru redresarea lui?
În primul rând să avem dorință de a munci și să se aducă știința în sport. Să se dezvolte resursa umană care lucrează în sport, să fie cooptați în sport cât mai mulți specialiști din alte ramuri, că numai cu ajutorul lor vom putea face performanță. Nu vreau să insist, aș putea să vă vorbesc o oră pe acest subiect, dar eu mă gândesc cum am putea în primul rând la Steaua să realizăm această redresare. Și vă spun că dacă Steaua își va reveni, cu siguranță sportul din România își va reveni! Vom încerca să punem accentul pe disciplinele unde avem bază materială proprie, acolo vom crește cât mai mulți copii și juniori, iar unde nu avem baze proprii, vom încerca să le construim. Așteptăm să avem o resursă umană și cantitativă, cu dezvoltare pe orizontală, dar și calitativă. Noi dacă vom fi un club puternic, federațiile vor putea selecționa sportivi pentru loturile naționale și atunci și mediul privat se va apleca spre sport mai mult. Și poate și presa, și scrisă, și cea vizuală se va apleca mai mult către performanță decât către can-can și vor sprijini performanțele sportivilor. Păcat că la momentul ăsta se caută mai mult lucrurile negative decât valoarea.