Importanța consilierului de carieră în viitorul profesional al unui sportiv de performanță

Totul este destul de clar pentru un sportiv de performanță atunci când se află în anii săi de excelență. Merge la antrenamente, participă la competiții, petrece timp în cantonamente, respectă o disciplină bine pusă la punct în care zilele sunt ordonate și, uneori, par trase la indigo. Dar câți dintre ei se gândesc la ceea ce urmează să facă cu viața lor după ce-și încheie cariera sportivă? Câți își explorează, în paralel cu activitatea sportivă, pasiunile și interesele, astfel încât să știe ce le mai place să facă în afară de sport?
Aici intervine consilierul de carieră, acel specialist care știe să-l îndrume pe sportivul aflat la început de carieră și-l ajută să nu piardă din vedere că va veni o zi când drumul în sportul de performanță va ajunge la final și va începe o viață nouă, care, de multe ori, nu va semăna cu nimic din ceea ce sportivul a cunoscut până în acel moment. Astfel, pregătirea terenului pentru viața ”civilă” și construirea acestui drum viitor se fac în paralel cu anii petrecuți în sport.

Cum să îmbini mai bine cele două „vieți”

”Lifestyle advisoring este practica ce se referă la starea de bine generală a unui sportiv – fizic, psihic, relațional – cu părinții, familia, centrul de suport, educație; tot ce presupune viața unui om, dar în acest caz al unui sportiv e performanță”, explică Claudia Rusu, consilier de carieră în GO Scholarship, un sistem-suport creat de fostul baschetbalist Virgil Stănescu și fosta handbalistă Ana Luca. Proiectul și-a făcut debutul în 2021 și, până în acest moment, a adunat sub aripa sa 30 de sportivi din București și din împrejurimi, din 11 discipline sportive, pe care-i susține să fie performeri și oameni mai buni.
”Fiecare sportiv face un pic mai mult decât un om normal și îmbină două vieți: viața de sportiv și viața pe lângă sport. Și, dacă nu are un pic de susținere, este foarte posibil să renunțe, să cedeze, să nu performeze la fel de bine cum ar putea s-o facă. De aceea, vorbim. Și, când vorbim, ne dăm seama, împreună, care este cea mai bună soluție pentru că analizăm mai multe lucruri decât ar face-o sportivii dacă ar vorbi de unii singuri, în oglindă, sau cu diverse persoane. Eu sunt omul din afara cercului lor obișnuit care le poate pune întrebările într-un mod obiectiv astfel încât, la final, ei înșiși să găsească răspunsurile potrivite pentru ei”, spune Claudia Rusu.

Claudia Rusu și sportiva Anna Besenyei

Astfel, unul dintre obiectivele Claudiei este ca sportivii tineri cu care lucrează să învețe să comunice cu toți cei din jurul lor – părinți, profesori, alți colegi, prieteni – pentru că, prin comunicare, putem elimina factorii care ne influențează negativ și ne putem concentra mai bine la ceea ce facem. În cazul tinerilor, la performanța lor sportivă. ”Sportivul este în primul rând o ființă cu sentimente, visuri și obiective pe care le poate atinge sau nu. Iar astea fac parte din viața oricui, de la început până la sfârșit. Tinerii vin la mine când au o situație de rezolvat. Eu, în calitate de consilier, nu tratez nimic, ci îi ascult. Mă interesează să îi susțin să se simtă cât mai bine cu putință în toate aspectele vieții lor”.

Fă cunoștință cu sportivii din proiectul GO Scholarship

Află cine sunt sportivii din proiectul GO Scholarship. În fiecare număr al revistei vei face cunoștință cu sportivi și sportive din generația tânără.

Matei Roșu (14 ani) joacă baschet la Clubul Leii București. ”Îmi place baschetul pentru că mă distrez; când joc, sunt fericit. Am început să joc baschet la 8 ani și, de atunci, sunt dependent”, povestește Matei.

Matei Roșu

Mihai Mănucă (17 ani) joacă fotbal și este mijlocaș la CSA Steaua București. Sezonul acesta a participat în Liga Elitelor, cel mai puternic Campionat Național de Fotbal U17, unde a obținut locul al treilea la finalul sezonului, cu echipa. ”Mă dedic cu totul fotbalului, sunt trup și suflet. Nu văd un alt lucru pe care aș putea să-l fac în viață, nu am un alt talent”, spune Mihai.

Mihai Mănucă

Articol scris de Andreea Vasile și publicat în numărul 105 al revistei „Sport în România”

Foto de Mihai Ștețcu și Cosmin Moței