In mod cert, sportul traieste intr-o lume imperfecta, daca ne raportam la faptul ca Ben Johnson si Dwain Chambers au parte de toata faima sau/si infamia atunci cand se ridica subiectul dopajului.
Ca sa fim sinceri, nu este corect. Intr-o era manipulata de media, in care imaginea – fie ea buna sau rea – conteaza atat de mult, unde este luptatorul impotriva trisorilor, a carui imagine s-ar putea compara cu cea a „infractorilor”?.
De la Jesse James si Billy the Kid din filmele despre Vestul Salbatic si pana la Johnson si Chambers, alaturi de urmasii lor in ale neregulilor sportive, gigantii culturii populare nu sunt mereu personajele pozitive.
Aceasta enigma aflata la marginea luptei impotriva dopajului a fost luata in discutie si in cadrul Simpozionului „Stiinta si Etica in Sport”, desfasurat la Londra si sprijinit de catre Laureus si prestigiosul ziar The Times.
Acest gen de conferinte innobileaza in multe feluri. Toata lumea este de acord cu acest lucru. Opiniile, inteligenta si informatiile din interiorul sportului sunt impartasite si binevenite. Toata lumea – in cazul de fata a fost vorba despre olimpicii Ed Moses, Colin Jackson si Daley Thompson, precum si alti delegati – sunt de partea „ingerilor” din sport.
Problema care se pune este crearea unui mesaj foarte puternic, in asa fel incat impactul acestuia asupra sportivilor tineri si ambitiosi sa fie mai eficient decat in prezent, cand acestia beneficiaza de ajutoare „ascunse” . . . De asemenea, acest mesaj trebuie sa fie auzit de catre publicul larg, care cunoaste identitatea trisorilor, dar nu a auzit niciodata de un vanator de trisori celebru in sport.
Acesta este motivul pentru care atitudinea Asociatiei Olimpice Britanice, care interzice accesul pe viata la Olimpiade in cazul sportivilor dopati, are rost pentru atat de multi oameni: este cea mai mare sanctiune sportiva din totalul celor existente. In alte parti, cum ar fi chiar CIO, WADA (Agentia Mondiala Anti-Doping) sau alte tari cu sport foarte dezvoltat, opiniile variaza.
Acesta este motivul pentru care toata lumea va fi atenta la decizia TAS cu privire la cazul Shawn LaMerritt.
Travis Tygart, presedintele executiv al USADA (Agentia Anti-Doping din SUA), a atentionat: “Daca TAS va confirma autoritatea CIO si o lege care depaseste codul WADA, atunci oricine va avea dreptul sa participe la Olimpiada”.
Tygart a subliniat si faptul ca „trebuie sa fim mai buni in lovirea oamenilor din jurul sportivilor dopati si nu numai, a antrenorilor, a staff-ului medical s.a.m.d.”.
Acesta a fost sprijinit de catre Olivier Niggli, directorul juridic al WADA, care a subliniat provocarile legate de sport pur si simplu, mai ales ca „acesta a devenit o afacere uriasa, controlata de crima organizata in multe tari, unde aceste lucruri nu sunt ilegale si, implicit, nu exista riscuri”.
Acesta a adaugat: „De aceea este important sa lucram cu Guvernul pentru a ne asigura ca dopajul devine ilegal, astfel incat Politia va fi motivata sa actioneze in acest sens. Aceste lucruri depasesc puterea sportului, iar responsabilitatea noastra este aceea de a pune acest aspect pe radarul Guvernelor”.
Acest aspect nu absolva sportul de responsabilitatea de a aborda problemele in mod necrutator. Moses, Jackson si Thompson si-au unit fortele cu ocazia unei alte discutii, intitulate: „Trisatul poate fi oprit?”. Moses a sugerat luarea de masuri dure impotriva antrenorilor care cauta sa obtina avantaje de pe urma tinerilor sportivi, care sunt atat ambitiosi, cat si naivi; Jackson a insistat asupra faptului ca „nu exista niciun motiv pentru a-i ierta pe acesti oameni”, in timp ce Thompson considera ca „atletii tineri nu inteleg foarte multe, astfel incat au nevoie de oameni mai in varsta pentru a gandi viitorul lor”.
Fostul campion olimpic la Decatlon si-a exprimat in mod clar felul de a gandi. Thompson a adaugat: „Sportul este una dintre cele mai mari inventii ale omenirii, deoarece este bazat pe idealurile fairplay-ului – iar datoria noastra este sa-l pastram in aceasta forma. Atunci cand oamenii din exterior considera ca cei din interior triseaza, nu-si vor mai lasa copiii la sport, iar acesta din urma va inceta sa existe. Tocmai de aceea trebuie sa luam masuri serioase. Daca vor avea de platit si sportivii nevinovati, asta este. Trebuie sa ne asumam orice risc”.