Naţionala feminină de handbal junioare a cucerit titlul mondial, după un turneu final de vis în Macedonia. Echipa s-a format în patru ani dintr-un amalgam de valoare, voinţă, muncă şi profesionalism
3 august 2014, Ohrid – Macedonia. Naţionala feminină de handbal Under 18 a României dispută finala Campionatului Mondial cu Germania, la nouă ani distanţă de la ultima performanţă de acest gen, finala pierdută de senioare, la Sankt Petersburg, în 2005, şi la cincisprezece de la ultimul titlu mondial, cucerit de naţionala de tineret în China. După un meci dominat zdrobitor de tricourile galbene, România se impune cu 32-21 şi cucereşte aurul mondial.
Cât de simple şi sărace sunt vorbele pentru a cuprinde întreaga dimensiune a unei asemenea performanţe! Cât de dificil este să cuantifici în fraze, chiar şi exaltate, munca depusă de aceste sportive şi de antrenorii lor într-un răstimp de patru ani! Şi, totuşi… România este din nou în vârful handbalului mondial, iar performanţa realizată în Macedonia nu ţine de miracol sau supranatural, ci de cu totul altceva. Este un amalgam de profesionalism, de pasiune a unor oameni obişnuiţi să ofere şi a unor tinere avide de a învăţa, de valoare şi muncă, de strategie şi putere de adaptare, de voinţă şi caracter. De ce nu, şi de capacitatea de a specula momentele importante, pentru că o astfel de construcţie, la nivel de junioare, are fragilitatea ei. Iar cel mai bun exemplu este chiar această generaţie de excepţie a handbalului românesc, care anul trecut a ratat o medalie la Campionatele Europene din cauza unei simple ”neatenţii”.
Articolul complet il puteti citi in Revista Sport in Romania Nr. 11–august 2014.