Când zăngănesc armele, sportul își pierde rațiunea de a fi, între cele două noțiuni existând adâncimi imense, incomensurabile. Războiul în sine este o stare imposibil de acceptat, de neimaginat până cu foarte puțin în urmă în Europa secolului XXI. Ce minte și ce minți bolnave au conceput acesta atac barbar asupra unei națiuni suverane, încercând să-i răpească teritoriul, să-i ucidă cetățenii pașnici și să distrugă orașe întregi? Să fie numai Putin de vină și generalii pe care-i ține aproape, sau mai curând întreaga societate rusă, care își arată sprijinul pentru agresiunea armată, cu nostalgia URSS-ului atotbiruitor și în disprețul față de toată lumea civilizată? Spun asta pentru că am văzut cu ochii noștri imagini de la uriașul concert/meeting de susținere organizat la Moscova pe uriașul stadion Luzhniki, același care nu cu foarte multă vreme în urmă găzduia finala unui Campionat Mondial de fotbal! Istoria va consemna cu un semn de exclamare această aberație, agresiunea armată împotriva Ucrainei, condamnată pe întreg globul pământesc, dar aplaudată la Moscova de cei aproape 200.000 de spectatori de pe stadion, ca pentru un mare succes sportiv.
Dar unde rămâne sportul în toată această perioadă de coșmar? S-a spus foarte des că sportul trebuie să rămână în afara politicii, să nu fie influențat de partide, de guverne sau de oameni politici. Să rămână cu alte cuvinte în „bula” sa, inflexibil precum Sfinxul egiptean la toate cele se petrec pe lume. Azi vedem că așa ceva nu mai este posibil, că sportul mondial a refuzat să rămână în afara politicii, condamnând cu putere războiul declanșat de Rusia. După unele neplăcute ezitări, forurile internaționale, în frunte cu CIO, FIFA și UEFA au decis să elimine echipele rusești din aproape toate competițiile internaționale. Sponsorii au decis și ei să-și retragă sprijinul vizavi de orice are legătură cu Rusia. Presa internațională a cuantificat pierderile suferite de sportul rus, iar cifrele sunt deja de ordinul miliardelor de euro.
Capitalul politic pe care Vladimir Putin l-a câștigat prin desele și foarte costisitoarele sale legături cu sportul se întoarce acum împotriva sa, atât de mare este disprețul pe care și l-au exprimat unii dintre cei mai mari sportivi ai lumii. „Cei care cred că politica și sportul pot fi complet separate se amăgesc singuri. Putin a adunat mult capital de simpatie în țara sa în urma participării și a succesului avut de sportivii săi pe plan internațional”, a spus Jonathan Taylor, un avocat britanic specializat pe cauzele din lumea sportului, pentru The Times. Că multe dintre aceste succese se datorează unor „metode neconvenționale”, mai ales dopingului instituționalizat rusești, este un adevăr din păcate prea multă vreme neglijat de lumea sportului.
S-au făcut auzite însă voci care susțin că sportivii ruși nu ar trebui sancționați, pentru că ei nu sunt implicați în niciun fel în planurile lui Putin. Dar așa cum soprana Anna Netrebko, pianistul Boris Berezovski sau dirijorul Valeri Gherghiev au fost excluși din comunitatea mondială muzicală pentru atitudinea lor „pro Putin”, tot așa trebuie îndepărtați sportivii ruși din toate competițiile lumii civilizate, ca un cancer al sportului mondial. Poate că așa vor pricepe că vinovații pentru excluderea lor nu trebuie căutați în exterior, ci chiar în interiorul țării lor și îndemnați să protesteze împotriva celor care au creat acest război. Personal mi se pare o mare prostie, o aberație interzicerea operelor lui Ceaikovski, Tolstoi sau Dostoievski, se merge mult prea departe în dorința de a fi „politically correct” în vremurile actuale, așa cum s-au petrecut deja lucrurile în unele țări occidentale. Dar susțin că suspendarea tuturor sportivilor ruși este o măsură necesară și binevenită, care va produce fără îndoială multă frustrare țării agresoare. Mulți fani și-ar fi dorit, de exemplu, ca „Zbornaia” (naționala Rusiei) să fie prezentă la apropiatul CM de fotbal, în Qatar. Iar dacă vor să afle de ce ea nu va fi acolo, ar fi bine să-l întrebe pe Putin.