Ne aflăm spre sfârșitul unui an având un excelent bilanț de performanțe, cum nu s-au mai întâmplat în sportul românesc de prea multă vreme. Perspectiva Jocurilor Olimpice 2024 este destul de promițătoare, dar ar fi greșit să ne culcăm pe acești prezumtivi lauri. Sportul românesc are încă foarte multe fisuri, dar important este că sunt oameni din conducerea lui care înțeleg bine lucrul acesta, cum ar fi ministrul Eduard Novak și a lui „Strategie Națională pentru Sport”, dar și foștii mari sportivi din conducerea Comitetului Olimpic și Sportiv Român, președintele Mihai Covaliu, campion olimpic la scrimă, ca și atletul George Boroi, secretar general, care deține de aproape 30 de ani recordul național la 110 mg. Sunt oameni care au înțeles că organizarea sportului românesc trebuie simțitor îmbunătățită pentru a crea performanțe în continuare. Personal mi-ar place să cred că vara anului încă în curs poate reprezenta mult așteptatul „moment zero” al performanței sportive naționale, de la care să începem să clădim spre ziua de mâine.
Pe de altă parte, este bine cunoscut că una dintre carențele principale ale sportului nostru este lipsa antrenorilor de anvergură, lipsa de profesionalitate a tehnicienilor și a cadrelor ajutătoare, întârzierea cu care reușim să ne conectăm la cele mai moderne metode de pregătire. Este un domeniu în care COSR are de ceva vreme o activitate foarte bogată, organizând o mulțime de cursuri de specializare și perfecționare. Pentru cei din afara fenomenului această activitate e prea puțin cunoscută, însă pentru profesioniștii sportului este șansa de a învăța și a se perfecționa în domeniile specifice. Pentru a da câteva exemple, aflați că, în afara cursurilor lunare de reconstrucție a școlii românești de performanță, au fost organizate cursuri tehnice de Kinesiologie (cuprinzând investigații în toate domeniile în care mișcarea umană are implicații conceptuale, practice și emoționale) la care au conferențiat unii dintre cei mai buni specialiști americani în domeniu, cursuri de Tape biomecanic pentru controlul mișcării (la care a participat personalul medical din mai multe federații de frunte), Forumul de psihologie sportivă – sănătatea mentală a sportivilor de performanță și înaltă performanță (cu participarea, între alți mari specialiști, a renumitului profesor neurochirurg Vlad Ciurea), prin care s-a încurajat inițierea unui proces educațional raportat la nevoia de a îngrijire a minții, mai ales în contextul în care, în sport, corpul și mintea funcționează independent (!), apoi Cursul de administrație sportivă, prin care se dorește crearea unui mediu de învățare și colaborare pentru administratorii sportivi, în care aceștia să poată câștiga experiență în folosirea conceptelor și a metodelor moderne, dar și formarea unei „Comunități de practică și de învățare”, fiind de dorit ca ea să dureze nu numai în timpul cursului, ci și mult timp după aceea. Ideea este de a forma „Echipa de sprijin a echipei olimpice”. În fine, dar nu în ultimul rând, Cursul de leadership în sport de la Poiana Brașov, în care se abordează chestiuni ca „specificul leadershipului sportiv”, „Antrenorul ca lider” și „Ce înseamnă un lider performant în sport?” ș.a.
Par poate lucruri aride, dar sportul de performanță al zilelor noastre se apropie din ce în ce mai mult de știință și de profunzimea cunoștințelor care pot transforma un antrenor, sau un manager, sau un fizioterapeut, sau un psiholog sportiv dintr-unul obișnuit și poate blazat, într-unul performant. Inițiativa COSR-ului trebuie astfel lăudată, forul olimpic arătând că știe să-și joace bine rolul de conducător al viitoarei performanțe.
Tot aici aș menționa de asemenea îndrăznețul proiect al clubului Dinamo (condus de un foarte tânăr președinte, Ionuț Popa), care și-a anunțat intenția de a înființa o Academie de natație, în fruntea căreia va fi Walter Bolognani, renumit antrenor de înot italian. La Dinamo se află deja David Popovici, se află antrenorul Adrian Rădulescu, ca alți tineri promițători. Vor fi deci și mai mulți, iar Academia poate deveni în câțiva ani centrul natației românești, primul său rezervor de cadre. Antrenorii străini și-au adus foarte des contribuția la performanțele unor sportivi români, aici putând figura italianul Antonio Colamonici, antrenorul lotului de canotaj, sau spaniolul Xavi Pascual, antrenorul echipei masculine de handbal Dinamo. De la astfel de specialiști pot învăța meserie și antrenorii români.