La început de an preolimpic, atrage atenția disputa dintre un grup masiv de state, sunt 35 la număr, între care Statele Unite, Germania și Australia, cu CIO, forul conducător al olimpismului. Aceste forțe ale sportului, la care s-a aliniat de curând și România, cer nici mai mult, nici mai puțin decât interzicerea participării sportivilor din Rusia și Belarus la cea de-a XXXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice, în vara anului viitor. Este o temă foarte sensibilă, care a împărțit lumea sportului în două tabere distincte, fiecare considerând că dreptatea este de partea sa. Răspunzând la o scrisoare primită din partea Comitetului Olimpic al Ucrainei, care acuză CIO că se află de partea greșită a istoriei, președintele Thomas Bach a replicat: „Nu, istoria ne va arăta cine face mai mult pentru pace. Aceia care încearcă să țină deschise căile de comunicare ori aceia care vor să izoleze și să divizeze”. Și, în continuare: ”Încercăm să găsim o soluție care să dea dreptate misiunii sportului, care este aceea de a unifica nu de a contribuie la mai multă confruntare sau escaladarea unor conflicte”.
Are dreptate Thomas Bach? Ar putea oare asigura prezența unor sportivi ruși și bieloruși la Paris împiedicarea confruntării și escaladării luptelor de pe frontul ucrainean? Ce fel de căi de comunicare pot oare exista prin sport, atunci când o țară își trimite soldații, tancurile și rachetele într-o țară vecină, ucigând mii de oameni nevinovați, copii și femei? Este limpede pentru oricine că acei sportivi nu ar putea reprezenta și legitima decât statul agresor Rusia și aliatul său, Belarusul. Chiar în lipsa drapelului și al imnului, sportivii rămân cetățenii țării în care s-au născut și trăiesc, fiind recunoscuți ca atare. Artificiul pe care îl propune Bach nu este în fapt decât praf în ochii lumii, de natură în același timp de a păstra o bună relație cu Rusia lui Putin.
Mi-a făcut plăcere când am citit replica pe care o publică pe contul său de Facebook ministrul Eduard Novak, statuând clar poziția țării noastre: „România este parte a demersului lansat de mai multe țări prin care se solicită Comitetului Olimpic Internațional interzicerea sportivilor ruși la Jocurile Olimpice 2024. În acord, cu miniștrii din celelalte state, care au luat atitudine pe acest subiect, credem că nu este momentul să luăm în considerare deschiderea unei căi pentru atleții ruși și belaruși de a se întoarce la Jocurile Olimpice. Drept urmare, condamnăm războiul de agresiune împotriva Ucrainei, precum și sprijinul oferit în acest sens”.
Este de asemenea poziția pe care se situează și Ministerul nostru de Externe, ca reprezentant al Guvernului României.
Cu toate acestea, cum spuneam, această dispută a împărțit întreaga societate românească în două tabere! Dacă veți urmări reacțiile din mediul online după postarea ministrului Novak vă veți îngrozi câtă superficialitate și câtă rea-voință poate fi exprimată în răspunsurile date, inclusiv foarte probabil de cele ale „trolilor” ruși. Este regretabil că unii dintre compatrioții noștri nu reușesc să înțeleagă că lupta ideologică împotriva războiului trebuie dată inclusiv prin intermediul întrecerilor sportive. Este un lucru pe care l-au înțeles deja foarte multe dintre federațiile internaționale, dar pe care dl. Thomas Bach se face că nu-l înțelege. Sancționând într-un domeniu atât de sensibil cum este sportul, mesajul ar putea fi înțeles și de cetățenii celor două țări incriminate, care ar putea să priceapă în fine că în politica statelor lor ceva nu este în regulă. Că lumea civilizată și democratică respinge sub toate formele posibile agresiunea armată, teroarea și dictatura glonțului. Este singura cale de urmat, prin izolarea prin toate mijloacele a statelor agresoare și a cetățenilor lor față de lumea noastră. Inclusiv prin sport.