Sunt tot mai dese zvonurile cum că Ministerul Sportului va fi desființat, urmând să devină o simplă agenție în cadrul Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse. N-aș vrea să comentez ce fel de activități esențiale pentru viața socială din țara noastră întreprinde acest mamut condus de Gabriela Firea, fiindcă de regulă unde nu mă pricep, nu mă bag. Doar că o asemenea struțo-cămilă s-a mai încercat de-a lungul timpului, atunci când Sportul nu se afla „între primele 10 priorități” ale guvernului, sau mai exact nu se afla deloc între preocupările oamenilor politici ai vremii, când domeniul educației fizice și sportului devenise o anexă a Ministerului Educației. Iar rezultatele s-au văzut. Între măsurile aberante propuse de ministerul Ecaterinei Andronescu a fost și cea a desființării cluburilor sportive școlare. Acum, slavă Domnului, există un minister specializat și dedicat acestor activități pe care le-aș numi esențiale pentru dezvoltarea generației tinere. Avem un ministru implicat total în finalizarea misiunii sale, dl. Carol-Eduard Novak, cu frumoase realizări în organizare, dar mai ales perspectivă. Din inițiativa sa, Guvernul României a promovat recent „Strategia Naţională pentru Sport 2023-2032”, care, citez, „poziţionează sportul ca prioritate naţională şi stabileşte viziunea de dezvoltare şi direcţiile majore pentru următorul deceniu”. Este pentru prima oară când factorul politic recunoaște și promovează o asemenea strategie națională a mișcării fizice la noi.
Mai mult decât atât, coincidență sau nu, sportul românesc cunoaște în ultima vreme o revigorare a sa, fiind înregistrate cele mai bune rezultate din ultimul deceniu în mai multe ramuri sportive. Exemplele sunt mai multe, n-aș vrea să insist, din canotaj, natație, haltere, canoe, lupte, box și chiar atletism. Am putea spune că în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Paris, anul viitor, putem fi chiar optimiști, desigur cu marja de neprevăzut care caracterizează orice întrecere sportivă. Este greu de precizat și de cuantificat care ar fi contribuția conducerii Ministerului Sportului, dar important este că lucrurile se întâmplă, se petrec tocmai în actuala organizare a forului sportiv. Și atunci, de unde nevoia de schimbare? Doar din cauza agitatei scene politice și a dorinței la nivel înalt de împăcare a tuturor factorilor politici? Nu ar fi din păcate prima dată că mediul politic se amestecă unde nu-i fierbe oala, stricând și lucrurile bune. De regulă, se spune că „mai binele” nu este nimic altceva decât dușmanul binelui.
Așa cum se știe, în fruntea MS se află de ceva vreme vicecampionul paralimpic de la Tokyo, Eduard Novak (medaliat cu aur la Londra, în 2012). El a primit funcția în luna decembrie 2020, iar în noiembrie, anul trecut, a fost reconfirmat și în noua configurație politică. Dacă va avea „noroc”, la sfârșitul acestui an ar putea cumula 3 ani la conducerea sportului românesc, ceea ce ar fi cu totul neobișnuit! De regulă miniștrii Sportului se schimbau cel mult la doar un an distanță, odată cu desele permutări pe eșichierul politic. La fel ca în fotbal, dacă vreți, un conducător are nevoie de continuitate pentru a-și duce proiectele până la capăt. M-aș bucura ca dl. Novak să poată continua la Ministerul Sportului, așa cum m-aș bucura, aș zice îndreptățit, ca Sportul să rămână minister, nu doar o agenție oarecare la un minister fantomă. Să sperăm că le va veni guvernanților mintea de pe urmă!