Editorial | Împărțind sărăcia

Dumitru Graur

M-am bucurat cînd l-am auzit pe președintele Iohannis declarând că sportul trebuie să devină o prioritate națională, am scris cu bucurie despre acest lucru (vezi nr. 75 al revistei) însă n-am înțeles și când se va petrece acest lucru. Pentru că deocamdată, o spun cifrele, acest lucru chiar nu se întâmplă. „Sportul” a rămas cam tot cu 0,025% din bugetul național, într-un moment în care fiscalitatea țării a arătat că are mari probleme. Guvernul a fost obligat să amâne creșterea alocațiilor pentru copii, un subiect sensibil, așa că nu ne miră că n-a avut de unde să găsească bani în plus pentru activitatea sportivă. Noul ministru s-a văzut astfel obligat să împartă sărăcia, distribuind bani nu după nevoi, cum și-ar fi dorit cele 63 de federații sportive eligibile, ci după posibilități, stârnind astfel destule nemulțumiri. Vârf de lance s-a lansat imediat Elisabeta Lipă, care s-a declarat a fi „în stare de șoc”, în pofida celor zece milioane de lei (cel mai mare buget) repartizate canotajului. Mai mult, doamna Lipă ne anunță că din acest moment ea se consideră dezlegată de la orice angajament legat de performanță la Tokio, „uitând” regretabil că o sumă consistentă va primi federația sa, în mod sigur și de la COSR.

Din câte știm, întreaga sumă repartizată federațiilor nu reprezintă decât sub 30 la sută din bugetul MTS pentru anul în curs, iar acest lucru denotă intențiile de susținere atât a activității de tineret, cât și, sau mai ales, a sportului de masă, adică exact zona în care suferim tot mai mult. ”Ca un obiectiv personal pentru mandatul meu, asumat, pe care fiți sigur că-l voi urmări cu atenție, vreau să încercăm să atragem către sport cât mai mulți copii și tineri”, a declarat dl. ministru Stroe. Așa cum se știe, baza de masă a sportului românesc s-a tot diminuat în ultimele decenii, astfel încât o sporire a atenției în această direcție este de salutat. Este desigur de văzut în ce forme se va manifesta această atenție, fiind necesare programe de interes național pentru atragerea copiilor la sport. Să sperăm că ele își vor face apariția în 2020. Aș mai aminti și despre cheltuielile legate de sediile federaților și de utilități, care sunt suportate de MTS, un lucru hotărât printr-un HG de acum vreo 4 ani, ca să înțelegem mai bine susținerea ministerului.

Problema se poate pune însă și altfel. E bine de știut că MTS va primi cota-parte de la “taxa pe viciu” – 0,5% din accizele pe tutun și alcool în luna septembrie, la rectificarea bugetară, bani care vor fi redirecționați federațiilor cu rezultate. Așadar vor intra bani în sport (alături de sănătate și cultură) și în toamnă, astfel încât cei pricepuți își vor putea gestiona cheltuielile luând în calcul noua „injecție” financiară, deloc de neglijat. Mai mult decât atât, și aici vă rog să fiți atenți în mod special, va exista foarte curând posibilitatea accesării unor fonduri europene dedicate în mod special activităților de sport și tineret. Sigur, ele au existat și mai demult, numai că nicio federație n-a fost încă în stare să producă un proiect acceptabil, prin care să acceseze bani europeni. Iar acești bani există, și sunt numeroși! Este însă nevoie de manageri pricepuți, cu reală deschidere europeană, care din păcate astăzi cam lipsesc din personalul angajat al federațiilor noastre.
În fine, dar nu în ultimul rând, aș vrea să atrag atenția autorităților statului, și aici îl includ desigur și pe președintele Klaus Iohannis, că o atenție sporită acordată sportului nu înseamnă neapărat să se reverse saci cu bani peste federații, ci în special crearea acelui sistem de încurajare fiscală pentru eventualii sponsori, care să aibă pur și simplu interesul de a investi în sport. Într-o societate dezvoltată, sportul, în special cel de performanță, nu mai este un consumator de resurse, un beneficiar, ci devine chiar o industrie producătoare. Este ceea ce se cheamă „Industria sportului”. Iar apoi, odată cu dezvoltarea și consolidarea sistemului privat sarcina financiară să fie transferată de la stat pe umerii instituțiilor private.

Până atunci, la noi, va mai curge multă apă pe Dunăre…