Editorial

Scriam în numărul pe ianuarie că mi-ar fi plăcut ca la cârma sportului să existe continuitate, să nu se renunţe atât de uşor, din motive exclusiv politice, la o experienţă pe care personal am apreciat-o ca pozitivă, vorbesc de mandatul dlui Marius Dunca. N-a fost să fie aşa, iar acum o vedem în fruntea ministerului pe Ioana Bran, o tânără de 31 de ani, deputat în Parlamentul României din anul 2016. Sarcina pe care a primit-o nu va fi deloc uşoară, sportul românesc fiind putând fi comparat uneori cu un muribund căruia i se administrează din când în când antinevralgice. În plus, aşa cum s-a observat în ultima vreme, în multe dintre federaţiile subordinate domneşte haosul, lucru care face ca banii alocaţi – şi aşa puţini -, să se ducă adesea pe apa sâmbetei. Domnişoara Bran va avea de înfruntat provocări multiple, inclusiv proiectul noii ierahizări a finanţării federaţiilor, în funcţie de tradiţie şi rezultate în arena olimpică. Va avea desigur nevoie de consilieri de valoare şi nu ne rămâne decât să sperăm că sub mandatul domniei sale sportul românesc va putea percepe acel ajutor guvernamental pe care îl aşteptăm de atâta vreme. Ioana Bran avea de altfel să declare, chiar în momentul schimbului de ştafetă la conducerea MTS: ”Continuitate în a continua proiectele bune începute de Marius Dunca şi un ritm şi o dinamică a dezvoltării sportului care să aducă rezultate. Doresc ca acest minister să capete mult mai multă greutate (subl. ns.). Sportul de performanţă şi sportivii mondiali sunt mândria noastră naţională, trebuie să investim în acest lucru şi în tot ce înseamnă infrastructura sportivă, resursa umană, viitorii sportivi.

Vorbind despre poziţia în lume a sportului românesc, “mândria noastră naţională”, atrage atenţia analiza prezentată în pag. 46-47, care demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de departe ne aflăm de vârfurile ierarhiilor internaţionale. Este evident că dacă vrei să progresezi, primul lucru care trebuie făcut este să afli cam pe unde te situezi faţă de marile puteri ale sportului mondial, şi ce trebuie să faci pentru a reduce distanţa. Iar unul dintre primele mijloace poate fi acela de a te strădui să organizezi cât mai multe competiţii, de preferat din sporturi olimpice. Ei bine, într-un clasament alcătuit pe baza atragerii de mari întreceri mondiale şi europene în ciclul olimpic 2013-2016, România nu se găseşte nicăieri! Mai miră pe cineva rezultatul de Rio? Iar acest lucru trebuie să însemne un serios semnal de alarmă pentru noul ministru TS, care ar putea determina executivul să încurajeze reprezentanţii sportului românesc în această direcţie.

Pe de altă parte, chiar în condiţii de austeritate, succesele sportului românesc continuă să uimească. Cover story-ul, să zicem aşa, numărului de faţă aparţine excepţionalei performanţe a fetelor de la tenis de masă, în frunte cu Bernadette Szocs, încununată adevărată campioană a campioanelor Europei. Ce reuşesc aceste fete în disputa cu nenumăratele chinezoaice naturalizate este de-a dreptul uluitor, lăsând să se întrevadă o foarte puternică şcoală românească a tenisului de masă, o mare excepţie de la trend-ul actual al globalizării şi transferului de naţionalitate. Iată cu alte cuvinte o federaţie la care se munceşte bine de ani şi ani de zile, şi care culege astăzi roade dintre cele mai îmbelşugate. Visul care se înfiripează acum pare de domeniul imposibilului, dar numai cei puternici şi curajoşi pot aspira la aerul tare al înălţimilor: o medalie olimpică la Tokyo!

Nu voi putea încheia aceste rânduri fără să fac şi o referire la Simona Halep, care revine curând acolo unde îi stă atât de bine, pe prima poziţie a clasamentului WTA. Vorbim în acest număr de performanţele excepţionale pe care cel mai bun sportiv român al momentului le-a reuşit în primele două luni ale anului, dar şi de ghinionul accidentărilor pe care le-a suferit în timpul turneelor de la Melbourne şi Doha. Înainte de toate, trebuie însă să subliniem că vedem de ceva vreme o “nouă Halep”, mult mai ofensivă, mai agresivă în lovituri, mai competitivă ca să zic aşa. Meritul principal fără îndoială că îi revine, dar ceva îmi spune că aici un rol important îl are şi Andrei Pavel, noul antrenor al Simonei (alături de Daren Cahill), omul care o însoţeşte permanent şi cu care se antrenează zi de zi. Urându-i Simonei însănătoşire grabnică, să sperăm că anul în care ne aflăm va fi “anul Halep”, anul în care marea noastră jucătoare de tenis va dobândi şi cununa învingătoarei unui Mare Şlem, ultima redută pentru a intra definitiv în istorie. Acolo sus, unde numai vulturii zboară!