de Alexandru Enciu
Canotajul românesc a cucerit, în decurs de o lună, 15 medalii la trei competiții majore: Europenele de seniori de la Glasgow (3-2-2), Mondialele de tineret de la Poznan (2-2-1) și Mondialele de juniori de la Racice (2-0-1).
Canotajul românesc, în forma și formula actuală, este un blockbuster atât de strălucitor încât pare ireal. Un sport fără o bază a piramidei super dezvoltată, dar care compensează printr-o selecție foarte bună, prin strategii bune și prin profesioniști (până la urmă totul se reduce la oameni și la câtă pasiune pun aceștia în ceea ce fac), a ajuns o locomotivă a sportului românesc. S-a mai aflat și trecut în aceeași postură, însă nu atât de solitar și nu atât de detașat. Canotajul este o construcție de succes, care a știut să treacă peste perioadele de criză (în urmă cu 10 ani, după JO de la Beijing, la Snagov bătea vântul!), iar un mare merit îi revine președintele federației, Elisabeta Lipă.
Ultimele isprăvi ale canotajului au scuturat lumea sportului românesc. În decurs de o lună, ambarcațiunile tricolore au cucerit nu mai puțin de 15 medalii la trei competiții majore: Europenele de seniori de la Glasgow (3 aur-2 argint-2 bronz), Mondialele de tineret de la Poznan (2-2-1) și Mondialele de juniori de la Racice (2-0-1). Demn de remarcat este și faptul că mulți dintre medaliații de la Mondialele de tineret au tras la distanță de numai o săptămână și la Europenele de seniori, câștigând curse extrem de dificile. O astfel de performanță nu mai ține de vârful de formă, de căutări sau de noroc, ci este rezultatul unei pregătiri asidue, în care totul se ”joacă” până la ultima picătură de energie. Drept mărturie stau palmele acestor sportivi uriași (la propriu și la figurat). Deși rupte, brăzdate de răni adânci și bătături, nu încetează să strângă ramele sau vâslele în drumul spre linia de sosire.
Tupeul puștilor din barca de 4 rame
Una din cele mai mari surprize de la Campionatele Europene de seniori de la Glasgow a fost furnizată de echipajul masculin de patru rame al României. Doi băieți de 19 ani – Ștefan Berariu, Ciprian Huc și doi de 20 de ani – Mihăiță Țigănescu, Cosmin Pascari, au dat clasă unor echipaje mult mai bine cotate. Tinerii canotori români au luat startul la competiția seniorilor de la Glasgow la numai o săptămână după ce cucereau aurul mondial de tineret la Poznan. Ținând cont de tinerețea lor, o clasare pe podium era considerată deja o performanță deosebită, în condițiile în care favoriții probei erau britanicii (probă tradițională pentru gazdele Europeanului) și italienii. Dar românii au abordat cursa cu un tupeu fantastic și s-au instalat la conducere din start. La 500 de metri aveau deja avans de o barcă în fața britanicilor și au reușit performanța de a ține ritmul până la final, în pofida atacului lansat de adversari. Aur, în 5:54,340.
Cei patru campioni români s-au regăsit în aceeași barcă la începutul acestui an, undeva în luna martie. Până atunci au tras separat, fiecare în altă probă sau cu alți colegi. Fără a avea parametrii căutați în general la selecțiile din acest sport al oamenilor puternici, unora dintre ei nu li s-ar fi dat însă șanse multe să ajungă în acest punct al performanței.
Ciprian Huc este din Durnești (județul Botoșani) și a ajuns la canotaj fără a fi selectat de vreun antrenor. ”Eu am sunat la clubul din Boroșani și le-am spus că vreau să fac canotaj. Mi-am făcut singur viza și așa am ajuns în acest sport. Prin 2016 am ajuns la lot”, spune cel care este strocul bărcii de 4 rame, omul care dă cadența. La 81 de kilograme cât are în acest moment, este unul atipic pentru canotaj, însă compensează prin calitate. Huc provine dintr-o familie cu patru frați, în care părinții s-au stins înainte de vreme. Ciprian a rămas acum sprijin de nădejde pentru frații săi.
Fără parametri, dar cu inimă, ambiție și caracter
Ceilalți trei componenți ai bărcii medaliate cu aur la Europenele de seniori sunt din Suceava. Mihăiță Țigănescu s-a născut în Horodnic de Jos, fiind selectat de antrenoarea Mariana Maliș. Nu însă din prima: ”M-a măsurat de două ori. Abia după ce am mai crescut, a doua oară m-a luat la CSS Orșova”, spune el. Cosmin Pascari este din Păltinoasa. ”Cred că antrenorul a trecut din greșeală pe la școală, m-a văzut că eram cel mai mare și m-a scos pe hol, unde m-a măsurat. M-a întrebat dacă vreau să încerc ceva nou, canotaj. Habar nu aveam despre ce e vorba, dar am spus că nu am nimic de pierdut dacă încerc. Aveam 14 ani”, spune el. Ștefan Berariu s-a născut în Dumbrăveni. Și el a fost selectat de antrenoarea Mariana Maliș, dar după câteva săptămâni petrecute la Orșova a fost dat afară, pentru că nu avea parametri și, drept urmare, nici viitor. Ștefan nu a renunțat, iar anul următor a revenit în bază. Acum are 19 ani și tot viitorul înainte.
Antrenorii lotului masculin de canotaj au văzut în cei patru mai mult decât ceea ce se poate măsura la prima vedere. Au văzut ambiția, dăruirea, caracterul și au decis să-i încerce ca echipă. Au câștigau aurul european, iar visul lor este să rămână în aceeași formulă până la Jocurile Olimpice de la Tokio și, de ce nu, cât mai departe…
Colamonici – metodologii noi, relație perfectă cu sportivii
Succesul echipajului de 4 rame nu este însă întâmplător, fiind rezultatul unei mutări inspirate a Federației Române de Canotaj, care anul trecut l-a adus la cârma lotului masculin, pe post de coordonator, pe antrenorul italian Antonio Colamonici. Evoluția sportivilor a fost spectaculoasă în ultimii doi ani, iar acest lucru nu este produsul doar al unei metodologii noi, ci mai ales al unei alte relații dintre antrenor și sportiv, o relație care le oferă un spațiu de încredere, optim dezvoltării. Deloc întâmplător, la Campionatele Europene de seniori toate cele patru ambarcațiuni tricolore din concursul masculin au urcat pe podiumul de premiere. Unul dintre ele reușind și o performanță istorică: prima medalie câștigată într-o probă de vâsle. Performeri: Ioan Prundeanu și Marian Enache, argint în dublu vâsle. ”Ca senzație și emoții ne simțim perfect, pentru că putem fi noi cei care duc această probă mai departe. Dar încercăm să uităm pentru moment ce s-a întâmplat la Glasgow, pentru că se apropie Mondialul de seniori și e mai important pentru noi să menținem această medalie sau poate chiar să o îmbunătățim”, a declarat Marian Enache.
Celelalte două medalii ale lotului masculin au venit de la dublu rame, Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosa, și de la echipajul de 8+1.
Denisa Tîlvescu și Mădălina Bereș, duble campioane europene
Obișnuit cu performanța, lotul feminin antrenat de Mircea Roman și-a făcut și de data aceasta norma de medalii la Europenele de seniori. Vedetele lotului au fost Denisa Tîlvescu (22 de ani) și Mădălina Bereș (25 de ani), duble medaliate cu aur – la dublu rame și la 8+1.
La numai 22 de ani, Denisa Tîlvescu a luat pe umeri o responsabilitate uriașă, preluând atribuțiile de anul trecut ale Laurei Oprea, între timp retrasă din sportul de performanță. Tânăra născută la Târgu Jiu a fost stroc atât la 8+1, cât și la dublu rame. ”Să spun că a fost greu? Este greu să faci orice. Într-adevăr este o responsabilitate foarte mare, dar după cum s-a văzut am trecut cu brio de prima competiție și sper ca la următoarele să o fac la fel de bine”, spune Denisa.
Mădălina Bereș este deja o sportivă consacrată, fiind, în afara medaliei de aur la europenele din 2017, campioană mondială și medaliată cu bronz la JO. ”Suntem foarte bucuroase pentru că am câștigat această medalie de aur la dublu rame. Este un început. Mi-am schimbat colega de barcă și mă bucur că am rămas pe primul loc. A fost o provocare, am tratat-o ca atare și a ieșit foarte bine”, a punctat Mădălina.
Interesant este că pentru Mondiale s-ar putea ca acest echipaj să nu mai tragă împreună la dublu rame. Mircea Roman: ”În acest moment, barca aceasta este desfăcută. Dacă este posibil, vom căuta și o formulă mai bună. Eu îmi doresc un echipaj stabil, care să aibă certitudinea performanței, cum au fost Susanu – Andrunache sau cel al Marii Britanii. Încă nu ne-am decis cu ce echipaje vom merge la Mondiale”.
Al treilea echipaj feminin medaliat la Europenele de seniori a fost cel de 4 rame, format din Mădălina Hegheș, Iuliana Buhuș, Mădălina Cașu, Roxana Parașcanu, în aproximativ aceea formulă ca la Mondialele de tineret, unde a luat tot argintul.
Tabita – puterea credinței
La numai o săptămână de la Europenele de seniori, canotajul românesc a făcut o nouă demonstrație de forță, de data aceasta la Mondialele de juniori, care s-au desfășurat în Cehia, la Racice. Cu două medalii de aur și una de bronz, România s-a clasat pe locul 4 în clasamentul general pe medalii.
Mondialele de juniori au lansat pe firmament o vedetă din noul val: Tabita Maftei (18 ani). Sportiva botoșăneancă a cucerit titlul mondial la simplu, pășind astfel pe urmele unor mari campioane ale canotajului românesc, precum Elisabeta Lipă, Sanda Toma sau Valeria Răcilă. Destinul ei pare cu atât mai bine conturat cu cât provine din satul Talpa, comuna Cândești, la ”două străzi” depărtare de locul unde s-a născut Elisabeta Lipă.
Tabita are și o poveste de viață extrem de interesantă. Campioana mondială de la Racice provine dintr-o familie cu 11 frați, în care credința este adânc întipărită. În urmă cu trei ani, familia a rămas fără principalul sprijin, după ce tatăl sportivei a murit înecat în Siret. Anul trecut, când Tabita s-a clasat pe locul doi la naționalele de juniori, mama ei a venit din satul Talpa până la Năvodari, pentru a-și susține fata. O femeie pe cât de puternică, pe atât de simplă, având în brațe un copil de 4 ani, a străbătut sute de kilometri, cu mijloace de transport cât mai ieftine. ”M-a căutat să stăm de vorbă. M-a întrebat simplu dacă fata ei are vreo șansă să ajungă mare campioană în canotaj, că altfel tare ar avea nevoie de sprijinul ei acasă. Mi s-a rupt sufletul. I-am spus că îi garantez că va ajunge mare și uite că a cucerit aurul mondial”, povestește Elisabeta Lipă. Pentru că la rându-i are suflet mare, Uța Lipă l-a adus pe unul dintre frații mai mici ai Tabitei la lotul de juniori, pe post de cârmaci, dând un mic ajutor familiei Maftei.
Pentru Mondialele de juniori, Tabita s-a pregătit pentru proba de dublu rame, dar cu două săptămâni înainte de competiție colegei sale i-a sărit umărul la antrenament. Fiind cea mai valoroasă ramă din lot, Tabita putea rămâne în barcă alături de altă colegă, dar a refuzat. ”Eu sunt credincioasă, nu despart echipaje deja formate”, a spus ea. Așa că a mers la Mondiale în simplu, fără să se gândească vreun moment că poate ajunge atât de departe. ”Nu realizez nici acum că am devenit campioană mondială”, au fost cuvintele Tabitei, în clipa când s-a întors de la Mondiale.
A doua medalie de aur de la Mondialele de juniori a venit de la dublu rame masculin, de la Florin Arteni-Fîntînariu și Laurențiu-Alexandru Danciu. Canotajul are viitorul asigurat!
Revista integrală o puteți citi AICI.