În localitatea spaniolă Santa Susanna (65 km de Barcelona) s-a desfășurat la începutul lunii mai cel de-al 86-lea Congres al Asociației Internaționale a Presei Sportive (AIPS), prilej cu care a fost aniversată totodată împlinirea a 100 de ani de la înființarea forumului mondial al ziariștilor sportivi.
Înființat la Paris, în iulie 1924, înainte de Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, organismul profesional care reprezintă mass-media sportivă din întreaga lume are acum peste 9.500 de membri. La inițiativa AIPS, ziua de 2 iulie a fiecărui an a fost desemnată drept Ziua Mondială a Jurnaliștilor Sportivi.
APSR a fost reprezentată la Congres de președintele Cătălin Țepelin, vicepreședintele Dumitru Graur, de Nicolae Gavrea – membru al Comisiei de gimnastică a AIPS, ca și de Emanuel Fântâneanu – membru în Comitetul Executiv al AIPS. Cu acest prilej, ca de fiecare dată, ziariștii români au avut ocazia de a se întâlni cu o mulțime de gazetari-prieteni din întreaga lume, Congresul AIPS devenind de foarte mulți ani o comunitate profesională aparte, bazată pe apreciere și respect reciproc.
Problema Inteligenței Artificiale
Între cele mai interesante teme discutate la Congres a fost cea prin care s-a cerut reglementarea utilizării inteligenței artificiale și a muncii creatorilor de conținut.
Fapt este că după 100 de ani de existență, asociația noastră intră în noul său secol confruntându-se cu noi provocări profesionale. În ce privește utilizarea Inteligenței Artificiale (AI), nu putem nega evidența, AI poate provoca pagube foarte grave meseriei noastre și paradoxul este că este folosit conținutul nostru jurnalistic – din ani de muncă – fără să ni se ceară permisiunea și fără remunerarea noastră adecvată. Mai mult, s-a susținut în congresul de la Santa Susanna, nu trebuie să uităm că Inteligența Artificială este un dar din rai pentru organizații de dopaj și de aranjare a meciurilor, care au scopuri criminale și doresc să polueze sportul pentru a-l gestiona.
„Nu putem crede că trecutul a fost mai bun pentru că „mai bine” se bazează mereu pe viitor”, a declarat președintele AIPS, Gianni Merlo, în cadrul panelului despre AI și jurnalismul sportiv. Discuția de pe scenă a atins multe puncte importante și a avut parte de invitați cunoscuți: Juan Ignacio Gallardo – redactor-șef al Marca, Santi Nolla – director al Mundo Deportivo, Lionel Dangoumau – director editorial al L’Equipe și Mariagrazia Squicciarini – șeful biroului executiv și director a.i. la Sectorul de Științe Sociale și Umane al UNESCO.
Cu toate aplicațiile sale multiple și controversele incontestabile, AI reprezintă o inovație care va modela inevitabil viitorul. Dar AI reprezintă cu adevărat moartea artei, a imaginației și a creativității? Nimeni nu poate ști cu adevărat acest lucru, dar apariția lui este absolut inevitabilă. În această privință, Mariagrazia Squicciarini împărtășea un detaliu genial: „AI este la fel de inteligentă ca și cei care o folosesc. De fapt, în ciuda a ceea ce cred majoritatea oamenilor, Inteligența Artificială nu are capacitatea de a acționa singură, dar poate răspunde doar la întrebările pe care le punem, modelează pe deplin răspunsurile pe care le primim, iar importanța punerii întrebărilor potrivite este un concept pe care jurnaliștii ar trebui să-l înțeleagă mai bine decât oricine altcineva”.
Emoția care va salva sportul
„AI nu este altceva decât un instrument”, spune Santi Nolla, convins cu fermitate că capacitatea de a folosi gândirea critică îi va ajuta pe jurnaliști să supraviețuiască implicațiilor, altfel potențial catastrofale, ale creșterii AI. „Emotivitatea intelectuală va face cu adevărat diferența, iar sportul poate transmite acele emoții mai bine decât orice altceva și le poate povesti prin jurnaliştii săi.” Lionel Dangoumau observă, de asemenea, că, odată cu creșterea instrumentelor AI sofisticate, accesibile și, cel mai important, nereglementate, știrile false se pot răspândi incontrolabil în toată lumea, „păcălindu-i, în special, pe cei care nu sunt în măsură să discerne adevărul de conținutul fabricat”, adaugă Gianni Merlo. Nolla este pe deplin de acord, dar observă că „știrile false au existat întotdeauna, chiar și cu secole în urmă. Nu este o problemă cauzată exclusiv de AI” și, în opinia sa, credibilitatea, fiabilitatea și gândirea critică le vor permite jurnaliştilor să supraviețuiască și să prospere în acest nou mediu.
În dilema etică a tehnologiilor AI aplicate muncii jurnalistice, „multe ziare au folosit AI ca soluție pe termen scurt, fără să-și dea seama de prejudiciul adus credibilității și eficienței lor pe termen lung”, spune Lionel Dangoumau. avertizând jurnaliştii să nu-şi piardă calităţile şi particularităţile. El a continuat: „AI poate urmări doar informații istorice și studii deja publicate, dar nu poate face nimic pentru a prezice ce se va întâmpla în viitor”. Ignacio Gallardo este de acord și adaugă că „inteligența emoțională umană, pasiunea și sentimentul nu pot fi replicate de inteligența artificială”. Despre aceasta, Mariagrazia Squicciarini împărtășește modul în care NeuroAI explorează emoțiile umane și încearcă să găsească o modalitate de a le reproduce cu inteligența artificială în viitor. .
AI nu este altceva decât un nou tip de tehnologie, poate una periculoasă, dar în ultimul secol au fost integrate cu succes tehnologii noi (cum ar fi înregistratoarele de voce, computerele și internetul), ajutându-i pe jurnaliști să-și facă treaba. „Jurnaliştii lucrează mai bine în zilele noastre datorită tehnologiilor”, spune Nolla, explicând modul în care AI poate deveni un instrument extrem de util pentru colectarea de date şi cercetare în viitor.
Evoluția AI
La sfârșitul panelului, Ignacio Gallardo spune ceva extrem de interesant: „La sfârșitul zilei, ar trebui să ne gândim la IA ca la un copil mic; este posibil ca odată ce ajunge la vârsta adolescenței să poată face toate lucrurile pe care acum le considerăm imposibile. Adevărul brutal și înfricoșător este că nimeni nu știe cum se va dezvolta. La fel ca un copil mic, AI face primii pași în lume, mirosind aerul, explorând cu picioarele nesigure toate posibilitățile a ceea ce este uman și artificial. Nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla cu adevărat odată ce va începe să alerge pe picioare statornice. Poate că singurul lucru pe care îl putem face este să ne ținem respirația, să spunem câteva rugăciuni și să sperăm că va deveni un adult responsabil. Noile tehnologii precum nou-născuții nu se nasc niciodată bune sau rele, dar educația părinților lor (și a programatorilor) îi transformă în adulți responsabili. Este responsabilitatea noastră, ca rasă umană, să reglementăm inteligența artificială și să ne asigurăm că aceasta devine un instrument de sprijin pentru jurnaliști și oameni, în loc să o lași să se transforme într-o amenințare dăunătoare”.
Dumitru GRAUR