EDITORIAL | Am împlinit 5 ani!

de Dumitru Graur

Aniversăm în numărul de faţă cinci ani de existenţă a revistei noastre!

Este un drum frumos, presărat cu numeroase satisfacţii, dar şi dificultăţi. Ne-am născut în luna octombrie a anului 2013, având-o pe copertă – ca o premoniţie a excelentelor performanţe ce aveau să urmeze – pe Simona Halep, care abia începea urcuşul spre vârful ierarhiei WTA, iar astăzi am ajuns să scoatem de sub tipar cel de-al 60-lea număr al revistei. Cred că ar fi foarte interesant pentru cititorii noştri să ne reamintim ce scriam chiar în această pagină, cu exact cinci ani în urmă, sub titlul “Îndrăznim!”:

O nouă revistă pe timpuri de criză? O revistă ilustrată în 68 de pagini culegând subiecte exclusiv din aria sportului? Cine poate avea azi un asemenea curaj, ca să nu zic chiar gând sinucigaş?! Trăim în epoca publicaţiilor online, a Internetului care a sufocat aproape orice altfel de tentative, iar noi ne apucăm să scoatem pe piaţă o revista de calitate glossy despre sport! Vă vine să credeti? Ei bine, nouă da!
Îndrăznim să credem că sportul românesc merită o asemenea provocare. Îndrăznim să credem că există încă oameni în această ţară care s-au săturat de ziarele şi revistele tabloide, care vor să vadă şi să citească şi altceva decât despre aventurile amoroase ale fetelor de la pagina 5 sau pumnii nu-ştiu-cărui-manager în fălcile suporterilor. Oameni, îndeosebi tineri, pentru care sportul înseamnă cu totul altceva, înseamnă educatie de viaţă, fair-play şi bucurie, înseamnă o rază de lumină curată într-o lume parcă tot mai agresivă, mai lipsită de sensuri.(…)

În aceeaşi măsură noi îndrăznim să abordăm subiecte aparent aride, deloc interesante pentru presa obişnuită, cum sunt ameninţările care se profilează la adresa sportului, despre pariurile ilegale şi dopajul în sport, pericole mortale pentru sănătatea sportului, pentru însăşi existenţa lui. Dar, credem noi, cineva trebuia s-o facă!

Şi, cine o să ne citească?! Contăm, cum spunem, pe adevăraţii iubitori ai sportului, pe cei care preferă o oră de jogging sau una de patinaj unui meci anost la televizor, contăm pe sportivii de performanţă şi pe antrenorii lor, oamenii care ştiu cu adevărat ce înseamnă efortul şi riscul pe care şi-l asumă zi de zi, ca şi pe cei din cluburi şi federaţii. Contăm de asemenea pe toţi cei care aşteaptă, de mulţi ani, să poată citi o astfel de revistă glossy în aria exclusivă a sportului.(…)

Cred că cei care ne cunosc pot observa acum că nu ne-am dezis nicio singură clipă de la crezul nostru, de la promisiunile pe care le făceam cititorilor cu cinci ani în urmă. În tot acest timp, lună de lună, preocuparea principală a fost evidenţierea celor mai bune rezultate ale sportului românesc, poate pe nedrept “uitate” în online-ul cotidianului năvalnic, prezentarea tinerelor talente, scoaterea în evidenţă a celor mai valoroase iniţiative pentru prefacerea structurilor sportului, încurajarea tinerilor întru practicarea mişcării fizice şi alte asemenea subiecte, desigur puţin agreate de cei care caută senzaţionalul cu orice preţ. Am scos din colbul arhivelor subiecte care atestau tradiţia sportului şi lucrurile remarcabile petrecute cu ani în urmă în acest perimetru binecuvântat. Despre interviuri, 60 la număr mai exact, având ca interlocutori cele mai autorizate şi mai celebre voci ale sportului intern şi internaţional, vorbim în paginile care urmează. Întreaga noastră muncă atestă tenacitate, curaj şi poate o ştiinţă a lucrului bine făcut, de care putem fi mândri. Încet, încet, Sport în România a devenit unica “revistă de cultură şi educaţie sportivă” prezentă pe piaţa tipăriturilor din ţara noastră, o revistă de tip quality dedicată sportivilor şi adevăraţilor iubitori ai sportului românesc, care a izbutit în toţi aceşti ani să evite curentul contagios al tabloidizării presei, al vulgarizării ei.

La acest ceas aniversar nu ne rămâne decât să sperăm în continuitatea proiectului şi să avem aceeaşi încredere în viitorul revistei noastre. În fapt, nu mai avem decât trei ani şi patru luni până la numărul 100!

leave a reply