Breaking News

2 iulie – Ziua Internațională a Jurnalistului Sportiv

Pe 2 iulie, în întreaga lume se sărbătorește Ziua Internațională a Jurnalistului Sportiv. Au trecut, iată, 25 de ani de la momentul în care Asociația Internațională a Presei Sportive (AIPS) a reușit să impună această festivitate la nivel mondial, în 1994, ca o recunoaștere a unei meserii pe cât de frumoasă, pe atât de hulită de câte unii și chiar periculoasă, dacă ne luăm după evenimentele petrecute în ultimii ani.

„Este adevărat că în ultimii ani putem vorbi despre o anumită criză de identitate a presei sportive, accentuată de prezența tot mai importantă a mediului online, acolo unde oricine poate pretinde că este jurnalist sportiv, de vreme ce poate posta știri sau comentarii care sunt citite de sute sau mii de persoane. Dar în acest fel presa sportivă a intrat și pe mâna hackerilor și a știrilor false, așa numitele fake-news, fenomen cu care devine tot mai dificil să te lupți. Pe de altă parte, o recunosc cu părere de rău, calificarea profesională a unor tineri ziariști a scăzut sensibil de la o vreme, motiv care îi încurajează pe amatori să scrie la rândul lor. Acest adevăr trebuie să ne pună pe gânduri, pentru creșterea exigenței la selecția redacțională”, spune Dumitru Graur, președintele Asociației Presei Sportive din România.

Reales pe 13 aprilie pentru al treilea mandat consecutiv în fruntea APSR, Dumitru Graur consideră că meseria de jurnalist trebuie apărată: „Aici rolul principal revine asociației noastre. Așa cum știm, există tot mai multe agresiuni la libertatea presei și a cuvântului. Ziariștii se văd îngrădiți în accesul lor pe stadioane, dacă respectivul club nu este mulțumit de cronica anterioară a unui gazetar, sunt pedepsiți pur și simplu din capriciul nu știu cărui «mare» investitor în sport, ba chiar pot fi dați afară din serviciu pentru opiniile lor. Asemenea lucruri n-ar trebui să poată fi posibile, acest imperativ fiind stabilit de asociația noastră încă de la înființarea sa. Înaintașii noștri au creat de asemenea, încă din 1927, un adevărat cod de conduită pentru gazetarii sportivi, după cum urmează: „Să dovedim prin ponderaţie, seriozitate şi onestitate profesională că instituţiunea ce am creiat este viabilă şi sortită unui rodnic viitor. Dacă ziariştii sportivi voesc să fie consideraţi şi respectaţi de celelalte bresle, trebue în primul rând să se respecte şi considere între ei”. Din păcate, zilele în care trăim n-au confirmat întrutotul aceste deziderate.

O meserie frumoasă, dar și riscantă

Bucuria de a te afla în mijlocul evenimentelor sportive, de a relata performanțele sportivilor, este una imensă pentru cei ce au îmbrățișat această meserie și au privilegiul de a „respira” momentele de glorie ale marilor campioni. La fel cum visul oricărui sportiv este participarea la Jocurile Olimpice, așa și jurnaliștii sportivi își doresc să ajungă la competiții majore. A fi jurnalist sportiv îți oferă marea șansă de a fi în locuri în care un fan obișnuit al sportului cu greu poate pătrunde. Evident, nu oricine își dorește să ajungă jurnalist sportiv, reușește să și practice această meserie. Frumoasă și plină de adrenalină, prin complexitatea de momente pe care ți-o oferă. Doar cine este dedicat și are „chemare” pentru așa ceva rezistă în timp „pe baricade”. Jurnalismul sportiv are însă și momente mai puțin plăcute, pentru că, vorba aceea, „nu poți fi pe placul tuturor”, mai ales când iei atitudine împotriva nedreptăților din sport sau, pur și simplu, îți exprimi punctul de vedere vis-a-vis de o situație anume. Au existat de-a lungul timpului cazuri de jurnaliști agresați chiar de sportivi, unii interziși pe stadioane sau la diverse competiții sau unii care au rămas „fără obiectul muncii”, fiind victimele unor furturi de echipamente necesare desfășurării activității.
Firește, nu putem enumera în acest articol toate întâmplările care i-au avut în prim-plan pe jurnaliștii sportivi din întreaga lume.
În iulie 2015, Miguel Herrera, selecționerul de atunci al naționalei de fotbal a Mexicului, a fost demis după câștigarea Gold Cup, pentru agresarea unui comentator sportiv. Selecționerul l-a agresat fizic pe Christian Martinoli, un cunoscut comentator tv mexican, în aeroportul din Philadelphia, după triumful din Golden Cup. Între cei doi tensiunile erau mai vechi. Comentatorul îl criticase în dese rânduri pe selecționer, despre care spunea că „dă 200 de interviuri, filmează 12.000 de reclame” și „este un produs de marketing, nu un selecționer cu adevărat”. Cu mai bine de o lună înainte de incident, Miguel Herrera l-a amenințat pe Martinoli, de pe contul său oficial de Twitter. „Abia aștept să ne întâlnim față în față. Pentru a rezolva diferendele”, a scris Herrera, care ulterior a negat că ar fi o amenințare cu bătaia. Se pare că, în cele din urmă, selecționerul și-a îndeplinit dorința, dar asta l-a costat chiar postul.
În iunie 2017, fotbalistul turc Arda Turan, în vârstă de 30 de ani, a agresat un jurnalist, supărat pe articolele negative pe care acesta le scria la adresa sa şi i-a criticat verbal pe selecţionerul Fatih Terim şi pe preşedintele federaţiei naţionale,Yildirim Demiroren, în avionul cu care naţionala Turciei revenea de la Skopje, unde a jucat un amical cu Macedonia.
În noiembrie 2018, Franck Ribery, jucătorul echipei Bayern Munchen a fost implicat într-o altercație, la finalul confruntării cu Borussia Dortmund (scor 2-3). Tensiunea din vestiarul formației bavareze s-a simțit la final. Franck Ribery a avut un conflict cu jurnalistul Patrick Guillou, căruia i-a dat trei palme, apoi l-a împins. Evenimentul s-a petrecut lângă autocarul bavarezilor.
Pe meleaguri mioritice, sunt binecunoscute situațiile în care s-a aflat de câteva ori comentatorul sportiv Gabi Safta. După celebrul meci Oțelul- Steaua, din 1999, întrerupt din cauza incidentelor din tribune, când a spus că polițiștii sunt de fapt milițieni, Ministerul de Interne a remis un comunicat dur împotriva lui. În septembrie 2001, înaintea conferinței de presă prilejuite de partida Rapid – PSG, Gabi Safta, pe atunci la postul de radio Europa FM, a fost bătut crunt de cinci indivizi necunoscuți care s-au strecurat în sala de la stadionul Giulești, fiind transportat de doi bodyguarzi la spital.
În iunie 2012, Valentin Handro, un fotoreporter freelancer din Timișoara, a fost victima unei duble infracțiuni în Ucraina, în timpul Campionatului European de Fotbal. Prezent în țara vecină pentru a imortaliza cele mai interesante momente de la EURO, jurnalistul a fost bătut de localnici iar echipamentul în valoare de 10.000 de euro i-a fost furat, la Lvov. Potrivit poliţiei ucrainene, Vali Handro a cerut ajutor unor localnici dintr-o cafenea pentru a ajunge la meciul Danemarca-Portugalia. Câțiva s-au oferit să-l conducă dar în momentul în care au ajuns într-un parc mai puţin circulat, aceştia l-au atacat. Fotograful timişorean a fost internat în spital cu răni la nas. A făcut plângere dar agresorii nu au fost prinşi. Pagubele estimate atunci au fost de aproximativ 12.000 de euro, dacă adăugăm spitalizarea și banii de care a fost prădat.
Revista noastră (Sport în România) a scris de asemenea într-un număr anterior (a se vedea nr. 65 – februarie 2019) despre cazul special al ziaristului ghanez Anas Aremeyaw Anas, autor al unor investigații foarte grele, care a decis să apară în public având fața acoperită cu o mască spre a-și ascunde astfel identitatea și salva viața. De altfel, nu cu mult în urmă, unul dintre colegii săi, Ahmed Hussein-Suale, a fost ucis cu sânge rece după apariția la televiziune a unei astfel de investigații!

Asociația Presei Sportive luptă pentru libertatea de exprimare
Anul 2018 a pus Asociația Presei Sportive din România în postura de a-și apăra unul dintre membri săi, președintele Dumitru Graur adresându-se Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Este binecunoscut cazul jurnalistului maramureșean Daniel Pop, de la Jurnal MM, discriminat de clubul de fotbal CFR Cluj, care i-a refuzat în mod abuziv acreditarea şi deci accesul la masa presei pe stadionul „Dr. Constantin Rădulescu” pentru întreg sezonul 2018-2019. Și aceasta pentru îndrăzneala de a adresa câteva întrebări incomode la conferința de presă de după meciul CFR Cluj – CSU Craiova (scor 1-0), un meci considerat destul de suspect, la finalul sezonului 2017-2018. Mai exact, Daniel Pop i-a acuzat de non-combat pe oaspeţi, care declaraseră de altfel că ei sunt mult mai interesaţi de următorul meci, cel de Cupă cu Botoşaniul, decât de partida din Gruia.
„Nu discutăm aici justeţea sau injusteţea acuzaţiei, ea nu are nicio relevanţă, a fost pur şi simplu opinia jurnalistului maramureşan, el a pus o întrebare, a primit un răspuns şi cu asta totul trebuia să se încheie. Este însă adevărat că mai multe posturi TV au reluat în buletinele lor de ştiri acuzaţia lui Pop, motiv de evidentă nemulţumire pentru conducătorii clubului CFR. Care, cu prima ocazie, respectiv cererea de acreditare pentru noul sezon, s-au răzbunat pe Pop şi pe întreg trustul de presă din care face parte!
Ceea ce s-a petrecut la Cluj este fără îndoială un abuz şi un caz clar de discriminare a presei în funcţie de interesele proprii ale celor care acordă acreditări”, se arată în adresa trimisă de APS la CNCD.

„Mai puternici ca oricând”

Reales în funcția de președinte al Asociației Presei Sportive, pentru al treilea mandat consecutiv, Dumitru Graur își dorește ca jurnaliștii sportivi să strângă și mai mult rândurile, să fie uniți și să vină alături de APS, organizație care le poate confirma statutul în meseria pe care o desfășoară. „În acest moment, asociația noastră este mai puternică din punct de vedere organizatoric decât oricând. Am sărbătorit în 2017 nouă decenii de la înființare, asociația este recunoscută ca fiind de utilitate publică începând din 2015, în urma unei ordonanțe guvernamentele, și se află sub Înaltul Patronaj al MS Margareta, custodele coroanei regale. Sunt peste 250 de gazetari sportivi din țară care au ales să fie membri ai APSR, iar circa 100 dintre aceștia au și calitatea de membri AIPS.”

Cu prilejul zilei profesiei noastre, pe 2 iulie, un sincer La Mulți Ani tuturor gazetarilor sportivi români!

leave a reply